ICCJ. Decizia nr. 182/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 182/2008
Dosar nr. 1322/40/2006
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 129 din 26 aprilie 2007, pronunţată de Tribunalul Botoşani, în dosarul nr. 1322/40/2006, s-a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., achitarea inculpatului G.I., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 176 din Legea nr. 141/1997 (infracţiune incriminată în prezent în art. 271 din Legea nr. 86/2006), cu aplicarea art. 33 lit. b) şi art. 34 C. pen.
În temeiul art. 181 C. pen., raportat la art. 91 şi următoarele C. pen., i-a fost aplicată inculpatului sancţiunea administrativă a amenzii de 1.000 lei.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 10,33 grame cannabis.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în ziua de 12 august 2005, orele 5,45, inculpatul a fost depistat, după trecerea frontierei în România, prin punctul de trecere Stânca, judeţul Botoşani, că transporta în autoturismul său cantitatea de 10,33 grame cannabis.
Totodată, s-a stabilit că în ziua de 10 august 2005, prin acelaşi punct de frontieră, inculpatul a scos din ţară o cantitate de cannabis ce fusese recoltat din localitatea Truşeşti, judeţul Botoşani de numitul M.R., cunoscând că acele fragmente vegetale fac parte din categoria drogurilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel D.I.I.C.O.T. – Biroul teritorial Botoşani, criticând-o pentru netemeinicie.
Prin Decizia penală nr. 96 din 1 octombrie 2007, pronunţată în dosarul nr. 1322/40/2006, Curtea de Apel Suceava a admis apelul şi în rejudecare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului G.I. pentru săvârşirea infracţiunii de introducere şi scoatere în/din ţară, fără drept, de droguri de risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 176 din Legea nr. 141/1997 (art. 271 din Legea nr. 86/2006).
În temeiul art. 181 C. pen., raportat la art. 91 C. pen., a aplicat inculpatului sancţiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei.
În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea cantităţii de 5,88 grame cannabis rămasă după efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice, iar în baza art. 192 C. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare din prima instanţă.
Această din urmă decizie a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, criticându-se greşita achitare a inculpatului.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât şi din oficiu cauza, potrivit art. 3859 alin. (3) combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 181 alin. (1) C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
În speţa de faţă faptele reţinute în sarcina inculpatului au fost săvârşite cu vinovăţie de acesta, dar, astfel cum, în mod just, au stabilit instanţele de fond şi de apel, le lipseşte una din trăsăturile esenţiale pentru a putea fi considerate infracţiuni şi anume pericolul social concret.
Condiţiile în care au fost comise cele două fapte (la prima dintre ele a acceptat să-l ia în maşină pe M.R., cunoscând că acesta are asupra lui plante de cannabis), scopul urmărit dar şi persoana inculpatului (tânăr, cu o comportare corespunzătoare în familie şi societate, fără antecedente penale) justifică, pe deplin, hotărârile instanţelor de fond şi de apel de a-i aplica o sancţiune administrativă, ca urmare a stabilirii unui grad redus al pericolului social.
Aşa fiind, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva deciziei penale nr. 96 din 1 octombrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală, privind pe inculpatul G.I.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat G.I., se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1803/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1848/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
