ICCJ. Decizia nr. 1782/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1782/2008
Dosar nr. 159/33/2008
Şedinţa publică din 21 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 38/ D din 13 martie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul J.G.A., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din 21 noiembrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 266/P/2007.
A fost menţinută rezoluţia atacată.
A fost obligat petentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că prin rezoluţia atacată nr. 266/ P din 21 noiembrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de comisarul de poliţie M.L., agentul şef de poliţie M.V. şi agentul şef principal de poliţie P.F.V., toţi din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Cluj, pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
S-a apreciat că din actele premergătoare rezultă că în anul 2003 cei trei intimaţi şi-au desfăşurat activitatea în calitate de poliţişti la fostul Birou al poliţiei economico-financiare din cadrul Poliţiei mun. Cluj şi conform art. 26 din Legea nr. 218/2002, aveau atribuţia legală de a constata contravenţii şi a aplica sancţiuni contravenţionale, inclusiv pentru contravenţiile prevăzută de Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite.
În continuare, s-a reţinut că, în 12 martie 2003, cei trei au efectuat un control la SC J.C. SRL Cluj Napoca în prezenţa petentului, administratorul societăţii comerciale, constatând că acesta deţinea pentru vânzare bijuterii din aur fără documente legale de provenienţă.
M.V. a întocmit procesul verbal de contravenţie seria M nr. 025561 din 12 martie 2003, reţinând că administratorul societăţii a comis contravenţia prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, aplicând sancţiunea amenzii contravenţionale şi dispunând confiscarea bijuteriilor din aur conform art. 6 alin. (1) din actul normativ menţionat.
Se arată în continuare că petentul nu a contestat procesul verbal de contravenţie, pe care l-a primit chiar la data controlului şi a achitat în ziua următoare jumătate din minimul amenzii contravenţionale aplicată pentru contravenţia reţinută.
Pe baza acestora, s-a concluzionat că intimaţii şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu, neproducând o vătămare a intereselor legale ale petentului şi s-a apreciat că nu există faptă penală în cauză.
Într-adevăr, cele reţinute rezultă cu certitudine din actele premergătoare efectuate în cauză; astfel, petentul a fost amendat contravenţional cu 2.000.000 ROL pentru că în data de 12 martie 2003 în Cluj Napoca, a comercializat bijuterii la punctul de lucru de pe str. Regele Ferdinand fără a deţine acte de provenienţă pentru acestea, fapte prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990 republicată, iar in baza art. 6 alin. (1) s-au ridicat în vederea confiscării bijuterii enumerate în anexa procesului verbal.
Bijuteriile au fost depozitate la Trezoreria Cluj Napoca.
Susţinerea petentului că agenţii de poliţie au dat buzna în magazinul său de bijuterii şi au confiscat fără drept o parte din acestea, este netemeinică deoarece din actele de la dosar rezultă fără dubiu că intimaţii îşi desfăşurau activitatea în cadrul biroului economico-financiar al poliţiei municipale şi aveau competenţa să efectueze controale economice.
Aceştia au procedat conform dispoziţiilor legale referitoare la constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale, dispunând în baza temeiului legal prevăzută de art. 6 din Legea nr. 12/1990 confiscarea bijuteriilor pentru care nu existau acte de provenienţă.
Afirmaţia petentului că nu i-a fost comunicat procesul verbal de contravenţie este contrazisă chiar de către conţinutul procesului verbal în care s-a menţionat că acesta a recunoscut contravenţia şi a semnat această rubrică după cum a semnat şi de luare la cunoştinţă a procesului verbal.
Aceste împrejurări coroborate cu aceea că petentul a plătit a doua zi amenda contravenţională, denotă conformitatea celor reţinute în procesul verbal de contravenţie cu realitatea.
Conform art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constituie abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane, de unde rezultă că această faptă, în speţă, nu există.
Singur aspect temeinic al plângerii este acela că plângerea adresată procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, a fost formulată în termen; astfel, art. 278 alin. (3) C. proc. pen., prevede că în cazul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 zile de la comunicarea copiei de pe rezoluţie, persoanei interesate.
Rezoluţia de neîncepere a fost dată în data de 21 noiembrie 2007 şi în aceeaşi dată s-a întocmit de către parchet o adresă petentului în care se menţionează că i se trimite un exemplar al rezoluţiei.
Adresa prin care se atestă că s-a trimis un exemplar al rezoluţiei, nu face dovada că acestuia i-a fost comunicată rezoluţia deoarece nu există nici un proces verbal de predare-primire a comunicării şi a copiei de pe rezoluţie iar în lipsa comunicării plângerea se consideră efectuată în termen, indiferent de timpul care a trecut de la data emiterii rezoluţiei atacate.
