ICCJ. Decizia nr. 1716/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1716/2008
Dosar nr. 2160/84/2007
Şedinţa publică din 16 mai 2008
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin sentinţa penală nr. 99 din 31 octombrie 2007, pronunţată în dosar nr. 2160/84/2007 al Tribunalului Sălaj, a fost condamnat inculpatul C.I.A., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen., art. 74 şi 76 C. pen.
În baza art. 110 şi 1101 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei, sub supravegherea S.P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, pe durata termenului de încercare de 5 ani.
În baza art. 861 C. pen., a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la S.P. de pe lângă Tribunalul Sălaj.
- să anunţe orice schimbare de domiciliu sau reşedinţă.
- să desfăşoare un curs de învăţământ sau calificare.
- să nu frecventeze baruri, localuri publice sau discoteci.
S-a făcut aplicarea art. 83 şi 84 C. pen., cu privire la revocarea suspendării condiţionate sub supraveghere.
A fost obligat inculpatul în solidar cu părţile civilmente responsabile, să plătească suma de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocaţial pentru apărător din oficiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpatul C.I.A., în vârstă de 15 ani, locuia cu părinţii şi surorile sale în municipiul Zalău str. Avram Iancu, în acelaşi bloc cu partea vătămată N.R.C. în vârstă de 8 ani.
Partea vătămată N.R.C. obişnuia să se joace împreună cu sora învinuitului, C.N., fiind de vârste apropiate, atât la locuinţa inculpatului cât şi la locuinţa părţii vătămate.
În cursul lunii februarie 2007, partea vătămată s-a dus acasă la N., pentru a se juca, acasă fiind şi inculpatul care se juca pe calculator.
Partea vătămată s-a uitat şi el la jocul de pe calculator, iar la un moment dat, inculpatul, cu o mână s-a jucat cu penisul părţii vătămate, fără ca minorul să înţeleagă ce se întâmplă, crezând că acesta se joacă.
În altă zi, partea vătămată se afla, de asemenea, acasă la inculpat şi se juca cu N., iar când a vrut să plece acasă, inculpatul care se afla şi el în casă, l-a tras de mânecă şi l-a dus în bucătărie. Inculpatul i-a cerut părţii vătămate să-şi dea jos pantalonii, dar partea vătămată s-a împotrivit afirmând că vrea să meargă acasă.
Inculpatul l-a tras din nou de mâneca de la haină pe partea vătămată, i-a dat el pantalonii jos, şi pe la spate şi-a frecat penisul de fundul părţii vătămate.
Partea vătămată era imobilizată, în sensul că era ţinut cu o mână de către inculpat, iar cu cealaltă mână, inculpatul îşi freca penisul aflat în erecţie de fundul părţii vătămate, penisul fiind scos din pantaloni.
Într-o altă zi, inculpatul a prins-o pe partea vătămată pe holul apartamentului, s-a descheiat la pantaloni, şi-a scos penisul pe care şi l-a mângâiat în faţa părţii vătămate. Când partea vătămată a vrut să plece acasă, inculpatul l-a prins de mână, iar cu cealaltă mână l-a prins de ceafă şi l-a tras înspre penisul său pe care i l-a introdus în gură, iar după aproximativ patru mişcări, partea vătămată a simţit în gura sa ceva cald.
Partea vătămată s-a dus la baie şi când a scuipat în chiuvetă, a văzut că în gură avea o substanţă albă amăruie.
Inculpatul i-a cerut părţii vătămate să nu spună la nimeni ce s-a întâmplat, ceea ce partea vătămată a şi făcut, fiindu-i frică de părinţii lui, dându-şi seama că a făcut ceva rău.
Într-o altă împrejurare, inculpatul a prins-o de mânecă pe partea vătămată, a ţinut-o în loc, şi-a descheiat fermoarul şi-a scos penisul şi l-a introdus din nou în gura părţii vătămate, împingându-i capul cu o mână de câteva ori.
Altă dată, inculpatul i-a dat jos pantalonii părţii vătămate, s-a aşezat în genunchi în faţa acestuia, cu o mână îl prindea din spate, iar cu cealaltă mână se juca cu penisul părţii vătămate, introducându-şi-o în gura sa.
Toate aceste acţiuni au avut loc la locuinţa inculpatului, în cursul lunii februarie 2007.
Partea vătămată, de frică, nu a povestit nimic părinţilor săi, decât după acest episod, împrejurare în care au fost şi anunţate organele de poliţie.
Din raportul de constatare medico-legală rezultă că inculpatul minor C.I.A. prezintă „tulburare de conduită, onocofagie, dificultăţi şcolare" dar „are discernământul general al faptei prezent".
Partea vătămată, prin reprezentanţii săi legali s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale.
