ICCJ. Decizia nr. 1755/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1755/2008
Dosar nr. 2252/33/2007
Şedinţa publică din 20 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 23 din 6 februarie 2008, Curtea de Apel Cluj, în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea petenţilor N.M. şi V.Z., formulată împotriva rezoluţiei din 7 noiembrie 2007, luată în dosarul nr. 264/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală, dispune, prin rezoluţie, începerea urmăririi penale când din actele premergătoare efectuate, nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 din acelaşi cod, cu excepţia cazului de la lit. b1).
În cauză procurorul a constatat că este incident cazul de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen., respectiv lipsa laturii obiective a infracţiunii de ameninţare, prevăzută de art. 193 C. pen., susţinerile petenţilor că executorul judecătoresc S.M.R. i-ar fi ameninţat cu chemarea poliţiei, dacă nu părăsesc „biroul", nefiind indicate în plângerea adresată procurorului şi, astfel, potrivit art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., neputând face obiectul analizei instanţei.
Împotriva sentinţei, petenţii, în termen legal, au declarat recurs, cale de atac motivată în scris pe considerente ţinând de nemulţumirile lor generate de dosarul execuţional nr. 146/2007, care se bazează pe declaraţie falsă „şi alte falsuri", pe „inducerea lor în eroare", „cu înşelăciune", că „împotriva lor a acţionat aceeaşi organizaţie de a-i alunga din locuinţă", compusă din ofiţer superior M.I., A.A., P.P., M.M., la care se adaugă clanul B.F.F., recurenţii solicitând casarea sentinţei şi începerea urmăririi penale împotriva executorului judecătoresc, cât şi împotriva altor persoane care au colaborat împotriva lor, ei, persoane fizice neputând fi evacuate, astfel cum prevede „legea locuinţelor şi alte legi."
Recursul nu este fondat.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., soluţionând plângerea, se verifică rezoluţia procurorului pe baza lucrărilor şi a materialului cauzei, precum şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Prin rezoluţia din 7 noiembrie 2007 luată în dosarul nr. 264/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de S.R.M., executor judecătoresc, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 193 C. pen.
Procurorul, efectuând acte premergătoare în examinarea plângerii formulate de N.M. şi V.Z., a reţinut că la 17 iulie 1998, N.M., prin testament autentificat sub nr. 1191/1998 iulie 17, a dispus ca în cazul morţii sale, pentru apartamentul nr. 2 din str. Croitorilor, municipiul Cluj-Napoca, fiul ei, V.Z., să primească dreptul de uzufruct viager, iar nuda proprietate să revină lui A.A. Tot în aceeaşi zi, între cei doi s-a încheiat contract de împrumut autentificat nr. 1192 din 17 iulie 1998, în acesta înscriindu-se că A.A. a împrumutat-o cu suma de 7 milioane lei pe N.M. la 11 noiembrie 1996, această sumă urmând a-i fi restituită la 11 noiembrie 2006. Pentru că, la data scadenţei, N.M. nu a restituit suma, A.A., în 2 martie 2007, a depus la Biroul executorului judecătoresc S.M.R., o cerere de executare silită imobiliară.
În respectarea dispoziţiilor art. 66 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici, potrivit cărora actul autentificat prin care se constată o creanţă certă şi lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilităţii acesteia, executorul judecătoresc a demarat procedura execuţională. S.M.R. a cerut unui expert actualizarea sumei datorate, valoarea acesteia ridicându-se la 12.984,58 lei.
După acest moment, executorul judecătoresc, în temeiul art. 387, 497 şi 500 C. proc. civ., a somat debitoarea să achite suma şi, totodată, i-a adus la cunoştinţă că, în caz contrar, se va trece la vânzarea, prin licitaţie publică, a imobilului.
Debitoarea neconformându-se somaţiei, executorul judecătoresc a început procedura de vânzare.
Susţinerile petenţilor, că executorul judecătoresc ar fi săvârşit infracţiunea de ameninţare prevăzută de art. 193 C. pen., nu au corespondent în realizarea laturii obiective, ameninţarea cu realizarea unui drept împotriva celui ameninţat, prin folosirea unei căi legale, chiar dacă aceasta ar expune pe cel ameninţat la anumite consecinţe păgubitoare, nu este infracţiune.
Ca atare, hotărârea fiind legală, recursul formulat de petenţi va fi respins, ca nefondat, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, recurenţii vor fi obligaţi să plătească cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarii N.M. şi V.Z. împotriva sentinţei penale nr. 23 din 6 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurenţii petiţionari să plătească statului suma de câte 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1683/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1803/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
