ICCJ. Decizia nr. 1615/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizie nr. 1615/2008
Dosar nr. 3372/118/2007
Şedinţa publică din 9 mai 2008
Asupra recursului de faţă
În baza actelor şi lucrărilor dosarului reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 29/ CEA din 16 iulie 2007 a Tribunalului Constanţa, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul P.N.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea formulată condamnatul P.N. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 555 din 16 decembrie 2005 a Tribunalului Constanţa, hotărâre rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 8164 din 4 septembrie 2006 a Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie. Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 394 lit. a) şi e) C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 555 din 16 decembrie 2005 a Tribunalului Constanţa a fost condamnat P.N., la pedeapsa de 4 ani şi 3 luni închisoare, pentru trafic de droguri de mare risc, reţinându-se că, la data de 26 iunie 2002, a deţinut în mod ilegal, în vederea punerii în vânzare a unui număr de 235 comprimate ectasy, din care a dat un număr de 20 de pastile numitului P.R. pentru a le vinde, iar restul de 214 comprimate au fost găsite de organele de poliţie la percheziţionarea autoturismului Volswagen Colt II, proprietatea inculpatului P.N.
Prin sentinţa penală nr. 650 din 16 decembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Constanţa, a fost condamnat P.R., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru trafic de droguri de mare risc reţinându-se că, la data de 26 iunie 2002, a fost prins în flagrant când vindea unui investigator sub acoperire un număr de 20 de pastile de ectasy.
Examinând în principiu cererea de revizuire, prin prisma celor două cazuri de revizuire invocate de condamnat, instanţa de fond a reţinut că situaţia de fapt reţinută în cuprinsul sentinţei penale nr. 555 din 16 decembrie 2005 a Tribunalului Constanţa menţionează în mod greşit descoperirea celor 204 de comprimate în autoturismul inculpatului P.N., la data de 26 iunie 2002, întrucât actele dosarului se coroborează în sensul percheziţionării autoturismului la data 27 iunie 2002. Această eroare s-a reţinut a fi fără importanţă, nefiind de natură a acredita ideea că prima instanţă a reţinut în cazul de faţă expertizarea altor pastile decât cele 234 care au provenit direct şi indirect de la inculpatul P.N. Nici o probă aflată la dosar nu a acreditat ideea că ar mai fi existat şi alte pastile fără legătură cu revizuientul şi că asupra acestora s-ar fi efectuat expertizarea.
S-a constatat totodată că, situaţia de fapt a fost corect reţinută de ambele instanţe, în sensul că inculpatul P.N. a deţinut un număr de 234 pastile din care a dat spre vânzare inculpatului Petro viei Radu un număr de 20 de pastile. Neconcordanţele cu privire la momentul descoperirii pastilelor de ecstasy pot fi considerate eventuale erori materiale, acestea nefiind de natură a influenţa aspectele esenţiale, care au fost expuse cu prilejul analizării probelor şi analizării probelor şi reţinerii situaţiilor de fapt şi de drept.
Faţă de cele arătate, analizând actele şi lucrările dosarului instanţa de fond a reţinut ca fiind nefondată cererea de revizuire formulată de condamnatul P.N., motivat pe considerentul ca revizuirea este reglementată de lege ca mijlocul procesual de remediere a erorilor judiciare ce ar putea fi cuprinse într-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă.
Instanţa a avut în vedere, de asemenea, că susţinerile revizuientului nu reprezintă fapte sau împrejurări noi necunoscute instanţelor de judecată, precum şi faptul că cele două hotărâri judecătoreşti invocate nu sunt contradictorii, faptele expuse fiind cunoscute şi verificate de instanţele care au soluţionat cauza.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat apel revizuientul P.N., care a criticat hotărârea pentru ne temeinicie şi nelegalitate, sub aspectul greşitei respingeri a cererii sale de revizuire, solicitând admiterea cererii.
Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 160/ P din 30 octombrie 2007 pronunţată în dosarul nr. 3372/118/2007, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul P.N., pe care l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Curtea de Apel, pronunţând Decizia sus-menţionată, a apreciat că, în mod corect a dispus tribunalul, care a reţinut ca motivele de revizuire invocate de revizuient nu sunt din cele expres şi limitative prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Ca atare, apreciind că motivele de apel invocate de revizuient sunt neîntemeiate, nefiind constatate neregularităţi care să impună reformarea sentinţei apelate, instanţa de control judiciar a respins ca nefondat apelul formulat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul revizuient P.N., depunând la dosar motivele de recurs. Cauza a fost înregistrată, la data de 22 noiembrie 2007, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. 3372/118/2007, fiind fixat prim termen pentru soluţionarea cauzei la data de 14 decembrie 2007, dată la care cauza a fost amânată la cererea recurentului în vederea angajării unui apărător şi ulterior la 1 februarie 2008, 14 martie 2008, 28 martie 2008 şi 9 mai 2008.
Concluziile apărătorului recurentului revizuient, ale reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Prin motivele scrise de recurs, depuse la dosarul cauzei, revizuientul a criticat hotărârea instanţei de control judiciar, arătând că există contradicţie între motivarea soluţiei şi dispozitivul hotărârii, instanţa constatând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a revizuirii, iar în dispozitiv respingând apelul ca nefondat.
Examinând recursul declarat de revizuientul condamnat P.N. împotriva deciziei instanţei de apel în raport cu motivele invocate, circumscrise dispoziţiilor art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul revizuientului condamnat, ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta:
Înalta Curte reţine că, din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi motivat instanţa de apel şi-a însuşit, la rândul ei argumentele primei instanţe, reţinând că aspectele învederate de revizuient nu se circumscriu niciunuia din cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege privind calea extraordinară de atac a revizuirii prevăzute la art. 394 C. proc. pen., având drept consecinţă respingerea, ca nefondată, a cererii de revizuire
Astfel, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte reţine că susţinerile revizuientului nu pot duce la admiterea cererii de revizuire, deoarece, conform art. 394 lit. a), se cere ca faptele şi împrejurările invocate, deci faptele probatorii, să fie noi, iar nu mijloacele de probă. Or, aspectele invocate în cererea de revizuire de către recurent (apreciate ca fiind erori materiale) nu reprezintă „fapt nou", acestea rezultând din actele aflate în dosarul de urmărire penală şi fiind examinate cu ocazia judecării cauzei în fond netinzând la dovedirea caracterului netemeinic al hotărârii.
În ceea ce priveşte revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., respectiv în situaţia în care două sau mai multe hotărâri judecătoreşti nu se pot concilia, trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii: să existe două sau mai multe hotărâri definitive iar acestea să nu se poată concilia.
În cauza de faţă, se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile expuse anterior, criticile formulate fiind nefondate.
În aceste condiţii, reţinând că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în cele limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient condamnat P.N. împotriva deciziei penale nr. 160/ P din 30 octombrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient P.N. împotriva deciziei penale nr. 160/ P din 30 octombrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1596/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1619/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