Inculpatul minor C.l.A. a recunoscut şi regretat fapta săvârşită.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, părţile responsabile civilmente C.I. şi C.I., atât în nume propriu, cât şi ca reprezentanţi ai minorului inculpat C.I.A., precum şi partea vătămată N.R.C., prin reprezentanţii legali, N.L. şi N.D.
Parchetul a criticat sentinţa sub aspectul laturii penale, apreciind că, raportat la gravitatea faptei, se impune aplicarea unei pedepse privative de libertate. De asemenea că, nelegal, prima instanţă nu a aplicat şi stabilirea unor obligaţii pentru inculpat, în condiţiile art. 103 alin. (3) C. pen. Doar acest ultim motiv a mai fost susţinut oral de către parchet.
Părţile responsabile civilmente şi inculpatul au criticat sentinţa pentru greşita încadrare juridică a faptei, apreciind că fapta comisă de inculpat constituie infracţiunea de corupţie sexuală, prevăzută de art. 202 C. pen. şi nu infracţiunea de viol. Pe latură civilă au solicitat reducerea daunelor morale.
Reprezentanţii părţii vătămate au solicitat aplicarea unei pedepse privative de libertate şi majorarea daunelor morale acordate.
Instanţa de apel a apreciat ca fiind fondată critica susţinută oral de parchet, în sensul stabilirii unor obligaţii pentru minor în condiţiile art. 103 alin. (3) C. pen., ţinând seama de specificul cauzei şi vulnerabilitatea determinată de vârstă a minorului.
De asemenea, a constatat că se impune majorarea cuantumului daunelor morale, pentru o compensare cât mai reală a prejudiciului suferit.
Apelul inculpatului şi al părţilor responsabile civilmente s-a constatat a fi neîntemeiat, fapta fiind corect încadrată în infracţiunea de viol deoarece acţiunile repetate ale inculpatului nu s-au limitat la simple acte cu caracter obscen asupra minorului ori în prezenţa sa.
În privinţa individualizării pedepsei s-a reţinut că cea mai adecvată este o pedeapsă cu închisoare a cărei executare să fie suspendată condiţionat dar cu stabilirea unor obligaţii, conform art. 103 alin. (3) C. pen.
Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, prin Decizia penală nr. 6/ A din 16 ianuarie 2008, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj şi partea civila N.R.C. domiciliat în Zalău str. Olarilor jud. Sălaj, prin reprezentanţi legali, împotriva sentinţei penale nr. 99 din 31 octombrie 2007 a Tribunalului Sălaj, pe care desfiinţează, sub aspectul obligaţiilor si măsurilor de supraveghere stabilite pentru inculpat si, respectiv a cuantumului daunelor morale, la care a fost obligat inculpatul.
Pronunţând o nouă hotărâre, în aceste limite:
În temeiul art. 1101 alin. (1) C. pen., raportat la art. 103 alin. (3) C. pen., a obligat inculpatul C.I.A., să respecte următoarele obligaţii, până la împlinirea vârstei de 18 ani:
- să nu frecventeze baruri, localuri publice sau discoteci,
- să nu intre în legătură cu partea vătămată N.R.C. şi familia acestuia (părinţi si fraţi).
A pus în vedere S.P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului, în scopul îndreptării lui şi a înştiinţa de îndată instanţa dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele ori a săvârşit din nou o faptă prevăzută de legea penală.
În baza art. 1101 alin. (1) C. pen., raportat la art. 863 C. pen., a obligat inculpatul C.I.A. să respecte, pe durata termenului de încercare, dar după împlinirea vârstei de 18 ani, următoarele măsuri de supraveghere:
1. să se prezinte, la datele fixate, la S.P. de pe lângă Tribunalul Sălaj;
2. să anunţe orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare, care depăşeşte 8 zile, precum si întoarcerea;
3. să comunice si să justifice schimbarea locului de muncă ( daca va avea un loc de muncă după terminarea şcolii);
4. să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă.
Datele prevăzute la pct. 1 - 4 se comunică S.P. de pe lângă Tribunalul Sălaj.
şi următoarele obligaţii:
- să urmeze un curs de învăţământ sau calificare;
- să nu frecventeze baruri, localuri publice sau discoteci;
- să nu intre in legătură cu partea vătămată N.R.C. şi familia acestuia (părinţi, fraţi).
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 alin.(1) şi (2) C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
A obligat inculpatul C.I.A., în solidar cu părţile responsabile civilmente C.I. si C.I. să plătească părţii civile N.R.C. prin reprezentanţi legali N.L. şi N.D. suma de 50.000 lei, cu titlu de daune morale.
A menţinut restul dispoziţiilor hotărârii atacate.
II. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul C.I.A., prin reprezentanţi legali şi părţile responsabile civilmente C.I. şi C.I., împotriva sentinţei penale nr. 99 din 31 octombrie 2007 a Tribunalului Sălaj.
În baza art. 193 alin. (1) şi (4) şi art. 192 alin.(2) C. proc. pen., a obligat inculpatul C.I.A. în solidar cu părţile responsabile civilmente C.I. şi C.I. să plătească 800 lei, cheltuieli judiciare către partea civilă N.R.C., prin reprezentanţi legali N.L. şi N.R. şi, respectiv, suma de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea civilă N.R.C. prin reprezentanţii legali N.D. şi N.L. şi părţile responsabile civilmente C.I. şi C.I.
Partea civilă, prin reprezentanţi legali, a solicitat casarea ambelor hotărâri şi aplicarea unei pedepse privative de libertate, cu executare efectivă, într-un loc de deţinere, avându-se în vedere gravitatea faptei şi traumele psihice la care au fost supuşi victima şi părinţii săi, existând riscul ca, lăsat în libertate, inculpatul să recidiveze, fiind elev la aceeaşi instituţie de învăţământ cu victima.
Părţile responsabile civilmente, în motivarea scrisă a recursului au arătat că solicită reducerea cuantumului daunelor morale, pe care nu au posibilitatea să le achite, dar şi reducerea pedepsei pentru minorul inculpat.
Recursurile sunt neîntemeiate.
Înalta Curte, analizând Decizia recurată, atât prin prisma criticilor formulate, cât şi în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Critica referitoare la individualizarea pedepsei (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.), susţinută atât de partea civilă, prin reprezentanţii săi legali, care solicită aplicarea unor pedepse privative de libertate, cât şi de părţile responsabile civilmente, care solicită, dimpotrivă reducerea pedepsei, nu este întemeiată.
Atât instanţa de fond cât şi cea de apel, au procedat la o corectă individualizare a pedepsei, cu respectarea criteriilor generale, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum şi de dispoziţiile speciale referitoare la inculpaţii minori.
S-au avut în vedere gradul de pericol social al faptei, dar şi starea fizică, dezvoltarea intelectuală şi morală a inculpatului, care a comis fapta la vârsta de 14 ani.
Raportul de constatare medico-legală, precum şi referatul de evaluare întocmit de S.P. de pe lângă Tribunalul Sălaj au evidenţiat mediul în care a crescut inculpatul, fără o implicare corespunzătoare a părinţilor în educarea copilului lor, acesta având rezultate slabe la învăţătură, fiind, în acelaşi timp, instabil emoţional, o fire introvertită dar cu potenţial în corijarea conduitei sale, plecând de la faptul că regretă cele întâmplate şi urmează un program de consiliere.
Toate aceste date au făcut ca instanţele să se orienteze în mod corect asupra unei pedepse, dar neprivativă de libertate, în condiţiile art. 110 şi 1101 C. pen., cu stabilirea în apel, a unor obligaţii pentru inculpatul minor, conform art. 103 C. pen., care să conducă la finalitatea coercitivă şi preventiv-educativă a pedepsei.
În sprijinul acestei soluţii sunt de menţionat şi dispoziţiile art. 37 lit. b) din C.O.N.U. cu privire la drepturile copilului, intrată în vigoare la 27 septembrie 1990, potrivit cărora limitarea libertăţii persoanei sun 18 ani trebuie să se producă în mod excepţional, să fie o măsură de ultimă instanţă şi întotdeauna pentru cea mai scurtă perioadă de timp.
Prin urmare, privarea de libertate poate fi folosită doar dacă nu există altă modalitate, iar, transpunând, în speţă, aceste dispoziţii Înalta Curte apreciază că modalitatea aleasă, prin neprivare de libertate, corespunde cerinţelor legale.
În ceea ce priveşte critica formulată în motivarea scrisă a recursului declarat de părţile responsabile civilmente, cu privire la reducerea cuantumului daunelor morale acordate victimei, Înalta Curte constată că aceasta nu se încadrează în nici unul din cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., fiind o chestiune de apreciere, ce nu poate fi cenzurată în calea de atac a recursului, ce devoluează în principal, în drept şi nu în fapt.
În baza considerentelor mai sus prezentate, Înalta Curte, potrivit art. 38515 oct.1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate.
Conform art. 192 alin.(2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat, onorariul pentru avocatul din oficiu desemnat pentru inculpat urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă N.R.C. prin reprezentanţii legali N.D. şi N.L. şi de părţile responsabile civilmente C.I. şi C.I. împotriva deciziei penale nr. 6 A din 16 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurenţii la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C.I.A., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1704/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1720/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
