ICCJ. Decizia nr. 1542/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1542/2008
Dosar nr. 382/2/2008
Şedinţa publică din 5 mai 2008
Examinând recursul de faţă constată:
La data de 3 martie 2004, petiţionarul V.D. a formulat plângere împotriva numiţilor T.P.M. şi S.L., ofiţeri din cadrul B.C.C.O.A. Bucureşti – Sector 3 solicitând cercetarea acestora sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 250 alin. (3) C. pen., susţinând că, la data de 19 februarie 2004, l-au lovit, provocându-i leziuni care au necesitat 14-16 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Prin rezoluţia nr. 2139/P/2004 din 3 octombrie 2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de subinspectorul T.P.M. şi agentul şef adjunct S.L. pentru infracţiunea prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen.
Plângerea formulată de petiţionarul V.D. împotriva acestei rezoluţii a fost admisă prin rezoluţia nr. 1857/111/2/2006 din 8 noiembrie 2006 dispusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti care a infirmat soluţia de neîncepere a urmăririi penale.
Ulterior, prin rezoluţia nr. 2139/P/2004 din 12 ianuarie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei doi făptuitori pentru infracţiunea prevăzută de art. 250 alin. (3) cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), reţinându-se că producerea leziunilor este urmarea imobilizării părţii vătămate de către organele de poliţie care au acţionat fără intenţia de a-l agresa pe petent.
Plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin rezoluţia nr. 229/II/2007 din 28 iulie 2007.
Prin sentinţa penală nr. 101 din 25 mai 2007, Curtea de Apel Bucureşti a admis plângerea formulată de petiţionarul V.D. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi în temeiul art. 2781 alin. (8) pct. 6 C. proc. pen., a desfiinţat rezoluţia atacată şi a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în vederea începerii urmăririi penale împotriva numiţilor S.L. şi T.P.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen.
Sentinţa a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Recursul a fost admis prin Decizia nr. 5378 din 9 noiembrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sentinţa fiind casată, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
S-a reţinut că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia pronunţată.
Prin sentinţa penală nr. 45 din 22 februarie 2008, pronunţată în rejudecare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petiţionar şi a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost emisă la 21 ianuarie 2007 şi a fost comunicată petiţionarului la 31 ianuarie 2007, iar plângerea a fost formulată la 28 martie 2007.
S-a concluzionat că a fost depăşit termenul cumulat de 40 de zile, prevăzut de art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., în care petiţionarul era obligat să se adreseze instanţei.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionarul, susţinând că în mod greşit i-a fost respinsă plângerea, ca tardivă, deoarece a formulat-o în termen, în raport cu data la care i-a fost comunicată rezoluţia procurorului general.
Examinând cauza şi sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este fondat.
Astfel, în mod greşit prima instanţă a reţinut că plângerea formulată de petiţionarul V.D. este tardivă, întrucât „termenul cumulat de 40 de zile, prevăzut de art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., în care petentul era obligat să se adreseze instanţei, a fost depăşit".
Curtea reţine că dispoziţiile legale, care reglementează procedura plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, nu prevăd că aceste acte pot fi atacate într-un termen cumulat de 40 de zile, care începe să curgă de la comunicarea rezoluţiei sau ordonanţei procurorului.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., termenul de formulare a plângerii este de 20 de zile şi începe să curgă de la data comunicării rezoluţiei sau ordonanţei prin care procurorul ierarhic superior, menţionat în art. 278 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a respins plângerea formulată conform art. 278 C. proc. pen., împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată.
Conform alin. (2) al aceluiaşi articol, în cazul în care procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut de art. 277 C. proc. pen., termenul de 20 de zile curge de la data expirării termenului iniţial.
Dispoziţiile art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., nu pot fi interpretate în sensul că rezoluţiile şi ordonanţele procurorului de netrimitere în judecată pot fi atacate în instanţă doar într-un termen de maxim 40 de zile care curge de la data comunicării acestor acte ale procurorului.
Este de reţinut că, în mod evident, termenul de 20 de zile în care trebuie soluţionată plângerea de procurorul ierarhic superior, conform art. 278 C. proc. pen., este distinct de cel de 20 de zile în care se poate formula plângere la instanţă, conform art. 2781 C. proc. pen.
Fiind termene distincte, fiecare dintre acestea se calculează diferit, cu respectarea dispoziţiilor art. 186 C. proc. pen., referitoare la calcularea termenelor procedurale.
Prevederile art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., devin incidente exclusiv în situaţia în care procurorul ierarhic superior nu soluţionează în termen plângerea cu care a fost învestit, conform art. 278 alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Din verificarea actelor dosarului rezultă că plângerea adresată de petiţionar procurorului general a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data de 13 februarie 2007 şi a fost soluţionată la 28 februarie 2007, deci în termenul de 20 de zile prevăzut de lege.
În consecinţă, termenul de 20 de zile în care petiţionarul a formulat plângere trebuie calculat, conform art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., de la data la care a fost comunicată rezoluţia procurorului general din 28 februarie 2007, în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile art. 2781 alin. (2) C. proc. pen.
Din actele dosarului rezultă că petiţionarul a primit comunicarea rezoluţiei nr. 229/II/2/2007 din 28 februarie 2007, dispusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, la data de 7 martie 2008.
Aşa fiind, se constată că plângerea împotriva rezoluţiei nr. 2139/P/2004 din 12 ianuarie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, depusă de petiţionar la instanţă la 28 martie 2007 a fost formulată în termen, fiind greşit respinsă ca tardivă.
În consecinţă, se va admite recursul şi, conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se va casa hotărârea atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare la prima instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petiţionarul V.D. împotriva sentinţei penale nr. 45 din 22 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează sentinţa penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1487/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1549/2008. Penal → |
|---|
