ICCJ. Decizia nr. 1492/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1492/2008
Dosar nr. 5995/109/2006
Şedinţa publică din 23 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 8/ MF din 19 iunie 2007 a Tribunalului Argeş, secţia penală, s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în infracţiunile prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen.
A condamnat pe inculpatul V.I.C, în prezent aflat în P.C., la câte:
- 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
- 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., părţi vătămate fiind I.O.C. şi B.G.M., şi autoritate tutelară S.P.V. şi R.S. de pe lângă Tribunalul Argeş.
În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Pedeapsa se va executa prin privare de libertate în condiţiile prevăzută de art. 57 C. pen. In temeiul dispoziţiilor art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
In temeiul dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luată faţă de inculpat, pe care a menţinut-o în continuare.
In temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă perioada reţinerii de 24 de ore şi perioada executată în arest preventiv începând cu 29 iulie 2006 şi până la data pronunţării.
A respins acţiunea civilă formulată de partea civilă B.G.
A obligat pe inculpat la 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu de avocat din oficiu.
S-a reţinut că, în luna iunie a anului 2005, partea vătămată minoră I.O.C., a plecat spre Danemarca, împreună cu numitul V.A.D., cu scopul de a obţine venituri din practicarea cerşetoriei.
Atât partea vătămată, cât şi V.A.C., susţin că poliţia de frontieră nu le-a permis să părăsească ţara, fiind minori, motiv pentru care au telefonat părinţilor, iar aceştia, la data de 22 iunie 2005, au mers la notar şi au dat procuri în sensul că sunt de acord ca fiii lor să plece în străinătate.
Când au ajuns în Danemarca, partea vătămată împreună cu V.A.C., s-au întâlnit cu inculpatul V.I.C., plecând toţi trei la cerşit.
Timp de 3 zile, cei trei au practicat cerşetoria, iar noaptea dormeau în maşina inculpatului V.I.C., după care din a patra zi, I.O.C. şi V.A.D. şi-au cumpărat un cort în care înnoptau.
Partea vătămată îi dădea numitului V.A.D. banii obţinuţi din practicarea cerşetoriei, iar după ce V.A.D. a fost trimis în România, partea vătămată îi trimitea banii în ţară prin intermediul inculpatului, iar după data de 01 august 2005, a trimis banii prin W.U.
La jumătatea lunii august a anului 2005, inculpatul V.I.C. a revenit în Danemarca,împreună cu partea vătămată B.G. şi cu martorii P.M. şi I.E.
Martorul I.E. a început să cerşească, dând inculpatului suma de 100 euro cu care rămăsese dator pentru plata transportului, precum şi sumele de bani necesare pentru achitarea chiriei.
Partea vătămată B.G. şi martora P.M. deşi plecaseră din România cu inculpatul, acesta din urmă promiţându-le că le va asigura loc de muncă, au fost determinate să se prostitueze în favoarea inculpatului, acesta spunându-le odată ajunşi acolo, că nu le poate găsi loc de muncă şi că trebuie să se prostitueze pentru a obţine venituri.
Sumele de bani obţinute din practicarea prostituţiei erau luate de către inculpat, această situaţie durând o perioadă de timp care nu a putut fi determinată cu exactitate, după care părţile vătămate B.G. şi I.O.C., au fugit fiind prinşi după 3 zile de către inculpat, care i-a lovit şi a luat-o cu el pe B.G., întorcându-se împreună în ţară.
Cu aceeaşi ocazie, i-a luat paşaportul părţii vătămate I.O.C., acesta din urmă susţinând că în final i-a fost restituit.
Partea vătămată I.O.C. a fost returnată în România în luna noiembrie a anului 2005.
Tribunalul mai reţine că, în luna decembrie 2004, partea vătămată B.G. l-a cunoscut pe inculpatul V.I.C., care s-a oferit să o ajute să plece în Suedia, unde să lucreze la un restaurant şi să spele vase, inculpatul cunoscând că partea vătămată este minoră şi că tocmai ieşise dintr-o relaţie de concubinaj.
