ICCJ. Decizia nr. 1666/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 1666/2008
Dosar nr. 3255/1/200.
Şedinţa publică din 13 mai 2008
Asupra recursului penal de faţă;
Prin încheierea de şedinţă din 1 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 28116/3/2006 s-a menţinut starea de arest a inculpatului B.I. în baza art. 160/b alin. (3) C. proc. pen. rap. la art.148 lit. f) cu ref.la art. 143 C. proc. pen.
S-a reţinut că temeiul care a determinat arestarea preventivă a inculpatului,respectiv cel pev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., impune în continuare privarea de libertate a inculpatului,fiind îndeplinită şi condiţia cumulativă prev. de art.143 C. proc. pen.
Atitudinea sinceră a inculpatului,ca şi împrejurarea că are trei copii minori în întreţinere nu sunt elemente de natură a analiza temeiul arestării preventive.fiind dimpotrivă elemente ce pot fi apreciate în cadrul procesului de individualizare,în cazul în care inculpatul va răspunde penal.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B.I. solicitând cercetarea sa în stare de libertate,întrucât nu se mai meţin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nefondat,pentru următoarele considerente.
Inculpatul B.I. a fost trimis în judecată,iar ulterior condamnat în primă instanţă pentru săvârşirea a trei infracţiuni de tâlhărie,săvârşite în noaptea de 18/19 iunie 2006 ,respectiv 21/22 iunie 2006,constând în sustragerea(sau încercarea de sustragere) împreună cu alte persoane, prin violenţă, de bunuri aparţinând unor societăţi comerciale,respectiv unei persoane fizice.
Temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă şi la acest moment,întrucât există presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat,natura acestora,împrejurările în care au fost comise(prin violenţăjn timpul nopţii şi împreună au alte persoane) justificând aprecierea că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Circumstanţele personale invocate în faţa instanţei de apel, chiar dacă ar fi reale, nu au relevanţă în ce priveşte starea de arest a inculpatului,ci eventual pot fi avute în vedere de instanţa de control judiciar,cu ocazia soluţionării pe fond a apelului declarat de inculpat.
În consecinţă,în mod corect s-a apreciat prin încheierea recurată că se impune şi în prezent cercetarea inculpatului în stare de arest, astfel încât recursul de faţă este nefondat şi urmează a fi respins,cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva încheierii de şedinţă din 1 aprilie 2008 a Curţii de Apel, secţia I penală, în dosarul nr. 28116/3/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat,din care suma de 40 de lei onorariu pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică,azi 13 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1637/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1672/2008. Penal → |
|---|
