ICCJ. Decizia nr. 1706/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 1706/2008
Dosar nr. 249/64/200.
Şedinţa publică din 15 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin rezoluţia nr. 501/P/2007 din data de 23 ianuarie 2007, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, în temeiul art. 249 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi art. 228 alin. (4) şi (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus următoarele:
1) scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului I.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP);
2) neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public B.A.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Pentru a dispune în acest sens, procurorul a reţinut următoarele:
La data de 27 martie 2007, T.E. a formulat o plângere penală împotriva numitului I.V. prin care reclama că acesta i-a ocupat în mod abuziv un teren în comuna Teliu din judeţul Braşov şi l-a indus în eroare modificând obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat între ei.
Prin rezoluţia din data de 26 iunie 2007, în dosarul nr. 3450/P/2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov a confirmat începerea urmăririi penale dispusă în aceeaşi dată de organele poliţiei faţă de I.V. pentru infracţiunea de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP) reţinând că învinuitul a cumpărat o suprafaţă de teren de la persoana vătămată, dar a ocupat o suprafaţă mai mare.
În cursul urmăririi penale s-a constatat că în încheierea de autentificare a contractului de vânzare cumpărare nr. 207 din data de 23 februarie 2005, a Biroului Notarului Public B.A.C., au fost menţionate datele din cartea de identitate a numitului I.V. eliberată abia ulterior, respectiv la data de 27 aprilie 2005, motiv pentru care, prin ordonanţa din data de 20 septembrie 2007, cauza a fost declinată spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
Prin titlul de proprietate nr. 00581 din 29 iulie 1998, numitului T.E. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe totale de 1 ha şi 7800 mp, divizat în mai multe parcele, dintre care două, la categoria fâneţe, identificate prin numere de parcelă nr. 3205/13 în suprafaţă de 1,05 ha şi nr. 1248/1 în suprafaţă de 3600 mp.
În luna ianuarie sau februarie 2005, învinuitul I.V. a dorit să cumpere o suprafaţă mai mare de teren în locul numit Vârful Predealului, s-a interesat care sunt proprietarii cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor din acea zonă şi a luat legătura cu aceştia, exprimându-şi dorinţa de a le cumpăra terenurile.
În acest sens, i-a contactat pe T.E., pe S.K. şi E.B., cu care s-a deplasat în teren, fiecare indicându-i parcela pe care o avea în proprietate-cu vecinătăţi şi hotare, terenurile celor trei fiind învecinate.
Terenul pe care l-a indicat T.E. că-i aparţine a fost apreciat de cei prezenţi ca având o suprafaţă de aproximativ 1 ha.
Aceste aspecte rezultă atât din declaraţiile învinuitului, cât şi ale martorilor S.K. şi E.B.
Învinuitul s-a înţeles cu numitul T.E. să-i cumpere parcela pentru suma de 10 milioane lei.
I.V. susţine că T.E. i-a spus că, în titlul de proprietate, terenul în discuţie ar figura ca fiind în suprafaţă de 36 de ari, dar în realitate apreciază că are o suprafaţă de aproximativ 1,5 ha., atât cât foloseşte el de fapt.
În sensul celor convenite, la data de 23 februarie 2005, I.V. şi T.E. s-au prezentat la Biroul Notarului Public B.A.C., din oraşul întorsura Buzăului, unde s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare pentru parcela înscrisă în titlul de proprietate cu nr. 1248/1 în suprafaţă de 36 ari, astfel cum a fost indicată de vânzătorul T.E. Întrucât acesta nu făcuse identificarea topografică şi intabularea în cartea funciară, vânzarea s-a făcut extratabular, exclusiv pe baza titlului de proprietate.
Ulterior, I.V. a cumpărat şi parcela învecinată de la E.B. şi o altă parcelă, de asemenea în vecinătate, de la I.M., numitul S.K. hotărând să nu mai vândă.
Întrucât dorea să construiască pe suprafaţa de teren cumpărată, învinuitul s-a adresat SC B.D. SRL, societate autorizată de Ministerul Administraţiei Publice, pentru a întocmi documentaţia tehnică cadastrală destinată înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate, I.V. l-a condus în teren pe reprezentantul societăţii, care a măsurat şi delimitat suprafaţa.
