ICCJ. Decizia nr. 1549/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1549/2008
Dosar nr. 24590/3/2007
Şedinţa publică din 6 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 1681 din 20 decembrie 2007, a condamnat pe inculpatul L.P.M., la 8 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 lit. i) din acelaşi cod, prin schimbarea încadrării juridice a faptei, din aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpat, a unui cuţit cu lama de 8 cm folosit la săvârşirea faptei.
Pe latură civilă, s-a luat act că partea vătămată V.L. nu s-a constituit parte civilă, inculpatul fiind obligat să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Ioan Bucureşti suma de 2.613 lei despăgubiri materiale, la aceasta adăugându-se dobânda legală.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În după-amiaza zilei de 26 ianuarie 2007, C.D.D. şi fratele lui, angajaţi la SC P. SRL pentru ridicarea construcţiei unui hotel, după ce au consumat alcool, la un moment dat aflându-se cu ei şi inculpatul, s-au reîntors la locul de muncă, aici ei fiind cazaţi la parterul şi etajul I al imobilului, în dormitoare comune.
După intrarea în clădire, pe scări, cei doi au auzit ţipete şi înjurături, C.D.D. văzându-l pe inculpat când, cu un cuţit, îl ameninţa şi îl fugărea pe F.D.
Larma creată i-a determinat pe mai mulţi muncitori, printre aceştia aflându-se şi V.L., să iasă din camerele ocupate, V.L. cerându-i inculpatului să nu mai facă gălăgie. În acel moment, inculpatul, având asupra sa cuţitul, s-a apropiat şi i-a aplicat o lovitură în zona abdomenului, după care a fugit.
Sesizând imediat vătămarea adusă colegului lor, „că i-au ieşit organele interne", ceilalţi muncitori au alertat paza clădirii, aceasta a solicitat intervenţia poliţiei şi salvarea.
Diagnosticul pus victimei, la internarea de urgenţă în spital, a fost „evisceraţie liberă post-traumatică prin plagă abdominală penetrantă de flanc stâng - etilism acut".
Raportul de constatare medico-legală a înscris că leziunile suferite de victimă s-au putut produce prin acţiunea unui corp tăietor-înţepător la data de 26 ianuarie 2007, au necesitat pentru vindecare 22 zile de îngrijiri medicale şi au pus în pericol viaţa.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind greşita stabilire a situaţiei de fapt prin aprecierea nelegală a probelor, el considerându-se nevinovat, mai ales pentru că era în stare avansată de ebrietate, în aceeaşi stare aflându-se şi victima şi martorii, nu a fost găsit cuţitul cu care se presupune că ar fi lovit victima. În subsidiar, inculpatul a criticat sentinţa şi sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 36 din 11 februarie 2008, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Nemulţumit şi de hotărârea instanţei de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind detaliate în prezenta.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor şi a materialului cauzei, se apreciază că probatoriul administrat a stabilit, fără dubiu, situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului.
Astfel, declaraţiile constante ale victimei, se coroborează cu cele ale martorilor C.D.D., F.D., F.M., acesta chiar întrebându-l pe inculpat de ce l-a agresat pe V.L. Inculpatul, în loc să-i răspundă, s-a dus în camera lui, a luat un ciocan, a revenit şi a intenţionat să-l lovească în cap, atitudine respinsă de cel în cauză prin luarea, de la inculpat, a ciocanului şi intervenţia celorlalţi muncitori.
Solicitarea inculpatului de a fi exonerat de răspundere pentru că în cauză ar fi incidente dispoziţiile art. 49 C. pen. (beţia), nu poate fi primită, inculpatul, în momentul săvârşirii faptei se afla în stare de beţie voluntară, deci potrivit propriei sale voinţe şi nu unor împrejurări independente.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., se apreciază că orientându-se la pedeapsa de 8 ani închisoare, apropiată de minimul special prevăzut de textele incriminatoare, instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social al faptei fiind mărit şi de consecinţele suportate de victimă, iar în ce priveşte persoana inculpatului, acesta, anterior, fiind condamnat la 5 ani şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen.
Totodată, executarea pedepsei în regim de privare de libertate corespunde scopului acesteia, astfel cum este definit de art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.P.M. împotriva deciziei penale nr. 36 din 11 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 27 ianuarie 2007 la 2 februarie 2007 şi de la 16 martie 2007 la 6 mai 2008.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1542/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1553/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