În acest sens, a ajutat-o să obţină paşaportul, taxele fiind achitate de inculpat.
În Suedia, inculpatul i-a spus că pentru a face rost de bani trebuie să cerşească, explicându-i părţii vătămate cum poate să facă această muncă, respectiv să împartă în vagoanele de tren sau metrou cartoane pe care erau diferite înscrisuri, după care aduna aceleaşi cartoane pe care erau depuse diferite sume de bani.
Inculpatul îi dădea apoi întâlnire părţii vătămate după 3 staţii, unde îi lua toţi banii.
Aşa cum rezultădin cele reţinute anterior,inculpatul V.I.C. a recrutat-o şi transportat-o pe minora B.G. în Suedia, unde a obligat-o să cerşească în scopul obţinerii de foloase materiale, deşi în România îi promisese că are asigurat un loc de muncă în Suedia, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001.
De asemenea, inculpatul a primit pe partea vătămată minoră I.O.C., învăţându-l cum să cerşească, cu scopul de a-l exploata, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (l) din Legea nr. 678/2001.
Având în vedere că aceste două fapte au fost săvârşite în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a inculpatului, urmează a se reţine dispoziţiile prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi nu dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen.
Fapta inculpatului care a recrutat şi transportat în Danemarca pe B.G. şi P.M., ambele majore, şi pe care le-a constrâns să practice prostituţia, în scopul obţinerii de foloase materiale ilicite, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (l )din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 4l alin. (2) C. pen.
În ceea ce priveşte fapta inculpatului de „a primi" timp de 3 zile pe partea vătămată I.O.C. în scopul exploatării acestuia, tribunalul apreciază că, întrucât această faptă s-a consumat în momentul „primirii" iar fapta lui V.A.D. s-a consumat în momentul „transportului", ambele în scopul exploatării, nu sunt aplicabile în cauză dispoziţiile alin. (3). ale art. 13 din Legea nr. 678/2001, cele două fapte nefiind săvârşite de cei doi fraţi împreună.
În ceea ce priveşte fapta săvârşită faţă de martorul I.E., tribunalul apreciază că nu se poate reţine aplicarea faţă de inculpat a dispoziţiilor prevăzută de alin. (2) lit. a) din art. 12 al Legii nr. 678/2001, întrucât pe de o parte, fratele inculpatului, respectiv V.A.D., nu a avut nici o implicaţie în săvârşirea acestei fapte, iar pe de altă parte, fapta săvârşită de inculpat nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (l) din Legea nr. 678/2001.
Aşa cum rezultă din declaraţia pe care martorul, I.E. a dat-o în faza de urmărire penală, acesta a cunoscut încă din România faptul că în Danemarca urmează să cerşească, rugându-l pe inculpat să-l transporte în acest scop, astfel încât nu există elementul de constrângere cerut de lege pentru persoanele majore.
Acest martor a mers în Danemarca, cu scopul de practica cerşetoria, plătindu-i inculpatului pentru transport 400 euro în ţară şi 100 euro în Danemarca.
Din probele administrate nu rezultă faptul că inculpatul l-ar fi instigat pe martor la practicarea cerşetoriei, i-ar fi înlesnit sau l-ar fi ajutat în acest sens, ci doar faptul că l-a transportat în Danemarca.
Este ştiut faptul că infracţiunea de cerşetorie este o infracţiune de obicei, astfel încât şi activitatea unui eventual complice trebuie să fie repetată şi să constea în activităţi concrete de ajutor la săvârşirea infracţiunii şi nu în activităţi adiacente, iar pe de altă parte, trebuie să existe şi persoana vinovată de săvârşirea infracţiunii de cerşetorie, situaţie ce nu se regăseşte în cauza de faţă.
