ICCJ. Decizia nr. 1660/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1660/2008
Dosar nr. 4197/176/2007
Şedinţa publică din 13 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 27 din 26 februarie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondată, plângerea formulată de S.A.A.F. SA Bucureşti împotriva rezoluţiei din 14 iunie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta a fost obligată să plătească statului suma de 120 lei cheltuieli judiciare.
S-a reţinut că prin rezoluţia nr. 153/P/2007 din 27 aprilie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc O.O.M.M. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că executorul judecătoresc a procedat în mod corect la întocmirea actelor de executare, prin încheierea nr. 136/ EJ din 6 decembrie 2004 încuviinţând declanşarea procedurii executării silite.
Petiţionara S.A.A.F. SA Bucureşti a consimţit la executarea silită a bunului şi a participat la evaluarea acestuia.
Ultimul act de executare s-a încheiat la 23 septembrie 2005.
Ulterior, la 5 octombrie 2005, a fost admisă contestaţia la executare formulată de petentă, hotărârea rămânând definitivă la 19 iunie 2006.
În cauză nu s-a dispus suspendarea executării, iar contestaţia la executare introdusă de petentă nu a împiedicat executarea, ultimul act al acesteia finalizându-se anterior admiterii acţiunii.
În consecinţă, în cauză s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), procurorul dispunând neînceperea urmăririi penale.
Măsura a fost menţinută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia care, prin rezoluţia nr. 433/II/2/2007, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarei, formulată în temeiul art. 275 – art. 278 C. proc. pen.
În temeiul art. 2781 C. proc. pen., petiţionara s-a adresat instanţei cu plângere împotriva rezoluţiei de netrimitere în judecată.
Instanţa de fond a constatat că soluţia dispusă de procuror este legală şi temeinică, din actele premergătoare efectuate în cauză neputându-se reţine că executorul judecătoresc şi-ar fi îndeplinit în mod abuziv îndatoririle de serviciu.
S-a mai arătat că virarea sumei de bani rezultată din executare în contul unităţii creditoare este o operaţie legală care se efectuează după terminarea executării, astfel că nici sub acest aspect nu s-a constatat nicio încălcare a dispoziţiilor în materie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal petiţionara S.A.A.F. SA Bucureşti, fără a arăta motivele de casare.
Verificând hotărârea atacată, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este legală şi temeinică.
Soluţia de netrimitere în judecată dispusă de procuror este conformă actelor premergătoare efectuate în cauză şi din conţinutul cărora nu rezultă că executorul judecătoresc şi-ar fi încălcat atribuţiile de serviciu sau şi le-ar fi îndeplinit în mod defectuos, cu ştiinţă, prejudiciind, astfel, interesele legale ale persoanei vătămate.
Dimpotrivă, verificările întreprinse de organele de cercetare penală au evidenţiat faptul că executorul judecătoresc O.O.M.M. a procedat la executarea silită, în conformitate cu dispoziţiile legale, respectând prevederile în materie şi având consimţământul petiţionarei cu privire la executarea silită a bunului.
Întrucât procedura executării silite nu a fost suspendată, după depunerea contestaţiei la executare, în mod corect executorul judecătoresc a continuat-o, ultimul act încheindu-se anterior pronunţării instanţei cu privire la contestaţia formulată.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că recursul petiţionarei este nefondat, urmând a fi respins, potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiţionară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara S.A.A.F. SA Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 27 din 26 februarie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1619/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1674/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
