ICCJ. Decizia nr. 212/2008. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 212/2008
Dosar nr. 1151/63/2006
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 178 din 3 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 1151/63/2006, în baza art.255 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.E., la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare.
În baza art.78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art.33 – art.34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de un an şi 6 luni închisoare.
În baza art.83 C. pen., a fost revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală 83 din 19 februarie 2004 a Judecătoriei Băileşti şi s-a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată în cauza de faţă, urmând ca inculpatul să execute în total 2 ani închisoare.
În baza art.81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare.
S-a aplicat art.82 C. pen. şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art.254 alin. (3) raportat la dispoziţiile art.255 alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 390 lei consemnată la C.E.C. prin recipisa nr. 517245/1 din 15 mai 2006.
A fost obligat inculpatul la 700 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă pe baza probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească a reţinut, în esenţă, că în data de 17 aprilie 2006, inculpatul B.E. a fost surprins conducând autoturismul marca Opel Vectra, pe distanţa Barca - Boureni, pe DJ 561A fără a avea permis de conducere.
S-a mai reţinut că fiind condus la sediul Poliţiei Afumaţi, pentru a nu i se întocmi dosar penal, inculpatul i-a oferit agentului de poliţie S.F. suma de 100 ron.
Urmare comportamentului învinuitului B.E., din data de 17 aprilie 2006 si 10 mai 2006, la data de 11 mai 2006, agentul de politie S.F.I. a denunţat comiterea infracţiunii de dare de mita la S.T.A. Craiova - Biroul Anticorupţie Dolj, fiind organizat un flagrant la data de 11 iunie 2006.
Fiind citat la poliţie pentru a da declaraţii, inculpatul a insistat în cererea de a nu i se întocmi dosar penal, oferind în schimb o masă la restaurant, apoi o instalaţie de gaz pentru autoturism, ca în cele din urmă să introducă sub dosarul la care lucra agentul S.F.l. suma de 390 ron în bancnote de câte 10 ron.
Faptele au fost dovedite cu denunţul şi declaraţia denunţătorului, procesele verbale de prindere în flagrant, declaraţia inculpatului care în mod constant a recunoscut comiterea faptelor, declaraţiile martorilor V.C., R.C., F.I., S.F.I., D.P., P.A.
Reţinând vinovăţia inculpatului, prima instanţă a stabilit că faptele săvârşite de inculpat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de, conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoana ce nu poseda permis de conducere, prevăzută de art. 78 alin. (I) din OUG nr. 195/2002 şi dare de mita, prevăzută de art. 255 alin. (I) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile părţii generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana inculpatului dar şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Având în vedere că infracţiunea prevăzută de art. 255 C. pen., a fost săvârşita pentru ascunderea şi zădărnicirea angajării răspunderii penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, în cauza s-a aplicat regula concursului de infracţiuni, prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen.
De asemenea, având în vedere că, inculpatul B.E. a fost condamnat prin sentinţa penală 83 din 19 februarie 2004 a Judecătoriei Băileşti, la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 C. pen., pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 78 alin. (I) din OUG nr. 195/2002, iar infracţiunile de faţă au fost comise în perioada de încercare stabilită prin sentinţa menţionată, instanţa a dispus revocarea suspendării executării pedepsei, conform art. 83 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul.
În apelul său, parchetul a critica sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, privind pedeapsa rezultantă care se impunea a fi executată în regim de detenţie în condiţiile art. 64 şi 71 C. pen., deoarece revocându-se suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului anterior, de Judecătoria Băileşti, singura modalitate de executare a acesteia era detenţia; de asemenea, s-a arătat că există neconcordanţă între minută şi dispozitivul hotărârii, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
În motivele sale de apel, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei până la minimul special prevăzut de lege, faţă de circumstanţele sale personale.
Prin Decizia penală nr. 172 din 26 septembrie 2007, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva sentinţei apelate, pe care a desfiinţat-o în parte şi a înlăturat dispoziţiile art. 81 – art. 83 C. pen.
A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 11-3 şi lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art.71 C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Apelul declarat împotriva aceleiaşi sentinţe, de inculpat, a fost respins ca nefondat, şi ca urmare apelantul inculpat a fost obligat la 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel, a reţinut că prima instanţă a făcut o interpretare corectă şi judicioasă a probelor, pe baza cărora a stabilit o corectă stare de fapt, reţinând că vinovăţia inculpatului a fost pe deplin dovedită.
Cu privire la individualizarea pedepsei s-a reţinut că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a criteriilor generale de individualizare a pedepselor, prevăzute de art. 72 C. proc. pen., stabilind pedepse orientate spre minimul special, dar în mod greşit a făcut din nou aplicarea art. 81 C. pen., deşi dispusese revocarea suspendării executării condiţionate a unei pedepse anterioare de 6 luni închisoare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.E.
În motivele de recurs depuse în scris la dosar, a solicitat casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea sentinţei primei instanţe, întrucât aceasta a dat finalitate condiţiilor impuse de art. 81 lit. b) C. pen. şi anume inculpatul nu a mai fost condamna, la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni afară de cazul când condamnarea intră în vreunul din cazurile prevăzute de art. 37 C. pen. Cum, el nu este recidivist, legiuitorul i-a acordat şansa de a beneficia din nou de aplicarea art.81 C. pen.
Examinând recursul declarat de inculpatul B.E. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport de motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art.3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Art. 83 C. pen., reglementează situaţia revocării suspendării condiţionate a executării unei pedepse, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o hotărâre de condamnare. în această situaţie, revocarea suspendării condiţionate este obligatorie, indiferent de cuantumul pedepsei suspendate. Potrivit aceluiaşi text, pedeapsa a cărei suspendare a fost revocată, nu se contopeşte ci se execută alăturat de pedeapsa aplicată pentru cea de a doua infracţiune.
Obligativitatea revocării suspendării condiţionate, exclude posibilitatea aplicării art. 81 lit. b) C. pen., chiar dacă pedeapsa a cărei suspendare se revocă, nu este mai mare de 6 luni. Acceptând această posibilitate ar însemna să se dispună o a doua suspendare pentru aceeaşi pedeapsă.
Dacă legiuitorul ar fi înţeles să reglementeze şi o astfel de situaţie, ar fi spus-o expres aşa cum a făcut în art. 83 alin. (3) C. pen., în cazul în
care infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpă, se poate aplica suspendarea condiţionată a executării pedepsei, chiar dacă, infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. în acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări.
Astfel, în mod corect instanţa de apel a înlăturat aplicarea art. 81 C. pen.
Pe de aptă parte, având în vedere că inculpatul a mai comis acelaşi gen de fapte, perseverând în conducerea pe drumurile publice a unui autoturism fără a avea permis de conducere, că în loc să înţeleagă posibilitatea pe care i-au acordat-o primele instanţe care l-au condamnat, de a se reeduca fără privare de libertate, a încercat să corupă organele de poliţie pentru a nu-i întocmi cel de al doilea dosar penal.
În aceste condiţii instanţa şi-a format convingerea că reeducarea inculpatului nu se poate realiza decât prin privare de libertate, fiindcă lăsarea sa în libertate, prezintă pericolul comiterii de noi fapte penale.
Fată de aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul inculpatului B.E. este nefondat, urmând să-l respingă, ca atare, în baza art.38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art.192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.E. împotriva deciziei penale nr. 172 din 26 septembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 22 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1727/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 216/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