De asemenea, tribunalul apreciază că fapta inculpatului care a recrutat şi a transportat în Danemarca pe partea vătămată B.G. şi pe martora P.M., pe care le-a constrâns să practice prostituţia în scopul obţinerii de foloase materiale ilicite, întruneşte doar elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (l) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi nu şi ale art. 329 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), având în vedere pe de o parte faptul că Legea nr. 678/2001 este o lege specială, faţă de Codul penal, iar pe de altă parte, faptul că nu este posibilă condamnarea unei persoane de două ori pentru aceeaşi faptă.
În consecinţă, având în vedere cele arătate mai sus, în temeiul dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică din infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în infracţiunile prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi inculpatul V.I.C.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş critică sentinţa pentru că în mod greşit s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în rechizitoriu din infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (l) şi (2) lit. a) şi art. 13 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), respectiv infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (l) C. pen., cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (l) din Legea nr. 67/2001 cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi respectiv infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Totodată, sentinţa este criticată pentru faptul că prima instanţă nu a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 7.390 de euro.
Inculpatul critică sentinţa pentru faptul că în mod greşit prima instanţă nu a aplicat legea penală mai favorabilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), având în vedere că din momentul comiterii infracţiunilor şi până la soluţionarea cauzei, s-au succedat mai multe legi penale aplicabile în această materie.
Examinând sentinţa supusă apelului, în raport cu motivele invocate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 371 C. proc. pen., curtea constată următoarele:
Situaţia de fapt, vinovăţia inculpatului şi încadrarea juridică au fost corect stabilite de către prima instanţă.
Inculpatul a fost de către instanţa de apel. Din declaraţia sa, rezultă, în esenţă, că acesta nu recunoaşte săvârşirea infracţiunilor pentru care prima instanţă l-a condamnat.
Apărările formulate de inculpat urmează a fi înlăturate, ca nesincere, având în vedere probele administrate în cauză.
În acest sens, sunt relevante declaraţiile părţilor vătămate şi a martorilor audiaţi în această cauză.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică, în mod corect s-a apreciat de către prima instanţă că fapta inculpatului de a recruta şi a transporta în Danemarca pe partea vătămată B.G. şi pe martora P.M., pe care le-a constrâns să practice prostituţia în scopul obţinerii de foloase materiale ilicite, întruneşte doar elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (l) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Nu sunt întrunite şi elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
De menţionat că Legea nr. 678/2001 este o lege specială faţă de Codul penal şi totodată, nu este posibilă condamnarea unei persoane de două ori pentru aceeaşi faptă.
Este adevărat că de la data săvârşirii infracţiunilor şi până în momentul soluţionării cauzei, s-au succedat mai multe acte normative referitor la reglementările Legii nr. 678/2001.
Cu toate acestea, prima instanţă a aplicat legea penală cea mai favorabilă inculpatului, având în vedere că infracţiunile săvârşite de acesta sunt în concurs şi ca urmare a aplicării regulilor concursului de infracţiuni, încadrarea juridică conferită de prima instanţă faptelor săvârşite de inculpat este cea mai favorabilă, sub aspectul stabilirii pedepsei rezultante.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, au fost respectate criteriile prevăzute de art. 172 C. pen. În acest sens, instanţa a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite de acesta, împrejurările în care infracţiunile au fost săvârşite, atitudinea nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, dar şi împrejurarea că acesta nu are antecedente penale.
Pedepsele aplicate inculpatului respectă principiul proporţionalităţii întrucât sunt adecvate situaţiei de fapt şi scopului urmărit de legea penală.
Apelul declarat de către parchet este însă întemeiat, deoarece prima instanţă nu a dispus şi confiscarea sumei de bani obţinută de către inculpat din săvârşirea infracţiunilor.
Din probele administrate în cauză, respectiv din declaraţiile părţilor vătămate B.G. şi I.O.C. a rezultat că inculpatul a obţinut de pe urma exploatării părţilor vătămate sume de bani în cuantum total de 7.390 de euro.
