ICCJ. Decizia nr. 1489/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1489/2008
Dosar nr. 4490/121/2007
Şedinţa publică din 23 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 659 din 17 decembrie 2007 a Tribunalului Galaţi a fost condamnat inculpatul M.A., la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzutăde art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicabilăart. 99, art. 74 lit. a) şi c) în referire la art. 76 C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 23 aprilie 2007 la zi.
S-a constatat că partea civilă T.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a confiscat de la inculpat un bici folosit la comiterea faptei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în toamna anului 2006, inculpatul a lucrat în calitate de cioban la stâna martorului M.G. iar în timpul activităţii sale a pierdut o oaie şi, neînţelegându-se cu martorul referitor la modul de acoperire a prejudiciului, a plecat de la stâna acestuia.
în data de 21 aprilie 2007, într-o zi de sâmbătă, în jurul orelor 6,00, martorul M.G. a mers cu autoturismul său acasă la victima T.G., în scopul de a o lua pe aceasta la stâna sa. Conform înţelegerii dintre cei doi, victima mai desfăşura şi alte activităţi la stâna martorului, în contul unei datorii. A lucrat la stână, până în jurul orelor 12,00, după care a mers acasă, iar în jurul orelor 17,30-18,00, a fost luată din nou cu maşina de la domiciliu pentru a-şi continua activităţile la stână.
Pe DN 25, pe direcţia de mers spre municipiul Tecuci, martorul M.G. a oprit autoturismul pentru a da prioritate maşinilor care veneau din faţă, stâna fiind situată pe partea stângă a şoselei. A spus victimei să coboare din maşină, lucru pe care acesta l-a făcut. în acelaşi moment, martorul M.G. l-a văzut pe inculpatul M.A., care se ducea cu vacile către casă şi l-a chemat la geamul din stânga faţă al maşinii, cerându-i fie să-i dea banii pe oaia pierdută în toamna anului 2006, fie să muncească la el la stână în contul acestei datorii. în timpul discuţiilor, victima T.G., aflată în stare de ebrietate, a intervenit, l-a înjurat pe inculpat şi a insistat să se achite faţă de martorul M.G.
Între timp, martorul M.G. a început să vorbească la telefon, situaţie în care inculpatul şi victima s-au retras spre spatele maşinii, pe spaţiul verde din dreapta DN 25. Victima a continuat să reproşeze inculpatului datoria pe care acesta o avea la martor şi l-a apucat pe inculpat de haină, a început să-l lovească iar acesta s-a oprit din drum şi a lovit-o pe victimă cu pumnul în zona feţei. În momentul în care victima căuta ceva în buzunarul pantalonilor, inculpatul i-a mai aplicat lovituri cu pumnul peste faţă, victima căzând la pământ, împrejurare în care inculpatul a continuat să o lovească cu intensitate, de mai multe ori, cu picioarele, în faţă şi cap, precum şi în stomac. Partea laterală a feţei unuia dintre teneşi a rămas imprimată pe obrazul drept al victimei. Fiind iritat, inculpatul a aplicat din nou mai multe lovituri cu coada biciului în zona capului, victima nereacţionând, dată fiind şi starea de ebrietate în care se afla. între timp, martorul M.G. a terminat convorbirea şi, uitându-se după victima T.G., a surprins momentul în care inculpatul o lovea din nou cu piciorul în zona capului. A strigat la inculpat să o lase în pace şi s-a îndreptat către ei, situaţie în care inculpatul s-a îndepărtat de victima şi a părăsit zona, fără alte discuţii. în continuare, martorul a ajutat-o pe victimă să se ridice, au mers la stână şi a ajutat-o să se spele de sânge, ocazie cu care martorul a putut vedea că victima prezenta urme de lovituri în zona capului şi a nasului, locuri din care îi curgea sânge. De asemenea, martorul a mai constatat că victima nu prea se exprima coerent, dar nu a dat importanţă acestui lucru.
În acest timp, după ce a lăsat vacile la locuinţa numitului C.G. şi realizând gravitatea faptei sale, inculpatul M.A. s-a decis să meargă la stână pentru a vedea ce face victima, pe drum întâlnindu-se cu martorul M.G. care i-a spus ca victima este la stână şi că este bine.
