ICCJ. Decizia nr. 1379/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1379/2008
Dosar nr. 2833/1/2008
Şedinţa publică din 11 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor constată următoarele.
Prin încheierea din data de 20 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, în dosarul nr. 10/45/2008, în cursul soluţionării plângerii formulate de petiţionara B.V. împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale faţă de P.M.S., avocat în cadrul Baroului Bucureşti, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate invocată de petiţionară referitoare la art. 5 din OUG nr. 50/2006.
S-a constatat, astfel că art. 5 din OUG nr. 50/2006, care prevede că „termenul prevăzut de art. 512 din Legea nr. 301/2004, C. pen. (M. Of. nr. 575/29.06.2004), cu modificările ulterioare, şi la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal (M. Of. al României nr. 591/1.07.2004), cu modificările ulterioare, se prorogă la data de 1 septembrie 2008., nu are legătură cu cauza dedusă judecăţii. în consecinţă, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 29 alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 47/1992, republicată, constatându-se că excepţia este inadmisibilă şi fiind respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Împotriva acestei încheieri a declarat, în termen legal, recurs petiţionara, B.V., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 27 martie 2008, sub numărul 2833/1/2008.
În memoriul depus la dosar recurenta petiţionară a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi în rejudecare admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia invocată. Petiţionara a criticat hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate, arătând că, procedând în acest fel instanţa de fond şi-a încălcat atribuţiile legale, substituindu-se Curţii Constituţionale.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public, au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de către petiţionara B.V., prin prisma dispoziţiilor prevăzute de art. 3856 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi ori a unei dispoziţii dintr-o lege, care are legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţă. Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale, printr-o decizie a Curţii Constituţionale.
Din economia art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor acestui text, cu referire la:
- existenţa unui proces pe rol, în care ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate apare ca un incident procedural, creat în faţa unui judecător, care trebuie rezolvat premergător fondului litigiului,
- existenţa unui interes procesual sau substanţial, cu referire la pertinenţa excepţiei, în sensul că dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată, are legătură cu soluţionarea cauzei,
- activitatea legii, în sensul că excepţia priveşte un act normativ în vigoare, lege sau ordonanţă ori o dispoziţie dintr-o lege sau ordonanţă, după caz.
Verificând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că, în mod corect instanţa de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată, reţinând că aceasta nu are, în mod evident, legătură cu cauza dedusă judecăţii, respectiv plângere împotriva actelor procurorului în conformitate cu art. 2781 C. proc. pen.
Or, dispoziţiile legale menţionate nu abilitează o instanţă a se pronunţa asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cu referire la o excepţie de neconstituţionalitate ce, eventual, ar putea avea legătură cu soluţionarea cauzei
Faţă de considerentele arătate, constatând nefondate criticile formulate de recurenta inculpată, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionară cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară B.V. împotriva încheierii de şedinţă din data de 20 martie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 10/45/2008.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1365/2008. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1390/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
