ICCJ. Decizia nr. 1594/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1594/2008
Dosar nr. 770/35/2007
Şedinţa publică din 8 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 116/P/2007 de la 5 decembrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 770/35/2007, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de U.N.P.S.R. reprezentată prin C.A., împotriva rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale din 08 februarie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosar nr. 173/P/2007, menţinută prin rezoluţia din 19 martie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi a menţinut rezoluţia de neînceperea urmăririi penale atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată petenta să plătească statului suma de 200 lei RON cu titlu cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rezoluţia din 8 februarie 2007 dată în dosarul nr. 173/P/2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus, în baza art. 228 alin. (4) şi (6) C. proc. pen., şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale privind pe magistraţii M.D.D., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, P.A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, M.A.D., judecător la Judecătoria Oradea şi P.M. şi M.C.A., judecători la Tribunalul Bihor.
Plângerea formulată de petenta U.N.S.R. împotriva acestei rezoluţii a fost respinsă, ca neîntemeiată, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin rezoluţia din 19 martie 2007, dată în dosarul nr. 95/VII 1.1/2007.
Împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, în termen legal, a formulat plângere, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., petenta U.N.S.R., plângere prin care a solicitat infirmarea soluţiei şi trimiterea cauzei la parchet, în vederea începerii urmăririi penale faţă de magistraţii mai sus arătaţi, sub aspectul comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului, asociere în vederea comiterii de infracţiuni, fals şi uz de fals.
În motivarea plângerii s-a susţinut că rezoluţia a fost pronunţată fără a se administra vreo probă şi că deşi intimaţii au fost citaţi în instanţă la toate termenele nu s-au prezentat la niciunul din termenele de judecată fixate în cauză.
Examinând rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale prin prisma plângerii formulate, curtea de apel a constatat că aceasta este temeinică şi legală, iar plângerea formulată de petentă este nefondată şi a fost respinsă ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Astfel, în mod temeinic şi legal, parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale, câtă vreme magistraţii împotriva cărora s-a formulat plângerea nu au făcut decât să-şi exercite atribuţiile de serviciu, respectiv să soluţioneze cererea de revizuire formulată de petentă, cerere ce a format obiectul dosarului nr. 5272/2004 al Judecătoriei Oradea, respectiv nr. 2021/2005 al Tribunalului Bihor.
S-a impus a fi făcută precizarea că un act îndeplinit de un magistrat cu ocazia exercitării competenţelor sale specifice nu poate constitui temei al răspunderii penale.
Pe de altă parte, în speţă, nu s-a făcut dovada că vreunul dintre intimaţi ar fi făcut vreun act de abuz în serviciu ori de favorizare a uneia din părţi, prin care să fie vătămate interesele legale ale petiţionarei sau acte prin care să se falsifice înscrisuri oficiale.
Astfel fiind, cum rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale este temeinică şi legală, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea petentei, care, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termenul legal, recurs petiţionara U.N.S.R., reprezentată prin C.A., fără a arăta în scris motivele de recurs.
La termenul de judecată, de la 28 februarie 2008, au lipsit recurenta petiţionară şi intimaţii, Înalta Curte, faţă de lipsa de procedură cu intimaţii P.A.I., M.A.D. (C.) şi M.C.A. şi apreciind ca întemeiată cererea de amânare formulată de recurenta petiţionară, pentru a-i da posibilitatea acesteia să-şi angajeze apărător, a acordat termen la 27 martie 2008, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data menţionată, aflată la fila 12 dosarul Înaltei Curţi.
La termenul de judecată de la 27 martie 2008, au lipsit recurenta petiţionară şi intimaţii, Înalta Curte, faţă de lipsa de procedură cu recurenta petiţionară, a acordat termen la 8 mai 2008, potrivit consemnării din încheierea de şedinţă de la data arătată, aflată la dosarul Înaltei Curţi.
La dosarul cauzei a fost depusă, după ce în prealabil a fost înregistrată prin Registratura Generală a instanţei supreme sub nr. 13658 la 5 mai 2008, aflată la dosarul Înaltei Curţi, o cerere formulată de recurenta petiţionară solicitând a se cere parchetului să acvireze dosarul.
La termenul de astăzi, au lipsit recurenta petiţionară şi intimaţii, procedura de citare fiind legal îndeplinită, după care s-a referit că recurenta petiţionară a depus la dosar o cerere, prin care solicită acvirarea dosarului de la parchet.
Reprezentantul Ministerului Parchetului, referitor la cererea formulată, a solicitat respingerea acesteia, întrucât dosarul este ataşat.
Înalta Curte, deliberând, a dispus respingerea cererii formulată de recurenta petiţionară, ca neîntemeiată.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului declarat de recurenta petiţionară au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de recurenta petiţionară U.N.S.R., reprezentată prin C.A. împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă, conform art. 2781 alin. 10 cu referire la art. 3851 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., din oficiu, potrivit art. 3856 alin. 3 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul petiţionarei ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi motivat prima instanţă, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara U.N.S.R. reprezentată prin C.A.
Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate în cauză, ce au condus la soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de magistraţii M.D.D., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, P.A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, M.A.D., judecător la Judecătoria Oradea, P.M. şi M.C.A., judecători la Tribunalul Oradea.
Aşa cum rezultă din lucrările dosarului au fost examinate, criticile formulate de petiţionară, în raport cu persoanele şi faptele pretins a fi săvârşite de către acestea, constatându-se că prin rezoluţia nr. 555/P/2006 din 31 octombrie 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) si art. 45 raportat la art. 281 lit. b3) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul V.S. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, fals şi uz de fals.
Prin aceeaşi rezoluţie s-a dispus disjungerea cauzei faţă de M.D, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, P.A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, M.A.D. judecător la Judecătorie Oradea, P.M. şi M.C.A., judecători la Tribunalul Oradea.
Din actele premergătoare efectuate a rezultat că printr-o plângere penală formulată de U.N.S.R. prin C.A., în calitate de preşedinte, s-a mijlocit efectuarea de cercetări faţă de mai mulţi magistraţi din circumscripţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi a Curţii de Apel Oradea.
Prin această plângere s-a solicitat efectuarea de cercetări pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu împotriva intereselor persoanelor, favorizarea infractorului, asociere în vederea comiterii de infracţiuni de fals şi uz de fals cu motivarea că magistraţii respectivi au soluţionat în mod defectuos o cerere de revizuire care în momentul de faţă face obiectul dosarului nr. 33/P/2006 al Curţii de Apel Oradea.
Cererea de revizuire a făcut obiectul dosarelor nr. 5272/2004 al Judecătoriei Oradea şi nr. 2021/2005 al Tribunalului Bihor.
Petentul a motivat că procurorii P.A. şi M.D. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, au propus printr-un referat respingerea cererii de revizuire, judecătorul M.A.D. a respins cererea de revizuire formulată, iar judecătorii P.M. şi M.C. au respins apelul formulat.
Prin referatul nr. 46/III/6/2004 din 15 iunie 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, s-a conchis că cererea de revizuire formulată de către U.N.S.R. împotriva sentinţei penale nr. 555/2001 pronunţată în dosarul nr. 2133/2000 al Judecătoriei este neîntemeiată.
În referat s-a motivat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 394 lit. d) C. proc. pen., întrucât nicio persoană care a făcut parte din completul de judecată, procurorul sau poliţiştii care au efectuat cercetarea penală nu au comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere.
Prin sentinţa penală nr. 533 din 21 martie 2005 pronunţată în dosarul nr. 5272/2004 al Judecătoriei Oradea, de către judecătorul M.A.D. a fost respinsă cererea formulată privind revizuirea sentinţei penale nr. 555/2001 a Judecătoriei Oradea cu aceeaşi motivare că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 394 lit. d) C. proc. pen.
În această cauză la dezbaterile în fond, concluziile au fost puse de procurorul P.A. şi acesta a solicitat respingerea cererii de revizuire.
Prin Decizia penală nr. 295/P/2005 din 19 octombrie 2005 a Tribunalului Bihor, pronunţată în dosarul nr. 2021/2005 de către judecătorii P.M. şi M.A., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat.
Situaţia de fapt prezentată este susţinută de actele premergătoare efectuate, respectiv rezoluţia dată de procuror la data de 31 octombrie 2006 în dosarul nr. 555/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, de ordonanţa de declinare a competenţei materiale dată de procuror la 2 mai 2006 în dosarul nr. 70/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, fotocopia încheierii din 27 septembrie 2004 în dosarul nr. 5272/2004 al Judecătoriei Oradea, fotocopiile unor cereri ale petiţionarei, pentru dosarul nr. 5272/2004 al Judecătoriei Oradea, fotocopia încheierii din 8 iunie 2005 în dosarul nr. 2021/2005 al Tribunalului Bihor, secţia penală, fotocopia unei cereri a petiţionarei, către Tribunalul Oradea pentru dosarul nr. 2021/2005, fotocopiile încheierii din 5 octombrie 2005 în dosarul nr. 2021/2005 al Tribunalului Bihor, secţia penală, a încheierii din 12 octombrie 2005 în dosarul nr. 2021/2005 al Tribunalului Bihor, a deciziei penale nr. 295/A/2005 din 19 octombrie 2005 a Tribunalului Bihor, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 2021/2005, a minutei olografe pronunţată de judecător asupra cererii de revizuire, a sentinţei penale nr. 533/2005 din 21 martie 2005 a Judecătoriei Oradea, pronunţată în dosarul nr. 5272/2004, a referatului întocmit de către procuror în dosarul nr. 46/III.6/2004 din 15 iunie 2004 privind cererea formulată de revizuienta U.N.S.R. împotriva sentinţei penale nr. 555/2001 al Judecătoriei Oradea, în dosarul nr. 2133/2000, precum şi cererea formulată de revizuienta adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.
