ICCJ. Decizia nr. 1724/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1724/2008
Dosar nr. 2253/33/2007
Şedinţa publică din 16 mai 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1/ D din 7 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de către petenţii N.M. şi V.Z., împotriva rezoluţiei din 7 noiembrie a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 335/P/2007 pe care a menţinut-o împreună cu rezoluţia din 4 decembrie 2007 a procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 1209/II/2/2007.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare petent la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de câte 50 lei.
S-a reţinut că prin plângerea formulată de către petenţii N.M. şi V.Z. împotriva rezoluţiei din 7 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 335/P/2007 şi a rezoluţiei din 4 decembrie 2007 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 1209/II/2/2007 se solicită în baza art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale privind pe făptuitorii P.P. şi P.E.
Nu au fost depuse motivele pentru care se critică rezoluţiile menţionate.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că plângerea formulată este nefondată.
Prin rezoluţia din 7 noiembrie 2007, în dosarul nr. 335/P/2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de P.P. şi P.E. cercetaţi în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 193, 194, 217, 218, 247, 250, 253, 261, 262, 263, 264 şi 268 C. pen.
În cuprinsul rezoluţiei s-a reţinut că, la data de 8 octombrie 2007, numiţii N.M. şi V.Z. au depus o plângere prin care au solicitat tragerea la răspundere penală a numiţilor P.P. şi P.E. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 193, 194, 217, 218, 247, 250, 253, 261, 262, 263, 264 şi 268 C. pen., arătând că aceştia i-au scos în mod abuziv din apartamentul lor din Cluj-Napoca, judeţul Cluj.
Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă următoarele:
La data de 17 iulie 1998, numita N.M., prin testament autentificat de notar public (nr. de autentificare 1191/1998 iulie 17 la Biroul Notarului Public J.E.), a dispus ca în cazul morţii sale pentru apartamentul nr. 2 proprietate personală din Cluj-Napoca, str. Croitorilor, judeţul Cluj, fiul ei V.Z. să primească dreptul de uzufruct viager, iar nuda proprietate să revină numitului A.A.
Tot în data de 17 iulie 1998, între numitul A.A. şi N.M. a fost încheiat un contract de împrumut autentificat (încheiere de autentificare nr. 1192 din 17 iulie 1998 a notarului public J.E.) din care rezultă că primul a împrumutat suma de 7.000.000 lei celei de-a doua în 11 noiembrie 1996, urmând ca suma să fie restituită la data de 11 noiembrie 2006.
Având în vedere că la data scadenţei numita N.M. nu a restituit suma împrumutată, la data de 2 martie 2007 numitul A.A. a depus la Biroul executorului judecătoresc S.R.M. o cerere de executare silită prin care a solicitat executarea silită imobiliară a apartamentului sus amintit.
Deoarece potrivit art. 66 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale „actul autentificat de notarul public care constată o creanţă certă şi lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilităţii acesteia", executorul judecătoresc a demarat procedura execuţională. Astfel, numitul S.R.M. a solicitat unui expert actualizarea sumei datorate, acesta ajungând la concluzia că valoarea actualizată a sumei împrumutate în 1996, la data de 31 ianuarie 2007 este de 12.984,58 RON.
După obţinerea valorii actualizate a debitului numitului S.R.M. a somat în temeiul art. 387, 497 şi 500 C. proc. civ., debitoarea să plătească creanţa datorată, aducându-i totodată la cunoştinţă că în caz contrar se va trece la vânzarea la licitaţie publică a imobilului sus amintit.
Având în vedere că debitoarea nu s-a conformat somaţiilor, executorul judecătoresc în temeiul art. 500 şi următoarele C. proc. civ., a început procedura de vânzare.
În data de 19 iunie 2007 executorul judecătoresc S.R.M. a organizat o licitaţie publică, la care numita P.E. a oferit preţul cel mai mare în sumă de 20.625 Euro pentru imobilul în cauză. Având în vedere că doar la a treia licitaţie s-au prezentat licitatori, apartamentul potrivit art. 509 C. proc. civ., a fost vândut la preţul cel mai mare oferit. P.E. este soţia numitului P.P., comisar şef de poliţie în cadrul I.P.J. Cluj.
Actul de adjudecare a fost emis în 11 iulie 2007, adică după 15 zile de la licitaţie pentru a se oferi timp pentru contestaţie celor interesaţi. De altfel, părţile vătămate arată că, în 28 iunie 2007, au primit „comunicarea" privind vânzarea apartamentului.
La data de 2 august 2007 executorul judecătoresc a cerut preşedintelui Judecătoriei Cluj-Napoca încuviinţarea executării silite a evacuării silite a numitei N.M. din imobilul sus amintit, cerere ce a fost aprobată prin încheierea civilă nr. 2007/ CC din 8 august 2007 prin care s-a autorizat intrarea executorului judecătoresc S.R.M. în imobilul aparţinând debitoarei N.M.
S-a apreciat că în cauză nu se impune începerea urmăririi penale faţă de numiţii P.P. şi P.E. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 193, 194, 217, 218, 247, 250, 253, 261, 262, 263, 264 şi 268 C. pen., deoarece faptele nu există, numita P.E. intrând în posesia imobilului în cauză prin mijloace legale şi ca atare în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Prin rezoluţia din 4 decembrie 2007 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost respinsă plângerea petenţilor împotriva rezoluţiei din 7 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
În cuprinsul rezoluţiei s-a reţinut că numita P.E., a participat la licitaţia organizată de executorul judecătoresc S.R.M., în data de 19 iunie 2007, unde a adjudecat apartamentul mai sus amintit, după care evacuarea silită a petenţilor a avut loc pe baza încheierii civile nr. 2007/ CC din 8 august 2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca.
