ICCJ. Decizia nr. 1563/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1563/2008
Dosar nr. 2985/98/2007
Şedinţa publică din 7 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 39/ F din 23 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, în dosarul nr. 2985/98/2007, în baza art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul OG, la pedeapsa de 18 ani închisoare, cu aplicabilă art. 71 – art. 64 lit. a) si b) C. pen., şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) si e) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 9 august 2007, la zi.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 900 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă că, victima OG, locuia în oraşul Fierbinţi Târg, judeţul Ialomiţa împreună cu cei doi fii ai săi, OG şi O.D. Relaţiile dintre victimă şi inculpatul OG erau tensionate, datorită firii violente a acestuia din urmă şi a consumului exagerat de alcool.
În data de 08 august 2007 cei trei au cumpărat 8 litri de vin pe care i-au consumat în timpul zilei şi al serii, astfel că au ajuns cu toţii în stare de ebrietate.
Seara după meciul care s-a transmis la televizor, inculpatul a început să se manifeste violent cu tatăl său, reproşându-i starea de neputinţă, lipsa banilor şi consumul excesiv de alcool. În aceste împrejurări, bănuind că va urma un alt episod în care tatăl său va fi lovit de inculpat, O.D. s-a refugiat într-o magazie din curtea locuinţei, unde s-a şi culcat.
Rămas singur cu victima inculpatul i-a aplicat acesteia lovituri în zona capului până când OG s-a prăbuşit la pământ. Apoi, inculpatul a exercitat violenţe asupra pieptului şi gâtului victimei. În final, în încercarea de a determina victima să se ridice, inculpatul a stropit-o cu apă peste faţă şi, pentru că aceasta continua să rămână inertă la pământ, i-a aplicat mai multe lovituri peste faţă.
Raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză de către S.M.L. Slobozia, a concluzionat că moartea numitului OG a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei respiratorii acute, consecinţă a asfixiei mecanice prin comprimarea căilor respiratorii superioare.
La autopsie s-a constatat multiple leziuni traumatice care s-au putut produce prin comprimare cu obiect textil, la nivelul gâtului, leziuni produse prin comprimare între planuri dure, posibil cu genunchii, prin hiperextensie-torsiune şi prin lovire cu şi de corpuri dure.
Leziunile de violenţă constatate cu caracter vital s-au putut produce cu puţin timp înainte de deces.
Între legiunile tanatogeneratoare şi deces există legătură de cauzalitate directă necondiţionată.
Alcoolemia în momentul morţii a fost de 1,15 %o.
Faptele şi vinovăţia inculpatului au fost dovedite cu sesizarea privind moartea violentă a victimei, procesul verbal de cercetare la faţa locului, planşe foto, raport de autopsie medico legal, fise cazier judiciar, declaraţii martori şi declaraţii inculpat.
Împotriva soluţiei fondului a declarat apel inculpatul OG. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei sale condamnări solicitând achitarea sa, în temeiul prevăzută de art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 69 din 6 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia l penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul OG împotriva sentinţei penale nr. 39 din 23 ianuarie 2008.
S-a computat din pedeapsa aplicată arestul preventiv de la 9 august 2007, la zi şi s-a menţinut această măsură.
Inculpatul apelant a fost obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că din probele administrate în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti a rezultat că inculpatul este acela care a lovit victima, producându-i leziuni pe corp şi la nivelul feţei, care au dus apoi la decesul acestuia.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs inculpatul OG
În motivele sale de recurs inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 în principal iar în subsidiar pct. 14 C. proc. pen., şi a solicitat admiterea recursului, achitarea inculpatului conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 175 C. pen., susţinând că fapta nu a fost săvârşită de el, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei.
Examinând recursul declarat de inculpat împotriva deciziei instanţei de apel, în raport de motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 18 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Cu privire la primul motiv de recurs formulat de inculpat care va fi analizat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că primele instanţe au făcut o amplă şi judicioasă analiză a probatoriului administrat atât în faza de urmărire penală cât şi la prima instanţă, analiză pe baza căreia au reţinut o corectă stare de fapt, precum şi vinovăţia inculpatului astfel că, nu se poate vorbi în cauză de existenţa unei grave erori de fapt aşa cum prevăd dispoziţiile textului sus arătat.
Astfel, s-a stabilit cu certitudine că, în seara respectivă, a rămas în cameră cu victima numai inculpatul, acesta fiind singura persoană care putea s-o agreseze.
La această concluzie conduc atât declaraţiile martorilor P.C. şi O.D., cât şi rezultatele cercetărilor efectuate la faţa locului, care au stabilit că victima a fost agresată fizic, bătută cu o găleata din plastic aflată în încăpere şi din care au rămas doar cioburi. De asemenea, urmele de sânge, identice grupei sanguine a victimei, găsite pe pereţii încăperii în care a fost găsită aceasta, conduc la concluzia că victima a fost lovită cu violenţă şi că decesul acesteia s-a datorat nu unei căderi în curtea casei aşa cum a încercat să susţină inculpatul ci, multiplelor lovituri care i-au fost aplicate în zone vitale ale corpului.
De altfel, din raportul de autopsie medico-legală a rezultat că moartea victimei a fost violentă, că aceasta prezenta foarte multe leziuni traumatice produse prin comprimare cu obiect textil, între planuri dure, posibil cu genunchii, ceea ce a condus la producerea de multiple fracturi costale. Tot din raportul medico-legal rezultă că parte din leziuni s-au datorat agresiunii.
De asemenea, s-a constatat că la nivelul feţei victima prezenta leziuni multiple prin tăiere provocate prin lovituri repetate cu găleata din plastic.
S-a mai stabilit cu certitudine că între leziunile suferite de victimă şi deces există legături de cauzalitate directă, decesul survenind la scurt timp după aplicarea loviturilor.
Chiar dacă inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, încercând să sugereze că decesul victimei s-a datorat leziunilor suferite de acesta ca urmare a căderii sale, fiind în stare avansată de ebrietate, din probele dosarului rezultă fără dubiu că acesta este autorul omorului.
Aşa cum s-a mai arătat, raportul de expertiză medico-legală a stabilit că decesul victimei s-a datorat leziunilor suferite care puteau fi numai consecinţa unei agresiuni nu şi a unei căderi involuntare pe un plan drept.
Cum, în cauză nu se poate reţine nicio eroare de fapt, în legătură cu stabilirea stării de fapt şi reţinerea vinovăţiei inculpatului, Înalta Curte va constata legalitatea şi temeinicia deciziei recurate.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs formulat, care va fi analizat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată de 18 ani închisoare a fost judicios individualizată în raport cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, caracterul deosebit de grav al faptei inculpatului, aceea de a-şi ucide tatăl, prin lovituri multiple, de intensitate mare, aplicate îndeosebi în zona capului şi toracelui, profitând şi de starea avansată de ebrietate a victimei, limitele de pedeapsă stabilite de legea specială, violenţa care îl caracterizează pe inculpat, lipsa de regret pentru fapta comisă, şi lipsa de sinceritate pe tot parcursul procesului penal, sunt împrejurări care conduc spre menţinerea pedepsei medii, de 18 ani închisoare, aplicată de primele instanţe.
Fată de aceste considerente, Înalta Curte constată că Decizia recurată este temeinică şi legală, şi întrucât nu există nici un motiv de casare a acesteia, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului OG va fi respins, ca nefondat.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa inculpatului, durata arestării preventive de la 9 august 2007, la 7 mai 2008.
Având în vedere şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul OG împotriva deciziei penale nr. 69 din 6 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 9 august 2007, la 7 mai 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1492/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1569/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