După verificarea schiţelor şi a hărţilor cadastrale a rezultat că suprafaţa vândută nu este parcela înscrisă în titlul de proprietate eliberat pe numele lui T.E. cu nr. 1248/1, în suprafaţă de 36 ari, ci cealaltă parcelă, respectiv cu nr. 3205/13, în suprafaţă de 1,05 ha.
Aflând despre această situaţie, învinuitul l-a contactat pe T.E. şi i-a spus că, în contractul de vânzare-cumpărare încheiat, a fost înscris greşit numărul parcelei vândute şi suprafaţa terenului, vânzătorul fiind de acord cu modificarea contractului.
Învinuitul s-a deplasat apoi la B.N.P. B.A.C. unde i-a explicat notarului confuzia apărută, acesta spunându-i că îi reface contractul dacă îi aduce toate exemplarele vechiului contract, o nouă adeverinţă de neurmărire fiscală şi o nouă adeverinţă de proprietate de la Primăria Teliu.
I.V., împreună cu T.E., au adunat toate exemplarele contractului de vânzare-cumpărare încheiat în luna februarie 2005 şi, împreună, s-au prezentat la B.N.P. B.A.C. în data de 23 iunie 2005.
Notarul public a refăcut contractul, trecând ca obiect al vânzării parcela cu numărul 3205/13 în suprafaţă de 10.500 mp, restul clauzelor rămânând neschimbate.
Vânzătorul şi cumpărătorul au citit contractul, au înţeles conţinutul acestuia şi l-au semnat în faţa notarului.
Notarul public a retras toate exemplarele contractului iniţial, substituind vechiul contract cu noul contract, păstrând acelaşi număr de autentificare nr. 207 din data de 23 februarie 2005.
Notarul a declarat că a procedat în acest mod pentru că, fiind vorba despre o eroare iniţială, a dorit să scutească părţile de la plata unor noi taxe şi pentru că, în fapt, contractul consfinţea voinţa reală a părţilor. Notarul mai susţine că primul contract nu a intrat în circuitul civil şi nu a produs nici un fel de efecte juridice.
Părţile nu au dat importanţă, la acel moment, încheierii de autentificare, învinuitul I.V. susţinând că şi dacă ar fi observat că data care apare este data fostului contract nu şi-ar fi dat seama că era ceva ilegal întrucât convingerea sa a fost că se reface vechiul contract şi nu că se încheie un nou contract.
Ulterior, T.E. a început să-i ceară învinuitului alte sume de bani cu motivarea că scriptic i-a cedat o suprafaţă mai mare. I.V. i-a mai dat acestuia, în două tranşe, suma de 20 milioane lei dar, în data de 27 martie 2006, i-a cerut lui T.E., soţiei şi fiicei acestuia să semneze o declaraţie prin care aceştia recunoşteau că T.E. i-a vândut un teren în suprafaţă de 1,05 ha.
T.E. recunoaşte că a semnat atât contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23 iunie 2005, cât şi declaraţia din data de 27 martie 2006, şi că i-a vândut lui I.V. suprafaţa de 1,05 ha teren. Acesta susţine însă că I.V. foloseşte cealaltă suprafaţă, respectiv parcela nr. 1248/1 de 36 de ari, care îi aparţine.
Având în vedere documentaţia cadastrală, schitele, certificatul de urbanism şi încheierea de carte funciară, precum şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, rezultă că această susţinere nu este conformă cu realitatea, părţile înţelegându-se de la început cu privire la un teren pe care l-au identificat în prezenta martorilor şi cu privire la care s-au efectuat toate actele. Celălalt teren, aparţinând şi în prezent numitului T.E., nu a făcut obiectul vreunei înţelegeri între părţi, învinuitul susţinând că nici măcar nu cunoaşte unde este amplasat.
Faţă de cele reţinute, procurorul a apreciat că infracţiunea de tulburare de posesie nu există.
