ICCJ. Decizia nr. 1598/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr.1598/2008
Dosar nr. 1451/57/200.
Şedinţa publică din 8 mai 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 11 de la 30 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Alba-lulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1451/57/2007, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul K.J. împotriva rezoluţiei emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia la data de 29 septembrie 2007, în dosarul nr. 29/P/2007.
A fost obligat petentul să plătească statului suma de 150 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin plângerea înregistrată la instanţă sub nr. 1451/57/2007, petentul K.J. a solicitat ca în urma admiterii plângerii şi desfiinţării rezoluţiei din 28 septembrie 2007 dată de procuror în dosar nr. 29/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia, să fie reţinută cauza spre judecare, urmând ca intimatul I.M. să fie condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În subsidiar, petentul a solicitat admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatului I.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În esenţă, în motivarea plângerii, petentul a arătat că intimatul I.M., lucrător al poliţiei judiciare, nu a înregistrat plângerea petentului la IPJ Sibiu, prin care acesta reclama refuzul numiţilor R.M. şi M.I.G. de a-i plăti un rest din preţul de vânzare a unor cai. Din cauza neînregistrării plângerii, nu s-a efectuat o cercetare corectă, completă şi la timp a faptelor reclamate, faptele intimatului, întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Examinând actele şi lucrările dosarului, precum şi actele şi lucrările dosarului nr. 808/57/2007 al Curţii de Apel Alba-lulia şi a dosarului nr. 29/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Alba-lulia sub nr. 808/57/2007, petentul K.J. a solicitat desfiinţarea rezoluţiei dată de procuror la data de 12 februarie 2007 în dosar nr. 29/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul I.M. ofiţer în cadrul IPJ Sibiu sub aspectul comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a depus plângere împotriva numiţilor R.I. şi M.I.G. pentru infracţiunea de înşelăciune şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni încă din anul 2000, însă intimatul I.M., ofiţer în cadrul IPJ Sibiu a efectuat o cercetare superficială, nu a ascultat persoanele atacate, a scos acte din dosarul iniţial, cauzând o vătămare drepturilor petentului.
Prin sentinţa penală nr. 48 de la 31 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Alba-lulia, în dosarul nr. 808/57/2007, în urma admiterii plângerii petentului şi desfiinţării rezoluţiei atacate, cauza a fost trimisă procurorului pentru cercetarea faptelor reclamate de petent prin audierea părţilor şi administrarea de probe.
După trimiterea cauzei la parchet, au fost audiaţi petentul şi intimatul, fiind depuse în copie şi acte şi lucrările dosarelor nr. 10251/2004 ale Judecătoriei Sibiu şi nr. 1647/2005 al Tribunalului Sibiu.
Din actele şi lucrările dosarului a rezultat că petentul, împreună cu alte persoane au formulat plângere penală împotriva numiţilor R.I. şi M.I.G. pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., arătând că aceştia refuză să achite o diferenţă de preţ rezultată din vânzarea unor cai.
După efectuarea actelor premergătoare, prin rezoluţia nr. 194/P/2003 din 24 martie 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu s-a confirmat soluţia de neurmărire, soluţie menţinută prin sentinţa penală nr. 1566 de la 15 decembrie 2004 a Judecătoriei Sibiu şi Decizia penală nr. 321 de la 22 august 2005 a Tribunalului Sibiu.
Prin urmare, plângerea depusă de petent a fost soluţionată conform normelor de procedură penală, fără să se reţină în sarcina intimatului vreo încălcare a îndatoririlor de serviciu.
În consecinţă, prin rezoluţia din 28 septembrie 2007 dată de procuror în dosar nr. 29/P/2007, în mod legal şi temeinic s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de comisarul Irod Minai, din cadrul IPJ Sibiu pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), concluzionând că în speţă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) sub aspectul laturii subiective.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea petentului a fost respinsă, ca nefondată.
În baza art. 192 C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs petiţionarii K.J., K.P., S.D., G.M., fără a arăta în scris motivele de recurs.
