ICCJ. Decizia nr. 1674/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1674/2008
Dosar nr. 1503/59/2007
Şedinţa publică din 13 mai 2008
Asupra recursului penal de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 29 din 12 februarie 2008 a Curţii de Apel Timişoara s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.M. şi petenta SC A.S. SRL împotriva rezoluţiilor pronunţate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în dosarele nr. 323/P/2007 şi nr. 845/II/2/2007.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Timişoara a reţinut următoarele:
Începând cu data de 15 noiembrie 2005 M.M. a depus mai multe sesizări la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, solicitând tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc M.G., avocatului K.F. şi a numiţilor T.R., P.P., O.D., N.M., J.T. şi B.L.S., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, 290, 292 şi 323 C. pen.
În fapt s-a reţinut că M.M., administratorul SC A.S. SRL a reclamat faptul că T.R. şi O.D., directori ai Cooperativei H.F., împreună cu executorul judecătoresc M.G. au declanşat formalităţile legale pentru recuperarea unei creanţe, fără să aibă titlu executor.
T.R. este acuzat că abuziv a reţinut cărţile de identitate ale unor autovehicule ce au făcut obiectul unui contract de gaj, pentru acordarea unui împrumut. De asemenea, reprezentanţii Cooperativei H.F. sunt acuzaţi că au acţionat cu rea credinţă în vederea falimentării SC A.S. SRL
Executorul judecătoresc M.G. este reclamat că a vândut la licitaţie un imobil al SC A.S. SRL cu încălcarea dispoziţiilor legale privind procedura, cu referire la preţul la care s-a vândut imobilul.
Numiţilor J.T. şi B.L., angajaţi ai A.F.P. Timiş, li s-a imputat lipsa de diligenţă pentru recuperarea creanţelor statului, întrucât participând la vânzarea la licitaţie a imobilului, nu au intervenit pentru împiedicarea vânzării lui la un preţ derizoriu.
N.G., director la SC R. SRL Timişoara, este reclamat pentru că în asociere cu ceilalţi făptuitori, exercitându-şi abuziv prerogativele, a încercat să recupereze o creanţă a firmei de la SC A.S. SRL, fără respectarea procedurii executării silite.
Din cercetările efectuate de parchet, s-a constatat că executorul M.G., în dosarul execuţional nr. 110/2004, având ca obiect punerea în executarea a D.C. nr. 1016/2002 şi a Ordonanţei nr. 422/P/2002, ambele ale Tribunalului Timiş, a procedat conform dispoziţiilor legale. Procedurile desfăşurate cu ocazia vânzării la licitaţie a imobilului înscris în C.F. nr. 3033 Timişoara au fost filmate şi înregistrate pe C.D., care era depus la dosar.
În privinţa dosarului execuţional nr. 45/2005, executorul judecătoresc a procedat la executarea silită pentru o datorie neachitată integral de SC A.S. SRL către Cooperativa H.F. Pentru punerea în aplicare a titlului executoriu, s-a solicitat şi obţinut încuviinţarea instanţei.
S-a mai constatat că declanşarea procedurii falimentului de reprezentanţii Cooperativei H.F., prin avocat K.F., nu s-a făcut cu rea credinţă, iar reţinerea cărţilor de identitate ale autovehiculelor gajate aparţinând firmei petentului M.M. nu a fost comisă cu intenţie infracţională.
Pentru angajaţii A.F.P. Timiş, s-a constatat că aceştia au participat la licitaţie şi au apreciat ca legală procedura desfăşurată.
De asemenea, s-a constatat ca lipsită de temei acuzaţia potrivit căreia persoanele reclamate s-ar fi asociat pentru săvârşirea de infracţiuni.
Faţă de plângerea petentului M.M., care a reclamat încălcarea dispoziţiilor legale privind vânzarea la licitaţie a imobilului arătat, că s-a demarat nelegală executarea silită pentru o sumă incertă şi neexigibilă, s-a constatat că reprezentanţii Cooperativei H.F. şi SC R. SRL au acţionat pentru a-şi recupera creanţele de la debitoarea SC A.S. SRL, iar executorul judecătoresc şi-a îndeplinit sarcinile profesionale în limita dispoziţiilor legale.
