ICCJ. Decizia nr. 1385/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1385/2008
Dosar nr. 2591/35/2006
Şedinţa publică din 14 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, sub nr. 2591/35/P/2006 din 11 august 2006, petiţionara P.A. a solicitat, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., admiterea plângerii iniţiale şi desfiinţarea rezoluţiilor nr. 201/P/2006 din 14 februarie 2007 şi nr. 57/VII 1.1/2007 din 21 februarie 2007 adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi, pe fond, tragerea la răspundere penală a intimatului G.I., arătând că acesta, în calitate de magistrat judecător la Judecătoria Marghita a săvârşit infracţiunile de insultă şi calomnie, prevăzute şi pedepsite de art. 205 alin. (1) C. pen. şi art. 206 alin. (1) C. pen., întrucât într-un articol publicat în săptămânalul B. din data de 12 iunie 2006, sub titlul „Nimeni nu-i perfect" a inserat în relatările sale că „doamna P. este procesomană", aspect pe care aceasta l-a considerat ca fiind jignitor, fiindu-i lezată astfel imaginea. în cuprinsul aceleiaşi plângeri petiţionara a mai solicitat obligarea intimatului la plata daunelor morale în sumă de 500.000.000 lei şi la plata cheltuielilor judiciare în favoarea sa şi către stat.
Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin sentinţa penală nr. 80/ P din 3 octombrie 2007, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara P.A. împotriva rezoluţiei dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 201/P/2006 şi menţinută prin rezoluţia nr. 57/VII 1.1/2007 din 21 februarie 2007 a procurorului general al aceleiaşi unităţi de parchet, a menţinut soluţiile conţinute în rezoluţii privind neînceperea urmăririi penale faţă de G.I., judecător la Judecătoria Marghita, obligând-o totodată la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă, prin sentinţa penală nr. 75/PI/2006 din 11 octombrie 2006 a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, faţă de modificările intervenite în reglementările procedurale penale privind plângerea prealabilă formulată în condiţiile art. 278 C. proc. pen., reţinând următoarele:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin rezoluţia nr. 201/P/2006 din 14 februarie 2007, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul G.I., având în vedere faptul că prin Legea nr. 278/2006 infracţiunile de insultă şi calomnie prevăzute de art. 205 şi art. 206 C. pen., au fost abrogate în mod expres, cauza putând face doar obiectul unei acţiuni civile.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin rezoluţia nr. 57/VII 1.1/2007, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de aceeaşi petiţionară împotriva rezoluţiei mai sus-menţionată, constatând că la data soluţionării plângerii petiţionarei împotriva soluţiei, precum şi raportat la data comiterii acestor infracţiuni, 12 iunie 2006, infracţiunile de insultă şi calomnie erau dezincriminate (dispoziţiile art. 205 şi art. 206 fiind abrogate prin art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, pentru modificarea şi completarea altor legi), iar în cauză acţiunea penală nu mai putea fi pusă în mişcare ori exercitată.
Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a constatat că deşi plângerea a fost formulată de petiţionară cu respectarea termenului prevăzut de art. 2781 C. proc. pen., în cauză urmărirea penală nu mai poate fi pusă în mişcare sau exercitată, fiind aplicabile prevederile art. 10 lit. b C. proc. pen., întrucât la data comiterii faptelor, insulta şi calomnia au fost dezincriminate prin art. I pct. 56 din legea nr. 278/2006, articol care a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007 a Curţii Constituţionale, în cauză apreciind ca fiind incidente dispoziţiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Împotriva sentinţei penale mai sus-menţionată, în termen legal, petiţionara a formulat recurs, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, reiterând motivele arătate în faţa primei instanţe şi detaliate în memoriul depus la dosar.
Pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a înregistrat dosarul nr. 2591/35/2006, cauza amânându-se, de mai multe ori urmare a constatării neîndeplirii procedurii de citare cu recurenta petiţionară.
La termenul din 14 aprilie 2008 recurenta petiţionară, deşi legal citată, nu s-a prezentat pentru a-şi formula apărările, însă a solicitat desemnarea unui apărător din oficiu, cerere respinsă de Înalta Curte, nefiind obligatorie asistenţa juridică în cauză.
Examinând recursul declarat de petiţionară, sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) coroborat cu art. 38514 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Ca o garanţie a respectării legalităţii în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulţumită de actele şi măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora.
Poate face o astfel de plângere, în concepţia legiuitorului, orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare
În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că instanţa de fond, în baza ansamblului materialului probator administrat în cauză, a respins în mod justificat plângerea formulată de petiţionară, apreciind ca fiind legală şi temeinică rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 201/P/2006 din 14 februarie 2007, prin care s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale împotriva intimatului-magistrat judecător G.I. pentru săvârşirea faptelor prevăzute de art. 205 şi art. 206 C. pen., întrucât acestea au fost abrogate în mod expres prin Legea nr. 278/2006.
De altfel, Înalta Curte constată că prin rezoluţia nr. 57/VII 1.1/2007 dată la 21 februarie 2007, în dosarul nr. 201/P/2007, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a confirmat soluţia dispusă de procuror, faţă de numitul G.I., pentru infracţiunile de insultă şi calomnie prevăzute de art. 205 şi art. 206 C. pen., apreciindu-se, în mod corect, că faptele, presupuse a fi săvârşite de intimat la 12 iunie 2006, au fost dezincriminate, prevederile legale anterior enunţate fiind abrogate prin art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, pentru modifica rea şi completarea Codului penal.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. b C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de P.A. împotriva sentinţei penale nr. 80/ P din 3 octombrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi-o va obliga pe recurentă la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara P.A. împotriva sentinţei penale nr. 80/ P din 3 octombrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1363/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1389/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