La dosarul prezentei cauzei au fost depuse, după ce în prealabil au fost înregistrate prin Registratura Generală a instanţei supreme sub nr. 13635 la 5 mai 2008 declaraţia motivată de recurs, de către recurenţii petiţionari, la care s-au anexat fotocopiile unor înscrisuri, aflate la filele 10-63 dosarul Înaltei Curţi.
În declaraţia de recurs motivată, recurenţii petiţionari au arătat că solicită admiterea cererii depusă la Curtea de Apel Alba la termenul de judecată de la 22 ianuarie 2008, solicitare care a fost respinsă fără a se motiva şi în baza probelor existente la dosar să se procedeze la începerea urmăririi penale faţă de fostul poliţist I.M. care în perioada anilor 2000-2003 a comis infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, care prin acţiune a scos acte din dosarul iniţial, iar prin inacţiune nu a ascultat persoanele învinuite, acesta a abuzat de funcţia deţinută, cauzând vătămarea drepturilor sale legitime, solicitând admiterea plângerii şi a se lua în considerare dosarul trimis alăturat cu toate probele existe în acesta.
Astfel, au fost anexate fotocopiile plângerii petiţionarilor K.J., K.P., S.D. şi G.M. împotriva rezoluţiei domnului prim procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu din 18 octombrie 2004 în dosarul nr. 1944/P/2003; a unor adrese către Poliţia mun. Sibiu şi a Poliţiei Municipiului Sibiu către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu; a dispozitivului hotărârii date în dosarul nr. 3864/306/2006, prin care în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de revizuientii K.J., K.P., S.D., G.M. în contradictoriu cu intimaţii R.I. şi M.I.G., în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. fiind obligat fiecare revizuient la plata sumei de 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care câte 100 lei reprezintă onorariul pentru avocat din oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiţiei; a adresei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia către petiţionarul K.J. prin care i se comunică un exemplar din rezoluţia nr. 29/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia; a rezoluţiei dată de procuror la 12 februarie 2007 în dosarul nr. 29/P/2007; a plângerii formulată de K.J. împotriva rezoluţiei procurorului dată la 12 februarie 2007 în dosarul nr. 29/P/2007; a adresei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia prin care i se comunică petiţionarului K.J. un exemplar al rezoluţiei cu nr. 233/II/2/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia; a rezoluţiei din 5 aprilie 2007 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia; a plângerii petiţionarului K.J. împotriva rezoluţiei nr. 233/II/2/2007 din 5 aprilie 2007 în dosarul nr. 29/P/2007 prin care i s-a respins plângerea şi s-a menţinut rezoluţia dată în dosarul nr. 29/P/2007 adresată Curţii de Apel Alba-lulia; a mai multor adrese între parchet şi petiţionar cu privire la programul de audienţe la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia, că plângerea formulată de petiţionar la 4 mai 2007 şi adresată parchetului a fost trimisă Curţii de Apel Alba-lulia pentru a fi soluţionată conform competenţei, a unei invitaţii în audienţă la procurorul adjunct; a unei cereri adresată de K.J., K.P., Z.D., G.M. către Curtea de Apel Alba-lulia în dosarul nr. 808/57/2007 pentru termenul de la 31 mai 2007; a unor concluzii scrise; a solicitării de redeschidere a cazului ce a fost cercetat şi soluţionat de către I.P.J. Sibiu, concluzii scrise în dosarul nr. 3846/306/2006; a minutei sentinţei penale nr. 48/2007 a Curţii de Apel Alba-lulia pronunţată în dosarul nr. 808/57/2007, prin care a fost admisă plângerea formulată de petentul K.I. împotriva rezoluţiei date de procuror la 12 februarie 2007 în dosarul nr. 29/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia şi în consecinţă a desfiinţat această rezoluţie şi a trimis cauza procurorului pentru cercetarea faptelor reclamate de petent prin audierea părţilor şi administrare de probe, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului; a rezoluţiei dată în 17 septembrie 2007 în dosarul nr. 29/P/2007; a declaraţiei intimatului I.M. dată în faţa procurorului; a