ICCJ. Decizia nr. 1672/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 1672/2008
Dosar nr. 1184/44/200.
Şedinţa publică din 13 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 94/F din 29 octombrie 2007 Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a admis plângerea formulată de petentul V.I., a desfiinţat rezoluţiile nr. 193/P/2007 din 29 iunie 2007 şi nr. 905/II/2/2007 din 30 iulie 2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi a trimis cauza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi în vederea începerii urmăririi penale şi efectuarea de verificări faţă de făptuitoarea R.G. şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia dată în dosarul nr. 193/P/2007 din 29 iunie 2007 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 28 alin. (6) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitoarea R.G., avocat în cadrul Baroului Galaţi, sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., întrucât faptele sesizate nu există.
Prin rezoluţia mai sus menţionată s-a reţinut că la data de 3 mai 2007 persoana vătămată V.I. a formulat plângere prin care a solicitat efectuarea de cercetări faţă de R.G., avocat în cadrul Baroului Galaţi, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen.
La data de 28 noiembrie 2005 persoana vătămată V.I. a încheiat un contract de asistenţă juridică cu făptuitoarea R.G. în care s-a prevăzut că onorariu ce urmează a fi plătit este de 800 RON şi o diferenţă de 10 % din suma actualizată a pretenţiilor civile cerute în acţiunea formulată de persoana vătămată. Făptuitoarea R.G. a precizat că onorariul convenit este cel stabilit în contract şi întrucât persoana vătămată nu a achitat onorariul făptuitoarea a depus o cerere de executare silită pentru recuperarea sumei stabilite în contractul de asistenţă juridică.
Împotriva rezoluţiei procurorului petiţionarul V.I. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, şi prin rezoluţia dată în dosarul nr. 905/II/2/2007 din 30 iulie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în temeiul art. 278 C. proc. pen. s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petiţionarul V.I. împotriva rezoluţiei nr. 193/P/2007.
Împotriva celor două rezoluţii, petiţionarul, a formulat plângere în termen legal, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., adresată Curţii de Apel Galaţi, şi a solicitat admiterea plângerii în temeiul art. 2781 C. proc. pen. cu motivarea că la data semnării contractului de asistenţă juridică, diferenţa de 10% nu era menţionată în contract.
Curtea de Apel Constanţa, examinând plângerea, a admis plângerea formulată de petiţionarul V.I., a desfiinţat rezoluţiile nr. 193/P/2007 din 29 iunie 2007 şi 905/II/2/2007din 30 iulie 2007 şi a trimis cauza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi în vederea începerii urmăririi penale şi efectuarea de verificări faţă de făptuitoarea R.G. şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. motivând că procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi nu şi-a exercitat rolul activ pentru a lămuri cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în condiţiile prevăzute de art. 65 alin (1) C. proc. pen. A mai apreciat că se impune efectuarea de cercetări şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., întrucât în dosarul civil avocat R.G. nu a solicitat obligarea recurenţilor la plata sumei, deşi în contractul de asistenţă juridică a trecut diferenţa de 10% din suma actualizată la data judecăţii.
Împotriva hotărârii Curţii de Apel Constanţa a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi respingerea plângerii formulată de petentul V.I., întrucât în mod nelegal instanţa de judecată s-a pronunţat prin depăşirea limitelor obiectului cauzei pentru care a fost investită şi în mod greşit instanţa de judecată a calificat fapta sesizată ca putând constitui infracţiunea de înşelăciune.
Totodată a declarat recurs şi intimata R.G. solicitând admiterea recursului şi respingerea plângerii formulate de petent având în vedere că totul s-a încheiat în mod legal şi corect, iar petiţionarul din dorinţa de a nu mai plăti diferenţa de onorariu a procedat în acest mod.
Recursurile sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare pentru următoarele considerente:
Faţă de motivele de recurs invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi în sensul că sentinţa penală este nelegală, întrucât activităţile la care se referă instanţa nu sunt utile şi concludente în cauză, deoarece acestea reprezintă doar indicii insuficiente în lipsa unor probe certe de vinovăţie, Înalta Curte îl consideră nefondat, întrucât potrivit art. 4 C. proc. pen. organele de cercetare penală sunt obligate să aibă un rol activ în desfăşurarea procesului penal. Astfel, Înalta Curte apreciază că organele de cercetare penală şi instanţa de fond nu au dat eficienţă dispoziţiilor art. 65 alin. (1) C. proc. pen., întrucât nu au fost administrate probe în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele de fapt şi de drept în sensul efectuării de verificări pentru a se stabili dacă în momentul semnării contractului de asistentă juridică au fost prezente şi alte părţi, dacă avocatul a cerut acest procent, deoarece nu se face dovada că petentul a cunoscut şi a acceptat această modalitate de plată a onorariului. De asemenea, nu a fost prezentat exemplarului doi al contractului de asistenţă juridică şi nu a fost ataşat dosarul nr. 1485/C/2005 al Curţii de Apel Galaţi pentru a se verifica împuternicirea avocaţială şi chitanţa de plată a sumei de 800 RON existente în acest dosar.
