ICCJ. Decizia nr. 1655/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1655/2008
Dosar nr. 1204/59/2007
Şedinţa publică din 13 mai 2008
Deliberând asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 96/ PI din 24 septembrie 2007, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins plângerea formulată de petenţii C.S. şi C.M. împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi i-a obligat pe petenţi să plătească câte 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
Petenţii C.S. şi C.M. au sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, solicitând tragerea la răspundere a numiţilor P.F. şi B.S., ambii judecători la Judecătoria Timişoara, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), fiind acuzaţi că, în calitatea pe care o au, cei doi au soluţionat în mod abuziv anumite dosare în care petenţii aveau calitatea de părţi.
Prin Rezoluţia din data de 21 iunie 2007, pronunţată în dosarul nr. 263/P/2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei doi judecători, întrucât sesizarea este neîntemeiată.
Împotriva rezoluţiei menţionate mai sus s-a formulat plângere de cei doi petenţi, care a fost respinsă prin Rezoluţia din 29 iunie 2007 în dosarul nr. 557/II/2/2007 de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, ca neîntemeiată.
Şi împotriva acestei rezoluţii petenţii au formulat plângere, plângere care nu este fondată.
Intimatul P.F., în calitate de judecător la Judecătoria Timişoara, a dispus prin sentinţa penală nr. 1282 din 3 mai 2006 a Judecătoriei Timişoara, respingerea plângerii formulate de cei doi petenţi, în conformitate cu prevederile art. 2781 alin. (1) şi (8) lit. a) C. proc. pen., împotriva Rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 6655/P/2005 din 14 noiembrie 2005 şi a Rezoluţiei nr. 1749/II/2/2005 din 21 decembrie 2005 date de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs petenţii, care a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 653/R/2007 a Tribunalului Timiş.
Prin sentinţa penală nr. 1293/2006 a Judecătoriei Timişoara, prin completul de judecată din care a făcut parte intimatul B.S. în calitate de judecător, a fost respinsă în temeiul prevederilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea petenţilor formulată împotriva aceloraşi rezoluţii ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, ca şi cele care au făcut obiectul sentinţei nr. 1282/2006.
Şi în această situaţie recursul petenţilor a fost respins prin Decizia penală nr. 308/R/2006 pronunţată de Tribunalul Timiş.
Examinând cele două hotărâri pronunţate de cei doi judecători, se constată că nu există niciun indiciu care să ducă la concluzia că aceştia au comis infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), aceasta şi în condiţiile în care cele două hotărâri au fost menţinute de către instanţa de recurs.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au formulat recurs petenţii C.S. şi C.M.
Examinând hotărârea pronunţată în cauză, sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile formulate nu sunt fondate.
Din actele dosarului rezultă că cei doi intimaţi, judecători în cadrul Judecătoriei Timişoara, au soluţionat două cauze, iar prin hotărârile pronunţate au respins plângerile formulate de petenţi şi întemeiate pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată ale procurorului.
Împotriva judecătorilor P.F. şi B.S., petenţii au formulat plângere penală, susţinând că magistraţii şi-au exercitat în mod abuziv atribuţiile de serviciu.
Înalta Curte constată că soluţia de neurmărire penală dată faţă de parchet şi menţinută de prima instanţă faţă de magistraţi este legală şi temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate nu a rezultat niciun element care să conducă la concluzia că hotărârile au fost pronunţate prin încălcarea legii şi în detrimentul petenţilor.
Împrejurarea că petenţii sunt nemulţumiţi de soluţiile pronunţate de intimaţi nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, în condiţiile în care împotriva unor hotărâri judecătoreşti considerate ca nelegale sau netemeinice părţile au posibilitatea exercitării căilor ordinare sau extraordinare de atac.
Dacă s-ar admite că împotriva persoanelor care au pronunţat soluţiile, în condiţiile în care aceştia nu au comis vreo faptă penală, se pot face plângeri penale, ar însemna că s-ar institui practic, noi căi de atac neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.
În consecinţă, având în vedere că din actele dosarului rezultă că intimaţii şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu, în deplină concordanţă cu legea şi nu au comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestora, Înalta Curte, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile formulate ca nefondate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii C.S. şi C.M. împotriva sentinţei penale nr. 96/ PI din 24 septembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumelor de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1594/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1680/2008. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