Prin urmare, în cauză nu sunt indicii că numitul P.P. s-ar fi folosit de funcţia îndeplinită în cadrul I.P.J. Cluj astfel că soluţia adoptată de procuror prin care se arată că, faptele prevăzute de art. 193, 194, 217, 218, 247, 250, 253, 261, 262, 263, 264 şi 268 C. pen., nu există, că este justă şi întemeiată.
Starea de fapt în mod corect a fost reţinută de către procuror şi a fost fundamentată pe plângerea petenţilor, cererea privind încuviinţarea executării silite a evacuării debitoarei N.M. deşi imobilul, apartamentul situat în Cluj-Napoca, str. Croitorilor, judeţul Cluj, înscris în C.F. 120663/ nr. top 709/1/II Cluj încheierea civilă nr. 2007/CC/2007 din Camera de Consiliu a Judecătoriei Cluj-Napoca în dosarul nr. 10537/211/2007 prin care a fost admisă cererea formulată de executorul judecătoresc în imobilul menţionat.
Nu au fost indicate ce probe s-ar impune a fi administrate şi nici instanţa de fond în virtutea rolului său activ conferit de art. 4 şi art. 287 C. proc. pen., din oficiu nu a constatat că se impune necesitatea administrării unor probe utile pertinente şi concludente în vederea aflării adevărului, astfel că este superfluă solicitarea de a se trimite cauza la procuror.
Înscrisurile existente la dosar relevă că intimata N.M. a participat la licitaţia organizată de către executorul judecătoresc S.R.M. în data de 19 iunie 2007, adjudecând imobilul situat în Cluj-Napoca, str. Croitorilor, judeţul Cluj.
Ulterior, intimata a solicitat evacuarea silită a petentei N.M., evacuare care s-a dispus în baza încheierii civile nr. 2007/ CC din 8 august 2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca.
În acest context, aşa cum de altfel a reţinut şi procurorul, faptele imputate intimaţilor P.E. şi P.P., respectiv ameninţare, prevăzută şi pedepsită de art. 193 C. pen., şantaj prevăzută şi pedepsită de art. 194, distrugere prevăzută şi pedepsită de art. 217 C. pen., distrugere calificată prevăzută de art. 218 C. pen., abuz în servicii contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 247 C. pen., purtare abuzivă prevăzută şi pedepsită de art. 250 C. pen., conflict de interese, prevăzută şi pedepsită de art. 253 C. pen., încercarea de a determina mărturie mincinoasă, prevăzută şi pedepsită de art. 261 C. pen., nedenunţarea unor infracţiuni prevăzută şi pedepsită de art. 262 C. pen., omisiunea sesizării organelor judiciare, prevăzută şi pedepsită de art. 263 C. pen., favorizarea infractorului, prevăzută şi pedepsită de art. 264 C. pen. şi represiunea nedreaptă, prevăzută şi pedepsită de art. 268 C. pen., nu există, astfel că soluţia de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., este oportună.
Ca atare, Curtea, în baza art. 278 alin. (8) lit. a) C. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de către petenţii N.M. şi V.Z. împotriva rezoluţiei din 7 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 335/P/2007 pe care o va menţine împreună cu rezoluţia din 4 decembrie 2007 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 1209/II/2/2007.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat recurs petiţionarii N.M. şi V.Z., criticând-o ca nelegală în baza cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen., deoarece nu a fost legal citat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivul de critică invocat care se încadrează în cazul de casare sus-indicat, cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că în dovezile de îndeplinire a procedurilor de citare cu recurenţii V.Z. şi N.M. se indică „afişarea citaţiilor pe uşa principală a clădirii" întrucât „persoana citată schimbându-şi adresa, nu s-a putut afla noua adresă".
Această susţinere, pretins a fi conformă cu dispoziţiile art. 179 alin. (4) C. proc. pen., potrivit cărora „agentul afişează citaţia pe uşa locuinţei persoanei citate încheind proces-verbal" este indubitabil înfrântă pe de o parte de susţinerea recurentului petiţionar V.Z. care prezent personal în faţa instanţei de recurs a iterat că locuieşte şi în prezent la aceeaşi adresă, respectiv municipiul Cluj-Napoca, str. Croitorilor, judeţul Cluj cât şi de aspectul că hotărârea primei instanţe i-a fost comunicată recurentului petiţionar V.Z. chiar la adresa de mai sus, unde a primit-o şi a semnat despre aceasta în dovada de comunicare a sentinţei recurate.
Aşa fiind, rezultă indubitabil că pretinsa citare legală a recurenţilor petiţionari nominalizaţi nu a avut loc fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 21 teza I C. proc. pen., sens în care recursurile declarate de petenţii N.M. şi V.Z. se privesc ca fondate şi urmează a fi admise în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) teza II C. proc. pen., cu urmarea casării în totalitate a hotărârii recurate şi trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, Curtea de Apel Cluj care va proceda prin conformare la dispoziţiile legale relative la citarea părţilor şi comunicarea actelor procedurale (art. 175 – art. 182 C. proc. pen.).
Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de petiţionarii N.M. şi V.Z. împotriva sentinţei penale nr. 1/ D din 7 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Casează sentinţa penală recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, Curtea de Apel Cluj.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1720/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1737/2008. Penal → |
|---|
