ICCJ. Decizia nr. 1569/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1569/2008
Dosar nr. 950/46/2007
Şedinţa publică din 7 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
]n baza actelor şi lucrărilor dosarului, reţine următoarele: Prin sentinţa penală nr. 7/ F din data de 5 februarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta M.M. împotriva rezoluţiei dată la 26 septembrie 2007, în dosarul nr. 209/P/2007 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, la data de 10 ianuarie 2007, petenta M.M. a formulat plângere penală împotriva notarului public S.A., pe care l-a acuzat de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, 286, 289, 290 şi 215 C. pen., constând în aceea că, la data de 12 mai 2004, a autentificat contractul de vânzare cumpărare nr. 2650, între S.A.S. cu sediul în localitatea Schitu Goleşti judeţul Argeş şi SC T.I. SRL cu sediul în Braşov, fără să verifice actele de proprietate ale vânzătorului, care consideră că lipseau.
Prin rezoluţia dată, la 26 septembrie 2007, în dosarul nr. 209/P/2007 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public S.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, 286, 289, 290 şi 215 C. pen., întrucât faptele nu există.
În motivarea acestei soluţii procurorul a reţinut că notarul public S.A., a încheiat şi autentificat contractul de vânzare cumpărare nr. 2650 la data de 12 mai 2004, prin care S.A.S., cu sediul în localitatea Schitu Goleşti, judeţul Argeş a vândut cumpărătoarei SC T.I. SRL cu sediul în Braşov, un imobil compus din suprafaţa de 6700 mp teren împreună cu construcţiile amplasate pe acest teren. La data încheierii contractului, vânzătoarea a prezentat ca dovadă a dreptului ei de proprietate, procesul verbal de cumpărare la licitaţie a acestui imobil de la C.A.P. Schitu Goleşti şi procesul verbal de punere în posesie de către Comisia de aplicare a fondului funciar şi de Comisia de lichidare a fostului C.A.P. Schitu Goleşti, acte pe baza cărora s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare.
Procurorul a reţinut că notarul public şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu şi că modificările ulterioare efectuate pe cale administrativă cu privire la suprafaţa de teren, nu-i sunt imputabile notarului, care a încheiat actul pe baza actelor de proprietate prezentate de vânzătoare.
Plângerea formulată de petentă, împotriva acestei rezoluţii în temeiul art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, prin rezoluţia nr. 835/II/2/2007 din 2 noiembrie 2007 a procurorului general adjunct al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Împotriva celor două rezoluţii, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., a formulat plângere la instanţă, petenta M.M., care a susţinut că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimata S.A. este nelegală, deoarece din probele administrate rezultă că în exercitarea atribuţiilor de serviciu notarul public a săvârşit aceste infracţiuni.
Soluţionând plângerea petentei, instanţa de fond a reţinut că soluţia de neîncepere a urmăririi penale este temeinică şi legală întrucât, din modul în care a încheiat şi autentificat actul de vânzare cumpărare, nu rezultă că intimata ar fi comis vreuna din faptele imputate.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petenta M.M., susţinând că sentinţa primei instanţe este netemeinică şi nelegală întrucât a nesocotit faptul că, intimata a încheiat actul de vânzare cumpărare doar pe baza procesului verbal de punere în posesie, fără ca imobilul care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare să fi fost înscris în C.F. la Judecătoria Câmpulung.
Examinând sentinţa primei instanţe în raport de motivul de recurs formulat şi de dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul petentei este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
La data de 12 mai 2004, intimata S.A. în calitate de notar public a autentificat contractul de vânzare cumpărare nr. 2650, între S.A.S. cu sediul în localitatea Schitu Goleşti judeţul Argeş şi SC T.I. SRL cu sediul în Braşov. Obiectul vânzării l-a constituit un imobil compus din suprafaţa de 6700 mp teren împreună cu construcţiile amplasate pe acest teren. La data încheierii contractului, vânzătoarea a prezentat ca dovadă a dreptului ei de proprietate, procesul verbal de cumpărare la licitaţie a acestui imobil de la C.A.P. Schitu Goleşti şi procesul verbal de punere în posesie de către Comisia de aplicare a fondului funciar şi de Comisia de lichidare a fostului C.A.P. Schitu Goleşti, acte pe baza cărora s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare.
Este cert că la data vânzării, imobilul nu era înscris în C.F.
La data de 14 ianuarie 2000 prin contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 38 la Biroul Notarului Public Z.C. din Câmpulung judeţul Argeş, petenta M.M. a cumpărat de la R.M. şi R.L. o suprafaţă de 2352 mp teren situat în intravilanul Comunei Schitu Goleşti.
Această vânzare s-a făcut pe baza titlului de proprietate nr. 54229 din 14 septembrie 1994 emis în baza Legii nr. 18/1991 de Comisia judeţeană Argeş, după reconstituirea dreptului de proprietate al numitei P.E., de la care au moştenit vânzătorii R.M. şi R.L.
Nici acest titlu de proprietate nu era înscris în C.F. la data când s-a făcut vânzarea.
Petenta M.M. susţine că cei 2352 mp teren, cumpăraţi de ea fac parte din suprafaţa de 6700 mp de teren vândută de S.A.S.
Se observă astfel că, exista practica notarială de a se accepta încheierea actelor de transmitere a proprietăţii, doar pe baza titlurilor de proprietate sau a proceselor verbale de cumpărare prin licitaţie şi a proceselor verbale de punere în posesie, fără ca acestea să fie înscrise în C.F. Faţă de această împrejurare nu se poate reţinea reaua credinţă a intimatei atunci când a autentificat contractul de vânzare cumpărare fără ca dreptul de proprietate al vânzătorilor să fie înscris în C.F.
Cu privire la valabilitatea actelor pe baza cărora s-a făcut vânzarea, se poate pronunţa numai instanţa de judecată în cadrul unui proces civil.
În cauza de faţă, intimata pe baza actelor puse la dispoziţie de părţi, şi-a format convingerea că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru încheierea actului.
Cum, în cauză nu există niciun indiciu sau probă că intimata şi-ar fi îndeplinit cu rea credinţă atribuţiile de serviciu, pentru vătămarea intereselor legitime ale petentei, instanţa de recurs constată că atât rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale cât şi sentinţa primei instanţe sunt temeinice şi legale, neexistând nici un motiv de desfiinţare a acestora.
Fată de aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul petentei M.M. este nefondat, urmând ca în baza art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să-l respingă, ca atare.
Potrivit art. 192 recurenta petiţionara va fi obligată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat iar, în baza art. 193 C. proc. pen., la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata S.A., reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara M.M. împotriva sentinţei penale nr. 7/ F din 5 februarie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionara la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, precum şi la 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata S.A.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1563/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1587/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
