ICCJ. Decizia nr. 1700/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1700/2008
Dosar nr. 17/43/2008
Şedinţa publică din 15 mai 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petenta T.E. este parte vătămată în dosarul penal nr. 1873/2005 al Judecătoriei Reghin, iar petentul T.C. este fiul şi apărătorul ales, fiind licenţiat în drept al Universităţii Bucureşti.
În timpul judecării cauzei (dosar nr. 1873/2005 al Judecătoriei Reghin) intimata M.L., preşedinta completului de judecată, a cerut petentului depunerea procurii speciale privind reprezentarea în fapt a mamei sale, iar intimata L.B. în calitate de procuror de şedinţă nu a intervenit în momentul când a fost evacuat petentul din sala de şedinţă întrucât a încercat să se opună la audierea părţii vătămate T.E., motivat că se încalcă dreptul la apărare prevăzut de art. 6 paragraful III lit. c) din C.E.D.O., intervenind peste dispoziţia judecătorului.
Considerând că refuzul magistraţilor de a permite apărarea mamei sale parte vătămată este un abuz, petentul T.C. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş.
Prin rezoluţia din 28 octombrie 2007 emisă în dosarul nr. 152/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş s-a dispus în conformitate cu prevederile art. 10 lit. a) raportat la art. 228 alin. (4) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii L.M. şi B.L. pentru săvârşirea de către ambele a infracţiunii de insultă prevăzută de art. 205 C. pen. şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin rezoluţia din 4 ianuarie 2008 procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş examinând plângerea petenţilor T.C.A. şi T.E., a respins-o ca neîntemeiată, rezoluţia atacată fiind legală şi temeinică.
Împotriva celor 2 rezoluţii petiţionarii au formulat, la instanţă în temeiul art. 2781 C. proc. pen., plângere.
Prin sentinţa penală nr. 3 din 28 februarie 2008, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenţii T.C.A. şi T.E.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs petenţii, susţinând în continuare că intimatele se fac vinovate de săvârşirea infracţiunilor sesizate prin plângere la procuror.
Recursurile declarate sunt nefondate.
Infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constă în fapta funcţionarului public care cu intenţie, efectuându-şi atribuţiile de serviciu în mod incorect provoacă o vătămare intereselor legale ale unei persoane fizice.
Raportul de cauzalitate, în cazul acestei infracţiuni presupune nu numai dovedirea caracterului incorect al exercitării atribuţiilor de serviciu de către autor, dar şi relevarea faptului că rezultatul acestei conduite necorespunzătoare a fost nemijlocit o vătămare a drepturilor unei persoane.
Sub aspectul laturii subiective, forma de vinovăţie în care se săvârşeşte fapta este numai intenţia, deoarece termenul „cu ştiinţă" pe care îl conţine textul de lege implică cunoaşterea de către agent a caracterului necorespunzător al exercitării atribuţiilor de serviciu şi urmarea sau acceptarea ca prin aceasta să se ajungă la vătămarea intereselor legale ale unei persoane.
În mod corect a reţinut instanţa de fond, că atât judecătorul investit cu soluţionarea dosarului nr. 1873/2005 al Judecătoriei Reghin cât şi procurorul de şedinţă au respectat dispoziţiile procesuale impuse în Codul de procedură penală în Titlul II capitolul I, II, Secţiunea I, cu cele din Legea nr. 304/2004 modificată.
Respingerea sau admiterea unor cereri formulate pe parcursul procesului şi aplicarea unor sancţiuni judiciare nu constituie altceva, decât o modalitate de exercitare a atribuţiilor de serviciu, iar controlul legalităţii şi temeiniciei acestora revine instanţei de control judiciar şi nu parchetului în condiţiile în care nu exista niciun indiciu privind săvârşirea unei infracţiuni.
În mod corect instanţa a concluzionat că soluţia dispusă de parchet, de neînceperea urmăririi penale, este legală şi temeinică, cei 2 magistraţi nedepăşind sfera ilicitului penal.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligaţi recurenţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii T.C.A. şi T.E. prin mandatar T.C.A. împotriva sentinţei penale nr. 3 din 28 februarie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1697/2008. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 1701/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