În cursul nopţii de sâmbătă spre duminică (21 aprilie 2007), victima a decedat datorită leziunilor din zona capului.
La data de 23 aprilie 2007, inculpatul a predat organelor de urmărire penală teneşii cu care era încălţat la momentul comiterii faptei, precum şi biciul de care s-a folosit la comiterea infracţiunii. Cum obiectele nu prezentau urme de substanţă brun-roşcată, nu au mai fost supuse constatării tehnico-ştiinţifice criminalistice.
Fiind examinat, s-a constatat că inculpatul nu prezintă pe cap, corp sau membre leziuni traumatice recente.
Pe de altă parte, din raportul de constatare medico-legală întocmit cu prilejul autopsierii victimei T.G. a rezultat ca moartea acesteia a fost violentă, datorându-se hemoragiei meningo-cerebrale traumatice iar leziunile traumatice descrise au putut fi produse posibil prin loviri active repetate cu corpuri dure şi prin frecare de un plan dur cu suprafaţă rigidă. între leziunile traumatice meningo-cerebrale şi deces s-a stabilit o legătură directă şi necondiţionată de cauzalitate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul M.A.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului. S-a susţinut că reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzutăde art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare este un act de clemenţă nejustificat din partea instanţei.
Inculpatul M.A. a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei stabilită de prima instanţă.
Prin Decizia penală nr. 9/ A din 14 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie, s-a admis apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAŢI împotriva sentinţei penale nr. 659 din 17 decembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Galaţi, în dosarul nr. 4490/121/2007, privind pe inculpatul M.A. s-a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 659 din 17 decembrie 2007 a Tribunalului Galaţi şi, în rejudecare, s-a majorat de la 3 ani şi 6 luni închisoare la 6 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzutăde art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicabilă art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) cu referire la art. 76 C. pen., menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate; totodată, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale şi s-a menţinut starea de arest a acestuia.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a apreciat că este corectă reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului însă pedeapsa aplicată este nejustificat de blândă având în vedere modalităţile şi împrejurările săvârşirii infracţiunii, în special numărul şi intensitatea loviturilor aplicate părţii vătămate, urmarea produsă şi gradul ridicat de pericol social al infracţiunii de omor calificat. Ca atare, considerând că îndreptarea şi reeducarea inculpatului se poate realiza doar prin executarea unei pedepse într-un cuantum mai mare decât cel stabilit de instanţa de fond, a admis apelul parchetului şi a majorat pedeapsa la 6 ani închisoare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, întrucât pedeapsa aplicată este disproporţionată faţă de împrejurările comiterii faptei şi circumstanţele sale personale, solicitând menţinerea soluţiei instanţei de fond.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzută de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat sub aspectul individualizării pedepsei nu este întemeiat.
Sub acest aspect, Înalta Curte apreciază că circumstanţele personale invocate de inculpat în prezentul recurs, constând în împrejurarea că este minor, că desfăşura o muncă utilă societăţii deşi provine dintr-o familie dezorganizată, că nu are antecedente penale şi a colaborat încă de la începutul anchetei cu organele de urmărire penală, au fost avute în vedere la stabilirea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege iar solicitarea de a se menţine soluţia instanţei de fond este nefondată având în vedere împrejurările şi modalitatea de săvârşire a faptei, respectiv multiplele lovituri aplicate de inculpat, cu intensitate sporită, în condiţiile în care victima era căzută la pământ şi deci nu mai prezenta vreun pericol pentru inculpat. Ca atare, apreciind că inculpatul a săvârşit fapta în împrejurări ce îi conferă acesteia un grad de pericol social ridicat, Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o individualizare corectă, orientând pedeapsa către minimul special prevăzut de lege, în condiţiile menţinerii beneficiului circumstanţelor atenuante.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat, ca nefondat, constatând că nu sunt motive care să justifice o reducere a pedepsei aplicate, aceasta fiind aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul inculpat va fi obligat la cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 9/ A din 14 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 aprilie 2007 la 23 aprilie 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 23 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1445/2008. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1490/2008. Penal → |
|---|