În acest sens sunt dispoziţiile art. 182 C. proc. pen., conform cărora comunicarea actelor de procedură se face potrivit dispoziţiilor referitoare la comunicarea citaţiei.
Aşa fiind, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă plângerea petentului, ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs petiţionarul J.G.A. criticând-o, ca nelegală, fără a îl motiva în scris conform dispoziţiilor art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. şi fără a se prezenta personal spre a îl susţine oral.
Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petiţionarul J.G.A. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta întrucât în mod legal şi temeinic prin hotărârea criticată s-a realizat un examen corespunzător al rezoluţiei nr. 266/P/2007 din 21 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., dispunându-se respingerea plângerii petiţionarului J.G.A. împotriva acesteia ca nefondată.
Astfel, cu titlul de premisă se reţine că petiţionarul nominalizat a formulat o plângere penală solicitând tragerea la răspundere penală a lui M.L., comisar de poliţie, M.V., agent şef de poliţie şi P.F.V., agent şef principal de poliţie, toţi din cadrul I.P.J. Cluj, pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), comisă prin aceea că, la data 12 martie 2003, în calitate de poliţişti la B.P.E.F.P. Municipiului Cluj Napoca, ar fi constatat abuziv că J.G.A., în calitate de administrator al SC J.C. SRL Cluj Napoca, a comis contravenţia prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, modificată, confiscând, conform art. 6 alin. (1) din actul normativ susmenţionat, bijuterii din aur care au fost valorificate în condiţiile legii, încheind şi procesul verbal de contravenţie Seria M Nr. 025561 din 12 martie 2003 pe care nu l-ar fi comunicat persoanei vătămate care astfel nu a avut posibilitatea să-l conteste la Judecătoria Cluj Napoca.
Concomitent se reţine din actele premergătoare efectuate de procurorul legal investit că în anul 2003, M.I., M.V. şi P.F.V. şi-au desfăşurat activitatea în calitate de poliţişti la fostul Birou al P.E.F.P. Municipiului Cluj Napoca şi conform art. 26 din Legea nr. 218/2002, aveau şi atribuţia legală de serviciu de a constata contravenţii şi a aplica sancţiuni contravenţionale, inclusiv la Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite.
La data de 12 martie 2003, poliţiştii M.I., M.V. şi P.F.V. au efectuat un control la SC J.C. SRL Cluj Napoca, în prezenţa lui J.G.A., administratorul societăţii comerciale, constatând că acesta deţinea, pentru vânzare, şi bijuterii din aur fără documente legale de provenienţă.
Poliţiştii au întocmit un proces verbal de constatare, datat cu 12 martie 2003, care a fost semnat de J.G.A. fără obiecţiuni, şi pentru că acesta a comis contravenţia prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, poliţistul M.V. a întocmit procesul verbal de contravenţie Seria M Nr. 025561 din 12 martie 2003, semnat tot fără obiecţiuni de administratorul societăţii comerciale, în care a aplicat acestuia sancţiunea amenzii contravenţionale pentru comiterea contravenţiei prevăzută de art. 1 lit. e) din aceeaşi lege, dispunând, totodată, şi confiscarea bijuteriilor din aur deţinute fără forme legale, conform art. 6 alin. (1) din actul normativ sus-menţionat. Un exemplar din procesul verbal de contravenţie încheiat de poliţist conform art. 2 din Legea nr. 12/1990 a fost predat contravenientului J.G.A. Bijuteriile din aur, pentru care nu existau documente legale de provenienţă, au fost consemnate în actul intitulat „Anexă la procesul verbal seria M Nr. 025561", semnat de administrator şi au fost predate la Trezoreria Cluj Napoca a D.G.F.P. Cluj, conform inventarului de metale preţioase şi procesului verbal de predare - primire nr. 3 din 17 martie 2003.
J.G.A. nu a contestat procesul verbal de contravenţie pe care l-a primit la 12 martie 2003 când a fost întocmit şi acest aspect este dovedit prin faptul că a achitat la data de 13 martie 2003 jumătate din minimul amenzii contravenţionale aplicată pentru comiterea contravenţiei prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990.
Aşa fiind, în mod legal prin rezoluţia procurorului atacată s-a reţinut inexistenţa infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în sarcina celor trei intimaţi făptuitori întrucât în cauză nu s-a produs o vătămare a intereselor legale ale petiţionarului recurent relative la constatarea contravenţiei săvârşite şi contestarea procesului verbal de contravenţie deja enunţată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul J.G.A. împotriva sentinţei penale nr. 38/ D din 13 martie 2008 a Curţii de Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1775/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1786/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