In conformitate cu dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 678/2001, modificată, raportat la art. 118 lit. d) C. pen., aceste sume de bani trebuiau confiscate de către prima instanţă.
In consecinţă, în baza dispoziţiile art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi s-a desfiinţat în parte sentinţa atacată.
S-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 7.390 de euro prin obligarea la plata către stat.
S-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 7/ A/MF din 29 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, împotriva sentinţei penale nr. 8/ MF din 19 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. 5.995/109/2006.
S-a desfiinţat în parte sentinţa atacată.
În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 modificată raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 7.390 euro, prin obligarea la plata către stat.
S-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei penale.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus la zi prevenţia.
S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V.I.C, deţinut în P.C., pe care l-a obligat la 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul V.I.C. criticând-o ca nelegală prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 20 C. proc. pen. (nedezvoltat) şi ca netemeinică, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., şi respectiv în baza cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., şi reducerea pedepsei stabilite.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Decizia recurată în raport de motivele de critică invocate şi de cazurile de casare sus-indicate, Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, constată că recursul declarat de inculpatul V.I.C. se priveşte, ca nefondat, şi urmează a fi respins, ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
1. Astfel nu este fondată susţinerea incidenţei cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 teza III C. proc. pen., întrucât în mod contrar instanţa de apel s-a pronunţat asupra tuturor cererilor esenţiale pentru recurentul inculpat V.I.C., de natură să garanteze drepturile sale şi să influenţeze soluţia procesului penal pornit, motivând în mod amplu şi convingător argumente ce privează de substanţă criticile în apelul promovat de acesta.
2. Concomitent nu este fondată nici critica relativă la pretinsa gravă eroare de fapt ce a determinat pronunţarea soluţiei de condamnare a aceluiaşi recurent inculpat.
Cu titlu de premisă se reţine că aceasta este incidentă în ipoteza existenţei unei contradicţii esenţiale, intrinseci şi necontroversate (aşadar manifestă şi indubitabilă) între ceea ce spune dosarul prin actele, lucrările şi probele administrate şi soluţia de condamnare, deja expusă; ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.
Din acest punct de vedere depoziţiile recurentului inculpat de nerecunoaştere a faptelor imputate (corect înfrânte prin examenul materialului probator de către instanţa de fond şi însuşite de către instanţa de apel) reflectă doar exclusiva sa poziţie partizană şi interesată pentru exonerarea sa de răspunderea penală necesar angajată în cauză şi sunt indubitabil infirmate de celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
a) Astfel, în esenţă, în plângerea şi declaraţiile date partea vătămată I.O.C. a relatat că recurentul inculpat l-a determinat prin constrângere să cerşească în Danemarca şi Suedia, veniturile obţinute fiind luate de acesta.
Se reţine că, în luna noiembrie 2005, partea vătămată a fost returnată în România, iar acasă a fost ameninţată atât de inculpat cât şi de membrii familiei sale, cu scopul de a nu formula plângere penală şi abia după ameninţările acestora, mama sa a sesizat poliţia.
Declaraţia părţii vătămate I.O.C. a fost confirmată prin verificările efectuate la M.A.I. din care rezultă că, la data de 1 august 2005, V.I.C. a intrat în ţară şi a ieşit, la data de 16 august 2005, împreună cu B.G. şi P.M., că învinuitul minor V.A.D. a ieşit din ţară împreună cu partea vătămată la data de 24 iunie 2005, că la data de 07 august 2005, prin W.U., V.I.C. a expediat 110 euro către V.A.D., că acesta din urmă a fost returnat în ţară la data de 26 iulie 2005.