Faţă de cel de-al doilea motiv invocat de parchet prin care se invocă depăşirea limitelor obiectului cauzei cu care instanţa a fost investită şi s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. în sensul că avocatul nu a indus în eroare, Înalta Curte îl consideră nefondat întrucât, faţă de probele administrate rezultă că sunt indicii ale elementelor constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., iar prin sentinţa pronunţată Curtea de Apel Galaţi a hotărât desfiinţarea rezoluţiilor în vederea începerii urmăririi penale şi efectuarea de cercetări faţă de făptuitoarea R.G., apreciind astfel că se impune completarea probelor în prezenta cauză, soluţia fiind prevăzută în mod legal de dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen.
Elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. constă în „inducerea în eroare a unei persoane ... în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material şi dacă s-a pricinui o pagubă" , alin. (2) „înşelăciunea săvârşită prin .... alte mijloace frauduloase.." şi alin. (3) „inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract săvârşită în aşa fel încât fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul..." în oricare din modalităţile arătate, constituie elementul material al infracţiunii de înşelăciune iar din probele administrate până în prezent, rezultă că în dosarul civil avocatul nu a solicitat obligarea recurenţilor la plata acestei sume, cauzându-i astfel un prejudiciu petiţionarului.
Faţă de motivele invocate de recurenta intimată în sensul că s-a încheiat în mod legal contractul de asistenţă juridică, acesta fiind perfect valabil, Înalta Curte îl consideră nefondat, întrucât din probele administrate până în prezent în cauză nu se poate dovedi existenţa sau inexistenţa infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 290 şi art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., astfel că se impune trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi în vederea începerii urmăririi penale şi efectuării de verificări faţă de făptuitoarea R.G. şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., pentru completarea materialului probator.
Analizând actele şi lucrările dosarului, inclusiv rezoluţiile atacate şi hotărârea primei instanţe se constată că în mod justificat s-a admis plângerea petiţionarului V.I., s-au desfiinţat rezoluţiile atacate şi s-a trimis cauza în vederea începerii urmăririi penale şi efectuării de verificări, întrucât au fost efectuate cercetări sumare de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi astfel că se impune completarea materialul probator administrat în sensul stabilirii dacă în momentul semnării contractului de asistenţă juridică au fost prezente şi alte părţi, dacă avocatul a cerut acest procent deoarece nu se face dovada că petentul a cunoscut şi acceptat această modalitate de plată a onorariului, pentru prezentarea exemplarului doi al contractului de asistenţă juridică şi pentru ataşarea dosarului nr. 1485/C/2005 al Curţii de Apel Galaţi în vederea verificării împuternicirii avocaţiale şi a chitanţei de plată a sumei de 800 RON existente în acest dosar.
Astfel, organul de urmărire penală trebuia să manifeste rol activ în vederea aflării adevărului, având îndatorirea de a strânge toate probele necesare pentru lămurirea cauzei cu privire la faptele săvârşite, împrejurările cauzei, având în vedere principiul aflării adevărului şi principiul rolului activ al organelor judiciare consacrate de dispoziţiile art. 3 şi art. 4 C. proc. pen.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că în mod corect a dispus Curtea de Apel Galţi admiterea plângerii formulate de petiţionarul V.I., desfiinţarea rezoluţiilor date în dosarul nr. 193/P/2007 din 29 iunie 2007 şi 905/II/2/2007 din 30 iulie 2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi trimiterea cauzei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi în vederea începerii urmăririi penale şi efectuarea de verificări şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.
În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi de intimata R.G., ca nefondate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
Întrucât prin dispozitivul sentinţei s-a dispus trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale în condiţiile legii, soluţie prevăzută de dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi de intimata R.G. împotriva sentinţei penale nr. 94/F din 29 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Piteşti, secţia penală.
Obligă recurenta intimată la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 13 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1666/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1702/2008. Penal → |
|---|