adresei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia prin care se comunică petiţionarului un exemplar al rezoluţiei în dosarul nr. 29/P/2007; a rezoluţiei dată de procuror la 28 septembrie 2007 în dosarul nr. 29/P/2007; a plângerii formulată de petiţionarului K.J. împotriva rezoluţiei din 28 septembrie 2007 în dosarul nr. 29/P/2007 către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia, a adresei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia către petiţionarul K.J. prin care i se comunică un exemplar al rezoluţiei dată în lucrarea cu nr. 813/11/2/2007; a rezoluţiei de la 1 noiembrie 2007 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia în lucrarea cu nr. 813/11/2/2007; a plângerii petiţionarilor K.J., K.P., S.D., G.M. către Curtea de Apel Alba-lulia în atenţia domnului preşedinte al curţii, datată 20 noiembrie 2007; a cererii adresată de petiţionari Curţii de Apel Alba-lulia pentru audierea numitului C.I., confruntare între acesta şi I.M., ale unor declaraţii autentificate la notariat; a declaraţiei intimatului I.M. în faţa procurorului; ale unor confirmări de primire; a cererii petiţionarilor către Curtea de Apel Alba-lulia prin care solicitau amânarea judecării cauzei la un alt termen pentru ca avocatul lor să poată pregăti, respectiv dosarul; a unei cereri adresată de petiţionari Curţii de Apel Alba-lulia pentru termenul din 22 ianuarie 2008 în dosarul nr. 1451/57/2007, în care solicitau după analizarea probelor şi a motivelor invocate în temeiul art. 278 pct. 8 lit. c) admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei atacate şi având în vedere probele existente în dosar să se reţină cauza spre judecare şi în temeiul art. 278 pct. 8 lit. b) admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea cauzei la parchet pentru reluarea cercetării penale; a declaraţiei de recurs a petiţionarilor împotriva hotărârii pronunţată de Curtea de Apel Alba.
La termenul de astăzi, au lipsit recurenţii petiţionari K.J., K.P., S.D., G.M. şi intimatul I.M., procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Înalta Curte a pus în discuţie, din oficiu, excepţia admisibilităţii recursurilor declarate de recurenţii petiţionari K.P., S.D. şi G.M.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursurilor declarate de recurenţii petiţionari K.P., S.D. şi G.M., ca inadmisibile, deoarece recurenţii petiţionari nu au calitate procesuală, iar în ceea ce priveşte, recursul declarat de recurentul petiţionar K.J. a solicitat respingerea, ca nefondat, a acestuia, arătând că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică.
Examinând recursurile declarate de recurenţii petiţionari K.J., K.P., S.D., G.M. împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, conform art. 2781 alin. (10) cu referire la art. 3851 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., în temeiurile invocate pentru recursul declarat de petiţionarul K.J. şi faţă de excepţia pusă în discuţie, din oficiu, pentru petiţionarii K.P., S.D., G.M., Înalta Curte constată recursurile declarate de petiţionarul K.J. ca fiind nefondat, iar recursurile declarate de petiţionarii K.P., S.D., G.M., ca fiind inadmisibile, pentru considerentele ce se vor arăta pentru fiecare.
În ceea ce priveşte recursul declarat de recurentul petiţionar K.J.:
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi motivat, prima instanţă a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul K.J., prin sentinţa penală nr. 11 de la 30 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Alba-lulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1451/57/2007.
Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate în cauză, ce au condus la soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de cms. I.M. din cadrul I.P.J. Sibiu pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), soluţie dispusă de procuror, prin rezoluţia din 28 septembrie 2007 în dosarul nr. 29/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia.
Aşa cum rezultă din lucrările dosarului, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia a fost sesizat prin adresa Judecătoriei Sibiu cu nr. 24/A/2007 din 22 ianuarie 2007 prin care i se trimitea cererea formulată de K.J. spre competentă soluţionare.