Depoziţiile acestei victime se coroborează cu depoziţia martorei I.T., mama sa care confirmă faptul că, fiul său, V.I.C. a fost exploatat de către inculpat, că acesta a sunat-o din Danemarca şi i-a spus că inculpatul i-a luat paşaportul şi nu se mai întoarce în ţară, iar în noiembrie 2005, când a fost trimis în ţară de poliţie, fiul său i-a relatat că a fost pus la cerşit de către inculpat; de asemenea, declară martora, şi celălalt fiu al său, I.E., i-a spus că a cerşit pentru inculpat în Danemarca, că a fost sechestrat şi apoi abandonat pe autobanda dintre Danemarca şi Norvegia pentru a-l pedepsi întrucât fratele său V.I.C. fugise cu B.G., ambii fugari fiind cei care produceau bani pentru inculpat. La data de 26 iulie 2006, susţine martora, inculpatul i-a ameninţat pe toţi membrii familiei I.
Semnificativ este şi aspectul că la percheziţia domiciliară efectuată la inculpat, în baza autorizaţiei emise de Tribunalul Argeş, în dosarul 1848/2006, a fost identificat un geamantan în care, printre actele personale ale inculpatului, s-au găsit un număr de 56 înscrisuri în limba daneză sau suedeză, înscrisuri ce au fost ridicate. Din traducerea acestor înscrisuri de către traducător autorizat în limba suedeză rezultă că inculpatul, atât personal cât şi prin cei care îi folosea la cerşit, în mod mincinos, apela la mila publică pentru diferite nevoi „ sunt din Timişoara şi inundaţiile mi-au luat casa, suntem 4 fraţi şi nu avem unde locui, am 2 copii, unul din ei este bolnav şi orb, el trebuie operat dar în ţara mea este imposibil".
b) Pe de altă parte, în plângerea şi depoziţiile date partea vătămată B.G. a relatat că, în decembrie 2004, l-a cunoscut pe inc. V.I.C., care s-a oferit să o ajute să plece în Suedia la un restaurant să spele vase. Inculpatul cunoştea că partea vătămată este minoră şi că tocmai ieşise dintr-o relaţie de concubinaj, împrejurări de care a profitat. În acest sens, a ajutat-o să obţină paşaportul, taxele fiind achitate de inculpat.
În Suedia, inculpatul i-a spus că pentru a face rost de bani trebuie să cerşească, explicându-i părţii vătămate cum poate să facă această muncă: să împartă în vagoanele de tren sau metrou cartoane pe care erau diferite înscrisuri, după care aduna aceleaşi cartoane pe care erau depuse diferite sume de bani. Inculpatul îi dădea apoi întâlnire părţii vătămate după 3 staţii, unde îi lua toţi banii. Aduna zilnic 200 - 300 coroane. După 2 luni de cerşit, inculpatul a cumpărat un autoturism Nissan Primera, însă pe numele fratelui său minor, înv. V.A.D.
În aceeaşi perioadă, declară partea vătămată, au cerşit pentru inculpat B.F., fiul concubinei sale, S.R., V.A.D. În această perioadă de 2 luni, a vorbit la telefon cu mama sa numai în prezenţa inculpatului, care nu-i permitea să vorbească orice. A fost adusă în ţară de inculpat fără nici un ban.
