ICCJ. Decizia nr. 1763/2008. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1763/2008
Dosar nr. 1220/2/2008
Şedinţa publică din 20 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 56 din 03 martie 2008, în Cameră de Consiliu, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a dispus recunoaşterea sentinţei penale nr. 5 Ks 402 Js 16015/03, din 1 aprilie 2004 a Tribunalului de Land Traunstein, hotărâre prin care persoana transferabilă I.G., a fost condamnat la 11 ani închisoare.
Prin aceeaşi hotărâre, s-a mai dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei, din aceasta deducându-se perioada executată, respectiv de la 4 august 2003, la zi.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că cetăţeanul român I.G. a fost condamnat, la 11 ani închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, infracţiunii de tâlhărie şi infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzute de art. 25 alin. (2), art. 211, art. 249 alin. (1), art. 250 alin. (2), art. 223 alin. (1) şi art. 224 alin. (1), toate C. pen., german, hotărârea nr. 5 Ks 402 Js 16015/03 a Tribunalului de Land Traunstein rămânând definitivă la 28 septembrie 2004.
Hotărârea străină a reţinut că, în seara zilei de 14 mai 2003, I.G., împreună cu un alt făptuitor, coinculpatul C.L., aflaţi în Rosenheim/Germania, a lovit, de mai multe ori în cap, cu un corp dur, pe B.S., ulterior sustrăgându-i aproximativ 15000 euro.
Examinând sesizarea parchetului, instanţa a constatat îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 129 din Legea nr. 302/2004 republicată şi conform dispoziţiilor art. 117, 144 şi 145 din aceeaşi lege, precum şi ale art. 3 pct. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia din 18 decembrie 1997 ratificată de România prin OG nr. 92/1999, adoptată prin Legea nr. 511/2001, a dispus corespunzător dispozitivului.
Împotriva sentinţei, persoana transferabilă, în termenul legal, a declarat recurs, el solicitând admiterea, casarea hotărârii şi respingerea sesizării parchetului, motivele invocate fiind refuzul său de a fi transferat întrucât are familia în Austria, aceasta îl vizitează la locul de detenţie, faptul că îşi pierde sprijinul lor financiar, iar în ce priveşte condiţiile oferite de penitenciarul din Straubing, acestea nu-i pot fi respectate în România în sensul că fiind nefumător, a vizionat programele T.V.R. Internaţional şi a constatat că nu poate renunţa la drepturile pe care le are în Germania.
Recursul nu este fondat.
Hotărârea străină de condamnare este definitivă, din pedeapsa de 11 ani închisoare, condamnatului i-a mai rămas de executat mai mult de 6 luni, este cetăţean român şi chiar dacă a refuzat transferarea, împotriva lui s-a dispus expulzarea de pe teritoriul statului de condamnare, faptele pentru care a fost condamnat au corespondent în legea penală română [(art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 175 şi 176 lit. d), art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b), alin. (21) lit. c), închisoarea având limite între 15 - 25 ani)].
Ca atare, văzând că instanţa de fond a analizat toate condiţiile legale incidente, hotărârea pronunţată este legală şi temeinică.
Totodată, se reţine că prin Decizia O.C.J. Roth din 10 august 2005, faţă de I.G. s-a luat măsura expulzării sale de pe teritoriul R.F. Germania, astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 pct. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate (Strasbourg, 18 decembrie 1997), ratificat de România, statul de executare (România) poate, la cererea statului de condamnare (R.F. Germania), să îşi dea acordul pentru transferarea persoanei condamnate, fără consimţământul acesteia, atunci când condamnarea pronunţată conţine şi măsura expulzării, cum este cazul în speţă.
În consecinţă, motivul de recurs nefiind fondat, urmează ca această cale de atac să fie respinsă.
În baza dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., persoana transferabilă recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana transferabilă I.G. împotriva sentinţei penale nr. 56 din 3 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 1220/2/2008.
Obligă recurenta persoană transferabilă să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerul Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1752/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1765/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