Acestei adrese i-au fost anexate, atât faxul trimis de petiţionarul K.J. ce conţinea concluzii scrise în dosarul penal nr. 3846/306/2006 al Judecătoriei Sibiu, cât şi fotocopia acestora, în care petiţionarul a arătat că poliţia nu a efectuat cercetări complete şi au depus plângere penală la Poliţia Minicipiului Sibiu, Biroul Cercetări Penală în toamna anului 2000 octombrie la It. col. I.M., fiind vorba că se vor efectua cercetări în cauză, Ulterior s-a interesat personal şi telefonic asupra evoluţiei cauzei mereu a fost informat că dosarul e în cercetare, a observat că alături de faptul că s-a făcut o cercetare superficială, iar persoanele la care se referă plângerea nici nu au fost audiate, lipsesc cu desăvârşire. Poliţia Mun. Sibiu prin Biroul Cercetări Penală nr. 22809 din 10 octombrie 2003 afirmă că la Poliţia Mun. Sibiu nu se află înregistrată nicio plângere, solicitând anchetarea celor vinovaţi de la Anchete Penale cu patimă şi interes au scos de sub urmărire penală pe învinuiţi. Anchetarea principalilor vinovaţi de fraudă şi înşelăciune ce nu au fost citaţi şi audiaţi conform legilor în instanţă, ce s-a întâmplat cu caii luaţi şi certificatul care atestă că animalele au fost bolnave, precum a fi ajutaţi cu încadrarea legală a faptelor în rezolvarea şi stingerea litigiului cu recuperarea pagubei care cu toate plângerile lor de 6 ani nu au primit nimic, făcând menţiunea că depun actele medicale ale cailor luaţi, un număr de 21 file, concluziile scrise fiind semnate K.J., aflându-se la filele 2-5 dosarul nr. 29/P/2007.
Prin rezoluţia din 12 februarie 2007 dată de procuror în dosarul nr. 29/P/2007 s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. 4 şi art. 10 lit. g C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de I.M. ofiţer în cadrul IPJ Sibiu, sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), precum şi comunicarea soluţiei.
Prin rezoluţia de la 5 aprilie 2007 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia în lucrarea cu nr. 233/II/2/2007 a fost respinsă plângerea petiţionarului K.J., precum şi comunicarea soluţiei.
Petiţionarul K.J. a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 233/II/2/2007 din data de 5 aprilie 2007 în dosarul nr. 29/P/2007 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia prin care s-a respins plângerea sa şi s-a menţinut rezoluţia dată în dosar nr. 29/P/2007 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de I.M., ofiţer în cadrul IPJ Sibiu sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), solicitând admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei cu trimiterea cauzei procurorului, în vederea începerii urmăririi penală, plângere adresată Curţii de Apel Alba-lulia ce a făcut obiectul dosarul nr. 808/57/2007.
Prin sentinţa penală nr. 48 de la 31 mai 2007 a Curţii de Apel Alba-lulia, pronunţată în dosarul nr. 808/57/2007 a fost admisă plângerea formulată de petentul K.J. împotriva rezoluţiei date de procuror la 12 februarie 2007 în dosarul nr. 29/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia şi în consecinţă a fost desfiinţată această rezoluţie şi trimisă cauza procurorului pentru cercetarea faptelor reclamate de petent prin audierea părţilor şi administrarea de probe. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În considerentele sentinţei, instanţa de fond a reţinut că, examinând plângerea formulată şi dosarul întocmit de organele de urmărire penală, a constatat că după depunerea plângerii de către petent, în faza de cercetare a acestuia nu s-a efectuat nicio activitate de cercetare a persoanei învinuite, nu i s-a luat nici măcar o declaraţie, nu s-a audiat nici persoana vătămată şi nici nu s-a administrat vreo probă.
