ICCJ. Decizia nr. 1725/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 1725/2008
Dosar nr. 8647/121200.
Şedinţa publică din 16 mai 2008
Asupra recursului de faţă,
în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 6 iulie 2005, petiţionara F.N. a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti efectuarea de cercetări faţă de notarul public T.M.M. şi de numitul T.G., care, în opinia petiţionarei, ar fi săvârşit mai multe infracţiuni, urmare cărora acesta din urmă a devenit, în dauna petiţionarei-proprietar asupra unor suprafeţe de teren situate pe raza localităţii Popeşti-Leordeni, judeţul Ilfov.
Prin Ordonanţa nr. 1457/P/2005 din 30 septembrie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, confirmată prin Rezoluţia nr. 2957/II-2/2005 din 1 noiembrie 2005 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de :
- T.M.M., notar public, sub aspectul săvârşirii, în concurs real [art. 33 lit. a) C. pen.], a infracţiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), şi de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constatându-se că a intervenit prescripţia [art. 10 lit. g) C. proc. pen.], precum şi a infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen., şi de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), deoarece nu există nici un indiciu cu privire la existenţa faptelor [art. 10 lit. a) Cod procedură penală];
- T.G., sub aspectul săvârşirii, în concurs real [art. 33 lit. a) C. pen.], a infracţiunilor de: furt, prevăzută de art. 208 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., instigare la fals intelectual , prevăzută de art. 25, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), şi instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 25, raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constatându-se că a intervenit prescripţia [art. 10 lit. g) C. proc. pen.], precum şi a infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. art. 288 alin. (1) C. pen., deoarece nu există nici un indiciu cu privire la existenţa faptei [art.10 lit. a) C. proc. pen.] ;
Totodată, s-a dispus disjungerea cauzei faţă de numitul T.G., în vederea efectuării de cercetări penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen., şi declinarea competenţei de soluţionarea a lucrării disjunse în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea.
Nemulţumită, petiţionara a formulat plângere la instanţă, potrivit art. 2781 C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, prin încheierea de şedinţă din 20 decembrie 2005 a admis , în baza art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., plângerea formulată de petiţionară a desfiinţat, în parte, atât rezoluţia cât şi ordonanţa atacate, şi a reţinut cauza "spre judecare în complet legal constituit".
Prin sentinţa penală nr. 43 din 14 martie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, a admis, în parte, plângerea formulată de petiţionara F.N., a schimbat temeiul juridic în baza căruia s-a pronunţat soluţia vizând neînceperea urmăririi penale, privind pe intimaţii făptuitori T.G. şi T.M.M., sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. (T.G.) respectiv art. 288 alin. (2) C. pen., în sensul aplicării art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., constatând împlinită prescripţia răspunderii pentru aceste fapte.
S-a stabilit că cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi intimata T.M.M.
Prin Decizia penală nr. 5101 din 7 septembrie 2006, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de intimata T.M.M., a casat sentinţa şi a dispus rejudecarea cauzei de către instanţa de fond, respectiv, Curtea de Apel Bucureşti, stabilind, totodată, că ultimul act procedural valabil, de la care se va relua judecarea cauzei, este încheierea din 20 decembrie 2005.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reţinut că, potrivit Deciziei nr. XV ( 15) din 22 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţii Unite, privind aplicarea dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit.c) C. proc. pen., "judecătorul care, prin încheiere, admite plângerea, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi reţine cauza spre judecare, apreciind că probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, devine incompatibil să judece cauza respectivă".
Investită cu rejudecarea cauzei consecutiv încheierii nr. 5154 din 31 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, (regulator de competenţă), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin sentinţa penală nr. 18 din 28 ianuarie 2008, a respins, ca nefondată, "plângerea formulată de petiţionara F.N. împotriva rezoluţiei din 1 noiembrie 2005 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, dată în dosarul nr. 1457 /P / 2005".
Pentru a hotărî astfel, instanţa de rejudecare a apreciat că soluţia adoptată de Parchet, vizând încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în condiţiile art. 122, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), este legală şi temeinică.
Împotriva acestei din urmă sentinţe, petiţionara F.N. a declarat, în temen legal recursul de faţă, prin care, invocând nesocotirea prevederilor art. 38518 alin. (1) C. proc. pen. şi a conţinutului şi semnificaţiei deciziei penale nr. 5101 din 7 septembrie 2006 a acestei Înalte Curţi, prin care s-a dispus reluarea judecăţii de la încheierea din 20 decembrie 2005 (a aceleiaşi instanţe de fond), ca ultim act procedural valabil, a solicitat, în esenţă, pronunţarea unei soluţii" pe fond ", potrivit art. 345 alin. (1) C. proc. pen.
Recursul este fondat în sensul celor ce urmează :
Încheierea de şedinţă din 20 decembrie 2005 (fila 128 dosar nr. 36094/2/2005 al Curţii de Apel Bucureşti, secţi a l-a penală), prin care, în primul "ciclu" procesual, s-a admis plângerea petiţionarei şi, desfiinţându-se , în parte, actele procurorului, s-a reţinut cauza spre rejudecare [art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen.] are, neîndoielnic, caracter interlocutoriu, încât judecătorul care a pronunţat-o (de observat că sentinţa subsecventă s-a pronunţat la 14 martie 2006, adică mai înainte de adoptarea Deciziei nr. XV din 22 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţii Unite nu mai putea, după epuizarea cercetării judecătoreşti şi a dezbaterilor, să revină asupra ei şi să o respingă (acest lucru putând să-l facă, eventual, doar instanţa de control judiciar), ci era obligat să procedeze potrivit art. 345 alin. (1) C. proc. pen.
Caracterul vădit interlocutoriu al acestei încheieri trebuia avut în vedere şi la rejudecarea cauzei, dispusă, după adoptarea Deciziei nr. XV, mai sus amintită prin Decizia penală nr. 5101 din 7 decembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, cu atât mai mult cu cât, prin aceasta din urmă hotărâre, acea încheiere fusese confirmată, în termeni expreşi şi neechivoci, ca ultim act procedural valabil; aşa fiind, la rejudecarea cauzei, plângerea petiţionarei nu mai putea fi respinsă, cum greşit s-a procedat, ci trebuia să se pronunţe una din soluţiile prevăzute de art. 345 alin. (1) C. proc. pen.
Acest mod greşit de procedare al instanţei de rejudecare echivalând cu nesoluţionarea fondului cauzei, urmează ca, admiţându-se recursul declarat de petiţionară şi casându-se sentinţa atacată, să se dispună trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, Curtea de Apel Bucureşti, care, cu acest prilej, va examina şi eventuala incidenţă a statuărilor Deciziei nr. XLVIII ( 48) din 4 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţii Unite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petiţionara F.N. împotriva sentinţei penale nr. 18 din 28 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează sentinţa penală recurată şi trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1706/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1729/2008. Penal → |
|---|