În ceea ce priveşte fapta notarului public B.A.C., constând în substituirea noului contract de vânzare-cumpărare vechiului contract, menţinând încheierea de autentificare cu numărul şi data celui dintâi, s-a apreciat că, întrucât contractul reflectă voinţa părţilor care l-au şi semnat, reprezentând în fapt o îndreptare de eroare materială şi nu un nou contract, nu întruneşte, sub aspectul intenţiei şi a consecinţelor juridice, elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual.
Prin rezoluţia nr. 125/11/2/2008 din data de 21 februarie 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, a respins ca neîntemeiată plângerea petiţionarului T.E. împotriva rezoluţiei menţionate.
În temeiul art. 278/1 C. proc. pen., petiţionarul a formulat plângere la instanţa competentă.
Prin sentinţa penală nr. 32/F din 27 martie 2008, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, a respins ca nefondată plângerea petiţionarului.
Împotriva sentinţei petiţionarul a declarat prezentul recurs, neprezentându-se la instanţa de recurs pentru susţinerea acestuia.
În cererea de recurs, petiţionarul a arătat, pe de o parte, că a fost prezent la primul termen la curtea de apel şi că nu a mai fost citat pentru termenul când s-a judecat cauza, iar pe de altă parte, că solicită a fi reexaminate argumentele prezentate în plângerile sale (fil.2).
Recursul nu este fondat.
La primul termen de judecată la Curtea de Apel Braşov, petiţionarul a fost prezent personal şi a cerut amânarea cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a avocatului său (încheierea din 17 martie 2008).
Cauza s-a amânat la data de 24 martie 2008, petiţionarul primind termen în cunoştinţă, potrivit art. 291 alin. (3) C. proc. pen. nemaifiind citată pentru termenele următoare, chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene.
La termenul din 24 martie 2008, nici petiţionarul şi nici avocatul său ales nu s-a prezentat, şi nici nu au depus o cerere de amânare a cauzei, în aceste condiţii instanţa dispunând judecarea plângerii.
Pentru a da posibilitatea petiţionarului şi intimaţilor să depună alte înscrisuri, precum şi concluzii scrise, instanţa a amânat pronunţarea sentinţei la data de 27 martie 2008.
Înalta Curte constată că nu este întemeiată critica petiţionarului referitoare la necitarea sa şi ia prejudicierea dreptului la apărare.
Petiţionarul a mai susţinut că cercetarea efectuată a fost superficială, şi că au fost comise erori şi confuzii de către organele judiciare cu privire la parcela vândută.
Nici aceste critici nu sunt întemeiate.
Dosarul întocmit de organele judiciare pentru soluţionarea plângerii penale are un număr de 110 file, cuprinzând declaraţiile persoanelor implicate, actele referitoare la terenurile în litigiu, declaraţiile martorilor etc, fiind efectuate toate actele de cercetare necesare completei stabiliri a situaţiei de fapt.
Probele administrate dovedesc că obiectul vânzării-cumpărării l-a constituit parcela în suprafaţă db 10.500 mp, teren care a fost ulterior înscris în cartea funciară pe numele cumpărătorului I.V. şi soţiei acestuia. Pentru acest teren s-a emis de către Primăria oraşului întorsul a Buzăului autorizaţia de construire nr.4/9 martie 2007, fapta neconstituind infracţiunea de tulburare de posesie.
Cu privire la fapta notarului public, corect a reţinut instanţa de fond, precum şi procurorul, că înlocuirea celor două contracte de vânzare-cumpărare, cu menţinerea numărului încheierii de autentificare, nu a fost în acord cu procedura prevăzută în Legea nr. 36/1995 pentru astfel, de noteze (ceea ce a justificat sesizarea Camerei Notarilor Publici Braşov), însă nu realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii ele fals intelectual, părţile contractante fiind cele care au avut iniţiativa îndreptării erorii materiale din contractul iniţial, acceptând şi semnând noul contract în condiţiile şi modalitatea arătată în deplină cunoştinţă de cauză.
Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul petiţionarului.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Potrivit art. 193 alin. (6) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata chetuielilor judiciare către intimatul I.V. (onoraiu de avocat 1.500 lei-fil.10).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul T.E. împotriva sentinţei penale nr. 32 F din 27 martie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi 1500 lei cheltuieli judiciare către intimatul I.V.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1702/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1725/2008. Penal → |
|---|