De asemenea, prin plângerea adresată Procurorului General (plângere formulată împotriva rezoluţiei procurorului) s-a respins cererea de conexare a dosarului nr. 404/P/2007, deoarece are un alt obiect şi priveşte alte persoane.
Din întreg probatorul existent la dosar, anexat dosarului instanţei, nu se poate determina săvârşirea de către persoanele reclamate a vreunei infracţiuni dintre cele sesizate de petenţi, respectiv abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals în declaraţii şi asociere pentru săvârşire de infracţiuni.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petenta SC A.S. SRL prin asociat unic M.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
O primă critică formulată de recurentă vizează împrejurarea că hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia pronunţată.
Astfel, deşi a expus punctual în plângerea sa greşita reţinere a situaţiei de fapt şi de drept de către organul de urmărire penală, depunând la dosar şi o serie de înscrisuri, prima instanţă nu şi-a motivat soluţia şi nici nu a arătat considerentele pentru care a respins proba cu înscrisuri.
De asemenea, unul din motivele plângerii a fost şi acela că parchetul nu a cercetat deloc faptele menţionate în plângerea suplimentară şi cu toate acestea a dispus o soluţie de neîncepere a urmăririi penale, iar instanţa nu a arătat în considerente că ar fi formulat o astfel de plângere sau că ordonanţa ar fi fost atacată şi sub acest aspect.
Petiţionara critică hotărârea primei instanţe şi pentru că aceasta nu a avut în vedere înscrisurile autentice depuse, prin care a combătut apărarea făcută de M.G. şi de Cooperativa H.F. privind încasarea de către M.G. a unor importante sume de bani, fără acoperire legală şi fără documente justificative.
O altă critică adusă hotărârii primei instanţe este că aceasta nu a administrat probele solicitate, în cauză impunându-se efectuarea unei expertize contabile, iar intimaţii au comis infracţiunile pe care le-a reclamat.
Pentru motivele expuse se solicită de către petiţionară admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se administra probele propuse.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul este întemeiat pentru considerentele ce urmează:
La data de 19 octombrie 2007 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara plângerea formulată de SC A.S. SRL, prin asociat unic M.M., împotriva rezoluţiei nr. 323/P/2007 din 21 august 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de M.G., T.R., P.P., O.D., N.M., J.T. şi B.L.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals în declaraţii şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.
În cuprinsul plângerii sale, petiţionara a arătat care sunt motivele pentru care apreciază că rezoluţia atacată este netemeinică şi nelegală, expunându-le pe larg la punctele I, II.
Instanţa de fond, după ce face o expunere a motivelor pentru care s-a apreciat de către procuror că se impune o soluţie de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţi, arată că starea de fapt reţinută de către parchet este corectă, după cum corecte sunt şi soluţiile pronunţate în cauză, iar din probatoriul existent nu se poate determina săvârşirea de către persoanele reclamate a vreunei infracţiuni.
Referirea generică la starea de fapt şi la inexistenţa vreunei fapte penale nu echivalează însă cu o motivare a hotărârii, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 3859 pct. 9 C. proc. pen.
Instanţa avea obligaţia să analizeze în parte fiecare faptă reclamată de petiţionară ca fiind săvârşită de către intimaţi, precum şi susţinerile acesteia din plângerea adresată instanţei, să arate motivele pentru care a considerat că în sarcina intimaţilor nu se poate reţine comiterea vreunei infracţiuni şi deci rezoluţia atacată este temeinică şi legală.
De asemenea, nu s-a făcut nicio referire la înscrisurile depuse de petiţionară, or potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., judecătorul verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de petiţionară, va casa sentinţa penală atacată şi va trimite cauza spre rejudecare, cu ocazia rejudecării urmând a fi avute în vedere şi celelalte motive de recurs invocate de către petiţionară.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petiţionara SC A.S. SRL prin asociat unic M.M. împotriva sentinţei penale nr. 29/ PI din 12 februarie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Casează sentinţa penală recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1660/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1683/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
