ICCJ. Decizia nr. 1487/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1487/2008
Dosar nr. 3553/1/2008
Şedinţa publică din 22 aprilie 2008
Asupra recursului penal de faţă:
Prin încheierea din 16 aprilie 2008, pronunţată în dosar nr. 1222/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul Z.M.
A dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului.
A pus în vedere inculpatului ca, pe timpul liberării provizorii, să respecte următoarele obligaţii, conform art. 1602 alin. (3) C. proc. pen.:
- să nu depăşească limita teritorială a localităţii Bragadiru, judeţ Ilfov;
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea de instanţă, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau, ori de câte ori este chemat;
- să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei care a dispus măsura;
- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 1602 alin. (31) C. proc. pen., impune inculpatului şi următoarele obligaţii:
- să nu se apropie de coinculpatul N.N., de martorul denunţător şi de ceilalţi martori şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect;
- să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a săvârşit fapta.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiile art. 1602 alin. (32) C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că dispoziţiile art. 1602 C. proc. pen., reglementează premisele liberării provizorii sub control judiciar, dar şi condiţiile referitoare la comportamentul inculpatului pe durata luării acestei măsuri procesuale, care se constituie în obligaţii de respectarea cărora depinde menţinerea sau revocarea liberării provizorii sub control judiciar.
Se constată, de asemenea, că inculpatul este presupus a fi săvârşit o infracţiune care este pedepsită de lege cu o pedeapsă al cărei maxim nu depăşeşte 18 ani închisoare.
Astfel, în sarcina inculpatului se reţine că în calitate de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul I.P.J. Ilfov – Poliţia oraşului Bragadiru a primit de la denunţătorul V.I. suma de 500 lei pentru a urgenta cercetările penale desfăşurate într-o cauză care-l privea pe denunţător şi că prin intermediul avocatului N.N., coinculpat în cauza de faţă, a încercat să influenţeze soluţia ce urma a fi dată de parchet primind de la denunţător în acest scop, suma de 200 euro.
Pe parcursul cercetării penale, inculpatul a dovedit cooperare, indicând amănunţit contribuţia sa la situaţia de fapt reţinută, declaraţiile sale conducând la punerea sub acuzare a coinculpatului N.N. şi realizând înregistrări ambientale care să-l incrimineze pe acesta din urmă.
Instanţa de fond a constatat că acest comportament al inculpatului, ca şi comportarea sa anterior săvârşirii faptei exclud posibilitatea ca acesta să mai săvârşească şi alte infracţiuni sau să încerce să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea celorlalte persoane cercetate în cauză sau prin distrugerea sau alterarea probelor.
În aceste condiţii, instanţa a reţinut că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpat, aceasta nemaifiind menţinută.
Împotriva încheierii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A., fără a invoca în scris vreun motiv de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate.
În şedinţa publică de astăzi, cu ocazia dezbaterilor, procurorul de şedinţă a solicitat admiterea recursului şi casarea încheierii, cu respingerea, pe fond, a cererii de liberare provizorie.
Se susţine că nu este îndeplinită condiţia temeiniciei hotărârii pentru că temeiurile avute în vedere la luarea şi menţinerea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat. Calitatea inculpatului de ofiţer judiciarist pune în evidenţă periculozitatea deosebită a inculpatului.
Examinând hotărârea prin prisma criticilor parchetului, ca şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Faţă de inculpat s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzutăde art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, respectiv, art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
S-a reţinut în sarcina inculpatului că, în calitate de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Inspectoratului de poliţie Ilfov, a primit de la denunţătorul V.I. suma de 500 lei pentru a urgenta cercetările penale în cauza ce-l privea pe denunţător şi, prin intermediul inculpatului N.N., a încercat să influenţeze soluţia procurorului ce urma să fie dată în cauza penală, primind de la denunţător suma de 200 euro.
Cercetând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată îndeplinirea, atât a cerinţelor de legalitate, cât şi de oportunitate.
Inculpatul a manifestat o conduită procesuală corespunzătoare, contribuind, prin comportamentul său, la stabilirea situaţiei de fapt, dar mai ales, conducând la punerea sub acuzare a inculpatului N.N. prin acceptarea montării de tehnică pentru efectuarea înregistrărilor ambientale purtate de cei doi inculpaţi.
Totodată, este de adăugat că nu există nicio dată din care să reiasă că, aflat în libertate, inculpatul va încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influenţarea martorilor sau prin denaturarea probelor.
Obligaţiile stabilite de instanţa de fond asigură controlul judiciar asupra comportamentului inculpatului, astfel că, în mod justificat, instanţa de fond a apreciat că libertatea controlată a inculpatului este menită să asigure buna desfăşurare a procesului penal.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul parchetului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. împotriva încheierii din 16 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 1222/2/2008, privind pe inculpatul Z.M.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1472/2008. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 1542/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