În această situaţie, instanţa a constatat că în cauză nu s-a efectuat nici o activitate de verificare a plângerii, motiv pentru care, în baza art. 2781 C. proc. pen. a fost admisă plângerea petentului, desfiinţată rezoluţia atacată şi trimisă cauza procurorului pentru a se efectua cercetarea faptelor reclamate de petent prin audierea părţilor şi administrarea de probe, în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Astfel, cauza a fost primită de parchet, fiind întocmit de către procuror, procesul-verbal de la 3 septembrie 2007 (filele 31-32 dosarul parchetului) în care se menţionează că fiind în continuarea cercetărilor în dosarul nr. 29/P/2007 a procedat la audierea numitului K.J. care a declarat următoarele: "în cursul anului 2000 am vândut un număr de 24 cai numiţilor R.I. din Sibiu, şi M.I.G. din Sibiu. Potrivit înţelegerii aceştia mi-au plătit o parte din preţ, iar pentru restul urma să îi achite după aproximativ 4 zile. Deoarece aceştia nu şi-au îndeplinit obligaţia am depus o plângere la Poliţia mun. Sibiu, respectiv la ofiţerul de poliţie C.I., şeful serviciului cercetări penale. Cunosc că ulterior lucrarea a fost repartizată ofiţerului de poliţie I.M. Arăt că nu acesta din urmă a fost cel care mi-a luat declaraţie mie şi celorlalţi vânzători ci un subofiţer. Ulterior, am aflat că dosarul a fost înaintat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, unde s-a dispus o soluţie de neurmărire. Arăt că am formulat plângere penală împotriva ofiţerului de poliţie I.M., deoarece acesta nu a depus la dosar plângerea formulată de către subsemnatul, nu a audiat făptuitorii, iar cercetările făcute de către acesta au fost superficiale. De asemenea reclam faptul că deşi a fost repartizată plângerea contra soluţiei penale, acesta nu a înregistrat-o în evidenţele poliţiei. în probaţiune depun înscrisuri şi solicit audierea ofiţerului C.I. care poate confirma faptul că în repetate rânduri m-am interesat de cursul cercetărilor. Atât declar, susţin şi semnez. Motiv pentru care am încheiat prezentul proces-verbal într-un singur exemplar."
Prin rezoluţia din 17 septembrie 2007, procurorul a dispus, în temeiul art. 67 C. proc. pen., respingerea cererii părţii vătămate K.J. privind audierea numitului C.I.
În considerentele rezoluţiei, procurorul a constatat că persoana vătămată a formulat plângere penală împotriva numitului I.M., ofiţer în cadrul I.P.J. Sibiu pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deoarece acesta în calitatea precizată anterior nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător îndatoririle de serviciu.
Cu ocazia audierii, a solicitat să fie audiat numitul C.I., şeful Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul I.P.J. Sibiu spre a dovedi faptul că persoana vătămată în mod repetat s-a interesat de stadiul cercetărilor.
Procurorul a apreciat solicitarea ca fiind neconcludentă, deoarece în plângere s-a reclamat că numitul I.M. nu a efectuat personal cercetările în dosarul care i-a fost repartizat, că cercetările au fost superficiale, precum şi faptul că petentul nu a înregistrat o plângere împotriva soluţiei, iar audierea numitului C.I., nefiind de natură a dovedi aceste aspecte, care pot fi verificate pe baza actelor aflate la dosarul prezentei cauză.
De asemenea la dosarul nr. 29/P/2007 se află depuse fotocopiile deciziei penale nr. 117 de la 2 aprilie 2007 a Tribunalului Sibiu, Secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. 3864/3006/2006, prin care a fost respins recursul declarat de revizuienţii K.J., K.P., S.D., G.M. împotriva sentinţei penale nr. 56 din 1 februarie 2007 a Judecătoriei Sibiu, pe care a menţinut-o, iar în baza art. 192 alin. (2) şi alin. (4) C. proc. pen. a fost obligat fiecare dintre recurenţii revizuienţi să plătească suma de 5o lei RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului în recurs (filele 34-37 dosarul parchetului mai sus menţionat), ale dosarului cu nr. 1647/2005 al Tribunalului Sibiu, finalizat prin Decizia penală nr. 321 de la 22 august 2005 prin care a fost respins recursul formulat de petenţii K.J., K.P., S.D. şi G.M. împotriva sentinţei penale nr. 1566 din 15 decembrie 2004 a Judecătoriei Sibiu, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi recurenţii la plata a câte 30 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, în recurs, la dosarul tribunalului fiind ataşate şi fotocopiile dosarului parchetului ce a făcut obiectul plângerii formulate de petiţionarii din acea cauză, precum şi alte înscrisuri (filele 38-191 dosarul nr. 29/P/2007 al parchetului), fotocopia dosarului nr. 10251/2004 al Judecătoriei Sibiu finalizat prin sentinţa penală nr. 1566 de la 15 decembrie 2004 a Judecătoriei Sibiu, prin care în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă, ca neîntemeiată plângerea formulată de petenţii K.J., K.P., S.D. şi G.M. împotriva rezoluţiei procurorului din data de 24 martie 2004 emisă în dosarul nr. 1944/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, menţinută soluţia din rezoluţia atacată, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare petent la plata a câte 500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, precum şi fotocopia dosarului nr. 1944/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu (filele 192-300 dosarul nr. 29/P/2007 ).