După circa 5 - 6 luni, inculpatul a venit din nou la partea vătămată şi i-a propus să meargă cu el de data aceasta în Danemarca, însă în mod sigur la spălat vase, propunere cu care partea vătămată a fost de acord. De data aceasta partea vătămată era majoră şi a plecat împreună cu inculpatul pe 15 august 2005 şi cu P.M. Abia pe drum spre Danemarca, inculpatul i-a spus că amândouă vor merge la „produs". Partea vătămată i-a reproşat inculpatului că nu astfel a fost înţelegerea dintre ei, însă inculpatul i-a replicat că nu are ce să-i facă deoarece în Danemarca „prostituţia este liberă", ea nu ştie limba daneză şi nu poate cere astfel protecţia poliţiei. După ce au ajuns în Danemarca le-a cazat pe amândouă, le-a cumpărat haine corespunzătoare şi le-a spus să ceară 750 coroane la un raport sexual normal, sumă care era echivalentul la 100 euro. pe noapte, declară partea vătămată, câştiga intre 2000 - 2500 coroane, bani pe care inculpatul îi recupera în camera unde era cazată. După o săptămână de practicat prostituţia, partea vătămată a acceptat propunerea lui I.O.C. de a fugi cu acesta, care îi spusese între timp că inculpatul intenţionează să o vândă la alt proxenet. După 3 zile, inculpatul i-a găsit pe cei doi, i-a lovit pe amândoi cu o bară metalică, iar partea vătămată a fost adusă în România. În Piteşti, inculpatul i-a dat suma de 200.000 lei pentru taxi până în comuna Vlădeşti, aceasta fiind singura sumă de bani primită de la inculpat. La scurt timp a fost vizitată de inculpat şi ameninţată cu moartea atât ea cât şi mama ei „vă tai în bucăţi dacă anunţaţi poliţia". Partea vătămată s-a mutat apoi la fostul concubin, C.I., unde inculpatul şi rudele sale au continuat să o ameninţe şi datorită ameninţărilor, la data de 31 mai 2006, aceasta a sesizat prin 112 poliţia. La aceeaşi dată s-a încheiat un proces verbal de către lucrătorii Postului de Poliţie Vlădeşti, din care rezultă că în faţa porţii lui C.I. s-a găsit staţionat un autoturism în care se aflau 3 persoane, respectiv V.A.D., V.M. şi J.O.C.
B.G. apreciază că din cerşit a câştigat pentru inculpat câte 300 coroane pe zi timp de 2 luni, respectiv 18.000 coroane, adică 3000 euro, iar a doua oară, timp de o săptămână, câte 2500 coroane pe zi din practicarea prostituţiei, respectiv 17.500 coroane, adică 2500 euro.
Susţinerile victimei B.G. sunt în totalitate confirmate de martora B.T. şi numiţii C. T.I. care declara „după circa o săptămână după Paştele din 2006 am ieşit la poartă, iar acel bărbat care s-a recomandat I. i-a spus că dacă nu o scot pe G. mă bagă în portbagaj" şi C.I. (concubinul din anul 2002 al victimei) care a relatat „G. mi-a arătat că era vânătă pe tot corpul şi întrebând-o ce s-a întâmplat, mi-a spus că a fugit de la V.I. care o obliga într-o ţară străină să practice prostituţia, acesta a prins-o şi a bătut-o cu o bară metalică".
3. În sfârşit, este lipsită de fundament critica prin care se tinde la reducerea pedepsei aplicate într-un cuantum de 7 ani închisoare prin efectul reţinerii de circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) si c) C. pen., întrucât aceasta este aptă în totalitate să satisfacă scopurile definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen. (respectiv să constituie o reală normă de constrângere şi reeducare a recurentului inculpat cât şi să prevină săvârşirea de noi infracţiuni).
Aceeaşi pedeapsă este corespunzător dozată prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), raportat pe de o parte la pericolul social generic şi concret sporit al faptelor comise, limitele de pedeapsă ale textelor de lege sancţionatorii, multitudinea de victime transportate în străinătate şi obligate să cerşească în scopul obţinerii de foloase materiale ilicite sau să practice prostituţia în acelaşi scop; dar şi faţă de datele care circumstanţiază persoana recurentului inculpat (fără antecedente penale, fără ocupaţie, necăsătorit, are doi copii minori, conduită constant manifest sinceră).
Faţă de toate cele mai sus expuse se apreciază lipsa de temeinicie a cererii atragerii incidenţei unor circumstanţe judiciare atenuante şi pe cale de consecinţă pentru reducerea pedepsei stabilite.
Urmează ca în baza art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., combinat cu art. 381 al.(1) C. proc. pen., să se compute prevenţia pentru recurentul inculpat V.I.C. de la 28 iulie 2006 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 al.(2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.I.C. împotriva deciziei penale nr. 7/ A/MF din 29 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, complet specializat pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 iulie 2006 la 23 aprilie 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 23 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1466/2008. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 1563/2008. Penal → |
|---|