În raport cu cele arătate, procurorul a dispus soluţia neînceperii urmăririi penale faţă de magistraţii M.D.D, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, P.A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, M.A.D. judecător la Judecătoria Oradea, P.M. şi M.C.A., judecători la Tribunalul Oradea, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4), si (6) C. proc. pen., şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele penale nu există.
Petiţionara a formulat plângere împotriva acestei rezoluţii la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, care, în temeiul art. 278 C. proc. pen., i-a respins, ca neîntemeiată, plângerea, împotriva soluţiei dată în dosarul penal nr. 173/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin rezoluţia din 19 martie 2007, dată în dosarul nr. 95/VII 1.1/2007.
Înalta Curte constată că la dosarul nr. 770/35/P/2007 al Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în care a fost pronunţată sentinţa atacată, au fost ataşate, atât dosarele parchetului, respectiv dosarul nr. 173/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, dosarul nr. 95/VII 1.1/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, cât şi dosarele nr. 2133/2000 al Judecătoriei Oradea în integralitate, în care a fost pronunţată sentinţa penală nr. 555/2001 din 26 martie 2001, dosarul nr. 3204/2001 al Tribunalului Bihor, secţia penală, în integralitate, în care a fost pronunţată Decizia penală nr. 687/A/2001 din data de 12 octombrie 2001, dosarul nr. 1180/2002 al Curţii de Apel Oradea, secţia penală în integralitate, în care a fost pronunţată Decizia penală nr. 493/R2002, dosarul nr. 5272/2004 al Judecătoriei Oradea în integralitate, în care a fost pronunţată sentinţa penală nr. 533/2005 din 21 martie 2005, la care se află şi dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea cu nr. 46/1II.6/2004, dosarul nr. 2021/2005 al Tribunalului Bihor în integralitate în care a fost pronunţată Decizia penală nr. 295/A/2005, dosarul nr. 33/35/2006 al Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori în integralitate, în care a fost pronunţată Decizia penală nr. 78/R/2007 de la 22 februarie 2007.
Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă evaluare asupra actelor premergătoare efectuate de către procuror, analizând, criticile formulate de petiţionară din plângerea formulată, motivând, că în mod legal şi temeinic parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale, deoarece magistraţii şi-au exercitat atribuţiile de serviciu, atunci când au soluţionat cererea de revizuire formulată de petentă, respectiv cererea ce a format obiectul dosarului nr. 5272/2004 al Judecătoriei Oradea şi dosarului nr. 2021/2005 al Tribunalului Bihor şi nu s-a făcut dovada că vreunul dintre intimaţi ar fi făcut vreun act de abuz în serviciu ori de favorizare a uneia din părţi, prin care să fie vătămate interesele legale ale petiţionarei sau acte prin care să se falsifice înscrisuri oficiale.
Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor şi lucrărilor existente la dosar, a constatat că nu rezultă existenţa faptelor, pretins a fi comise de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., asociere în vederea comiterii de infracţiuni de fals şi uz de fals prevăzută de art. 323 C. pen., în sarcina intimaţilor M.D.D., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea (în prezent procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara), P.A., procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea (în prezent procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor), M.A.D. (C.), judecător la Judecătoria Oradea, P.M., judecător la Tribunalul Bihor şi M.C.A. (M), judecător la Tribunalul Bihor (în prezent judecător la Tribunalul Dolj), deoarece aceştia, în baza atribuţiilor de serviciu, cu respectarea dispoziţiilor legale, fie au întocmit referatul asupra cererii de revizuire, prin care au propus respingerea acesteia, fie au soluţionat în primă instanţă cererea de revizuire prin sentinţa penală nr. 533/2005 de la 21 martie 2005 a Judecătoriei Oradea, în dosarul nr. 5272/2004, fie în apel, prin Decizia penală nr. 295/A/2005 de la 19 octombrie 2005 a Tribunalului Bihor, secţia penală, în dosarul nr. 2021/2005, motivând în fapt şi în drept, soluţiile propuse sau pronunţate, faţă de cazul de revizuire invocat prevăzut la art. 394 lit. d) C. proc. pen., de către revizuientul C.A., aşa cum rezultă din actele procedurale mai sus menţionate.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră să sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică sub toate aspectele.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară U.N.S.R., reprezentată prin C.A., împotriva sentinţei penale nr. 116/ P din 5 decembrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurenta petiţionară la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară U.N..S.R., reprezentată prin C.A., împotriva sentinţei penale nr. 116/ P din 5 decembrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1587/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1655/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