De asemenea în acelaşi dosar al parchetului cu nr. 29/P/2007 se află declaraţia olografă a intimatului I.M. datată 26 septembrie 2007, dată în faţa procurorului (fila 301) în care menţionează că „Referitor la reclamaţia numitului K.J., arăt următoarele: în cursul anului 2002, nu reţin data exactă referitor la lună sau zi, am fost invitat în biroul fostului adjunct al şefului I.P.J. Sibiu cms. şef C.I., unde se mai aflau încă două persoane. Cms. şef C.I. mi-a prezentat cele două persoane ca fiind cunoştinţe ale dânsului şi că vor să facă o sesizare cu privire la comiterea unei infracţiuni de înşelăciune comise de nişte cetăţeni romi din mun. Sibiu. Din discuţiile purtate ce cei doi cetăţeni am dedus că aceştia au vândut nişte cai şi nu li s-au achitat întreaga sumă. Eu personal i-am îndrumat să depună reclamatia la secretariatul (registratură) Poliţiei mun. Sibiu pentru atribuirea numărului de înregistrare, urmând ca reclamatia să fie repartizată spre soluţionare lucrătorilor de la Biroul Judiciar sau cercetări penale din cadrul Poliţiei mun. Sibiu, conform competenţei teritoriale. La nivelul serviciului pe care îl conduc, respectiv Serviciul de Investigaţii Criminale nu am primit asemenea lucrare spre soluţionare. Nu cunosc dacă s-a depus asemenea reclamaţie, cine a soluţionat-o şi ce soluţie s-a dat în reclamaţia respectivă. Atât declar, susţin şi semnez."
În considerentele rezoluţiei din 28 septembrie 2007 dată în dosarul nr. 29/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia, prin care procurorul, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cms. I.M. din cadrul I.P.J. Sibiu pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), acesta a constatat că persoana vătămată K.J. a formulat plângere penală împotriva cms. I.M. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), arătând că acesta în calitate de lucrător al poliţiei judiciare nu a efectuat personal cercetarea într-un dosar care i-a fost repartizat spre soluţionare, precum şi faptul că acesta a efectuat cercetări superficiale în legătură cu sesizarea persoanei vătămate. Din actele premergătoare a rezultat că persoana vătămată împreună cu alte persoane au formulat plângere penală împotriva numiţilor R.I. şi M.I.G., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., arătând că aceştia refuză s achite o diferenţă de preţ rezultată din vânzarea unor cai.
Plângerea persoanei vătămate a fost înregistrată la I.P.J. Sibiu unde după efectuarea actelor premergătoare s-a propus soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de numiţii Mărunţel şi Răceanu. Prin rezoluţia nr. 194/P/2003 din 24 martie 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu s-a confirmat soluţia de neurmărire. împotriva acestei soluţii s-au exercitat căile de atac prevăzute de lege, fiind însă menţinută soluţia adoptată în dosar.
S-a mai reclamat faptul că numitul I.M. nu a înaintat organelor competente plângerea persoanei vătămate îndreptată împotriva soluţiei. Cu privire la acest aspect s-a relevat că persoanei vătămate i-a fost comunicat de către I.G.P.R. faptul că a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu spre competentă soluţionare.
Faţă de acestea, procurorul a constatat că în speţă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii reclamate, deoarece sub aspectul laturii obiective nu s-a constatat o încălcare de îndatoririlor de serviciu, soluţia propusă de către organele de cercetare penală şi confirmată de procuror fiind menţinută de către instanţa de judecată.
Raportat la această din urmă menţiune, procurorul a reţinut că cercetările efectuate în legătură cu sesizarea persoanei vătămate au fost circumscrise în limitele legii.
Soluţia dispusă de procuror prin rezoluţia din 28 septembrie 2007 în dosarul nr. 29/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia a fost menţinută de procurorul general al aceluiaşi parchet, care prin rezoluţia dată la 1 noiembrie 2007 în lucrarea cu nr. 813/11/2/2007, în temeiul art. 278 C. proc. pen. a dispus, respingerea plângerii petiţionarului K.J. împotriva soluţiei emise în dosarul menţionat.
Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a făcut o corectă evaluare asupra actelor premergătoare, faţă de criticile formulate de petiţionar sub aspectul conţinutului infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în sensul că a evidenţiat aspectele referitoare la plângerea formulată de petent împreună cu alte persoane împotriva numiţilor R.I. şi M.I.G. pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., care a fost înregistrată la parchet soluţionată prin rezoluţia nr. 194/p/2003 din 24 martie 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, confirmată soluţia de neurmărire, care a fost supusă şi controlul judiciar la instanţa de judecată, care a menţinut-o prin sentinţa penală nr. 321 de la 22 august 2005 a Tribunalului Sibiu, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 321 de la 22 august 2005 a Tribunalului Sibiu, aşa încât plângerea a fost soluţionată potrivit legii, fără să se reţină în sarcina intimatului I.M. vreo încălcare a atribuţiilor de serviciu.
Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor şi lucrărilor dosarului parchetului, precum şi a înscrisurilor depuse de recurent, aflate la filele 10-61, în dosarul înaltei Curţi şi care se regăsesc, de altfel, în dosarele parchetului, al Curţii de Apel Alba-lulia, ce au fost ataşate, prezentei cauze, a constatat că, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în sarcina intimatului I.M., deoarece nu există nici un indiciu privind efectuarea cu ştiinţă a unor acte ori îndeplinirea defectuoasă pentru a vătăma interesele legale ale petiţionarului, în condiţiile în care plângerea formulată de petiţionarului K.J. împreună cu alte persoane împotriva numiţilor R.I. şi M.I. pentru infracţiunea de înşelăciune a fost soluţionată prin soluţia de neîncepere a urmăririi penale formulată de către organele de poliţie, însuşită de procuror, supusă controlului judiciar, atât în primă instanţă, cât şi în recurs, prin hotărârile care au fost deja menţionate şi care au confirmat soluţia de neurmărire, precum şi în căile extraordinare de atac, revizuirea ce a fost exercitată, fiind respinsă prin sentinţa penală nr. 56 din 1 februarie 2007 a Judecătoriei Sibiu rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 117 din 2 aprilie 2007 a Tribunalului Sibiu, secţia penală.
Astfel, Înalta Curte, consideră că, în mod corect şi motivat, s-a dispus soluţia neînceperii urmăririi penale faţă de intimatul I.M. pentru infracţiunea mai sus arătată, potrivit art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., prin rezoluţia din 28 septembrie 2007 dată de procuror în dosarul nr. 29/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia.
Totodată, Înalta Curte constată că soluţia dată de procuror prin rezoluţia mai sus menţionată a fost susţinută prin ascultarea persoanei vătămate K.J., consemnată în procesul-verbal menţionat, de declaraţia olografă a intimatului I.M., procurorul, motivat prin rezoluţia de la 17 septembrie 2007 a respins proba solicitată de persoana vătămată, la dosarul parchetului existând fotocopiile dosarelor menţionate, aşa încât procurorul s-a conformat dispoziţiilor instanţei date prin sentinţa penală nr. 48 de la 31 mai 2007 a Curţii de Apel Alba-lulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 808/57/2007.
În raport cu cele menţionate, sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică sub toate aspectele, iar solicitarea formulată de recurentul K.J. nu este fondată.
Referitor la recursurile declarate de petiţionarii K.P., S.D. şi G.M. împotriva aceleiaşi sentinţe, Înalta Curte constată că acestea sunt inadmisibile.
Astfel, din actele şi lucrările dosarului parchetului a rezultat că cererea ce a fost trimisă de către Judecătoria Sibiu către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia spre competentă soluţionare, concretizată în concluziile scrise formulate numai de K.J. cu privire la plângerea depusă în toamna anului 2000 la It. col. I.M., au fost calificate ca plângere penală împotriva intimatului I.M. şi înregistrată sub nr. 29/P/2007 la parchetul menţionat, ce a fost finalizat iniţial prin rezoluţia din 12 februarie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia şi menţinută prin rezoluţia din 5 aprilie 2007 a procurorului general al aceluiaşi parchet în lucrarea nr. 233/II/2/2007 prin respingerea plângerii formulată numai de petiţionarul K.J.
