ICCJ. Decizia nr. 251/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 251/2008
Dosar nr.393/45/2007
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la această instanţă sub numărul de mai sus, petentul C.M., reprezentat prin curator C.M., a solicitat desfiinţarea rezoluţiei procurorului din 27 aprilie 2007, dată în dosarul nr. 50/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi şi trimiterea cauzei procurorului pentru a se începe urmărirea penală faţă de magistratul judecător P.M. pentru infracţiunile prevăzute de art. 288 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi respectiv faţă de grefierul V.T. pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) şi (2) C. pen.
În motivarea plângerii, petentul susţine că, pe parcursul judecării cauzei civile ce a făcut obiectul dosarului nr. 1294/2006 al Judecătoriei Huşi, jud. Vaslui, grefierul V.T., cu ocazia consemnării declaraţiei martorei C.M., nu a respectat regulile gramaticale şi de punctuaţie. Petentul le numeşte greşeli materiale, care, în opinia sa au dat naştere unei declaraţii nereale, ce nu reflectă realitatea celor afirmate de martoră.
Mai susţine petentul că, judecătorul sus-menţionat, respectiv P.M., „nu a îndreptat greşelile materiale din declaraţia martorei C.M., nu a stăruit pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză şi nu a administrat probele pe care le consideră necesare pentru aflarea adecărului", aşa încât i-au fost aduse grave prejudicii, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate.
Curtea, examinând actele şi lucrările dosarului, reţine că plângerea nu este fondată, pentru considerentele ce urmează:
Prin rezoluţia procurorului din 27 aprilie 2007 s-au dispus următoarele:
Neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul judecător P.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Neînceperea urmăririi penale faţă de numita V.T. pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) şi (2) C. pen.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut următoarele:
Pe rolul Judecătoriei Huşi, numitul C.M., reprezentat de curator C.M., a avut înregistrat dosarul civil nr. 1294/2006.
În cauză, C.M., prin curatorul C.M., a avut calitatea de reclamant, obiectul cauzei constituindu-l anularea unei hotărâri emise de Comisia judeţeană Vaslui de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantului asupra suprafeţei de 3,60 ha teren agricol situat pe raza comunei Stănileşti, judeţul Vaslui.
La data de 18 decembrie 2006, în dosarul sus-menţionat, a fost audiat la cererea reclamantului, martora C.M.
Examinându-se declaraţia sus-numitei existentă la dosar rezultă că, aceasta conţine greşeli de ortografie ce nu pot fi calificate însă „greşeli materiale".
Scrierea unui nume propriu cu literă mică, înlocuirea punctului cu virgula şi invers nu constituie erori materiale în sens juridic. Scrierea respectivă (a numelui cu literă mică, etc.) nu a infirmat cu nimic datele şi actele din conţinutul cauzei deduse judecăţii şi nu a avut nicio consecinţă asupra desfăşurării procesului, aşa încât declaraţia martorei C.M., consemnată de grefierul de şedinţă V.T., nu constituie, după cum s-a susţinut în plângere „un act confuz, duplicitar, cu false înţelesuri" ci conţine aspectele declarate de martoră cu prilejul audierii sale.
Infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) şi (2) C. pen., nu poate fi reţinută în sarcina magistratului judecător, întrucât declaraţia martorei C.M. conţine aspectele pe care aceasta Ie-a relatat cu privire la împrejurările asupra cărora a fost ascultată. Greşelile de ortografie din această declaraţie nu constituie erori materiale, iar necorectarea acestor greşeli de către magistrat, nu denotă întocmirea în fals, a declaraţiei respective şi nu denotă faptul că declaraţia conţine aspecte nereale.
În cauza dedusă judecăţii, instanţa a administrat probele pe care Ie-a considerat necesare soluţionării cauzei şi a dat o corectă interpretare acestora.
Faptele şi împrejurările reţinute de instanţă au corespondent în materialul probator, existând o deplină concordanţă între evaluarea probelor şi hotărârea pronunţată.
În termenul prevăzut de art. 2781 alin. (3)2 C. proc. pen., împotriva soluţiei date petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, care prin rezoluţia din 15 iunie 2007, a dispus în sensul respingerii plângerii.
Petentul, prin curator, s-a adresat instanţei, invocând dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., solicitând desfiinţarea celor două ordonanţe şi reţinerea cauzei spre judecare în conformitate cu art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 58 din 9 octombrie 2007 a Curţii de Apel laşi, secţia penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea petentului.
Împotriva acestei sentinţe, reiterând, în scris, motivele invocate şi la prima instanţă, petiţionarul a declarat prezentul recurs.
Recursul nu este fondat.
Din analiza probelor administrate în cauză reiese că grefiera V.T. nu este vinovată de săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale.
Astfel, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, greşelile din conţinutul declaraţiei martorei C.M. sunt de ortografie şi de punctuaţie, nefiind vorba de o eroare materială ce se impune a fi îndreptată.
De asemenea, din actele dosarului nu rezultă că judecătorul acuzat de petent P.M., care a soluţionat cauza civilă în care petentul era reclamant, ar fi îndeplinit defectuos vreun act sau nu l-ar fi îndeplinit, cu ştiinţă, cauzând vreo vătămare petentului.
În acest sens, reclamaţia petentului nu este fondată deoarece acesta poate folosi căile de atac prevăzute de lege împotriva soluţiei pronunţate în judecarea cauzei civile.
În consecinţă, Înalta Curte constată că soluţiile pronunţate în cauză sunt temeinice şi legale, iar recursul declarat de petent este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.M., prin curator C.M. împotriva sentinţei penale nr. 58 din 9 octombrie 2007 a Curţii de Apel laşi.
Obligă recurentul petiţionar la 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 227/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 255/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