De asemenea numai acelaşi petiţionar K.J. a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 233/II/2/2007 din data de 5 aprilie 2007 în dosarul nr. 29/P/2007 prin care s-a respins plângerea sa şi s-a menţinut rezoluţia dată în dosarul nr. 29/P/2007, adresată Curţii de Apel Alba-lulia, care prin sentinţa penală nr. 48 de la 31 mai 2007 a Curţii de Apel Alba-lulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 808/57/2007 a admis plângerea formulată de petentul K.J. împotriva rezoluţiei date de procuror la 12 februarie 2007 în dosarul nr. 29/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia şi în consecinţă a desfiinţat această rezoluţie şi a trimis cauza procurorului pentru cercetarea faptelor reclamate de petent prin audierea părţilor şi administrarea de probe, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
Ulterior rezoluţiile date la 28 septembrie 2007 dată de procuror şi aceea de la 1 noiembrie 2007 a procurorului general, prin soluţiile date s-au circumscris plângerilor formulate numai de petiţionarul K.J., în limita sesizării iniţiale.
Mai mult, plângerea adresată Curţii de Apel Alba-lulia împotriva rezoluţiei din 28 septembrie 2007 şi înregistrată sub nr. 1451/57/2007 a fost formulată numai de petiţionarul K.J. ( filele 3-4 dosarul curţii de apel menţionat).
Înalta Curte constată că în mod corect, prima instanţă nu a reţinut plângerea depusă ulterior la dosarul curţii formulată de K.J., K.P., S.D. şi G.M. împotriva rezoluţiei din 1 noiembrie 2007, în dosarul nr. 29/P/2007, datată 20 noiembrie 2007 şi semnată numai de petiţionarul K.J. (filele 10-11 dosarul curţii de apel menţionat), nici cererea formulată de petiţionarii K.J., K.P., S.D. şi G.M. privind audierea martorului C.I. (fila 15 dosarul curţii de apel), şi nici declaraţiile autentificate la notariat depuse la filele 17- 20 din acelaşi dosar al curţii de apel, deoarece plângerea iniţială privind sesizarea modului în care a fost depusă plângerea având ca obiect infracţiunea de înşelăciune a fost formulată numai de petiţionarul K.J., în condiţiile arătate.
Faţă de inexistenţa la dosarul parchetului a unor plângeri ale petiţionarilor K.P., S.D. şi G.M. formulate şi semnate personal împotriva intimatului I.M. pentru pretinsa infracţiune prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi nici a unor procuri speciale care să-l mandateze pe K.J. în plângerea formulată împotriva intimatului pentru pretinsa infracţiune menţionată, aceştia nu au calitatea procesuală pentru a formula direct plângeri întemeiate pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. la instanţa de judecată şi nici exercita recurs, atâta timp cât prima instanţă nu a judecat nici o plângere formulată de aceştia.
Totodată, împrejurarea că petiţionarii K.P., S.D. şi G.M., alături petiţionarul K.J., au formulat plângerea împotriva numiţilor R.I. şi M.I.G. pentru infracţiunea de înşelăciune nu are nicio relevanţă în prezenta cauză, în condiţiile în care plângerea împotriva intimatului I.M., pentru pretinsa infracţiune prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) a fost formulată numai de K.J., vizând, aşadar o altă persoană şi o altă faptă.
În raport cu cele menţionate, recursurile declarate de recurenţii petiţionari K.P., S.D. şi G.M. sunt inadmisibile, fiind exercitate de persoane ce nu au calitate procesuală.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar K.J. împotriva sentinţei penale nr. 11 din 30 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Alba-lulia, secţia penală.
Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de recurenţii petiţionari K.P., S.D. şi G.M. împotriva aceleiaşi sentinţe.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se vor obliga recurenţii petiţionari fiecare la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar K.J. împotriva sentinţei penale nr. 11 din 30 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Alba-lulia, secţia penală.
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de recurenţii petiţionari K.P., S.D. şi G.M. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1593/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1637/2008. Penal → |
|---|
