ICCJ. Decizia nr. 1781/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1781/2008
Dosar nr. 120/54/2008
Şedinţa publică din 21 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 64 din 6 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia l penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul N.M. împotriva ordonanţei dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 738/P/2007, la data de 30 noiembrie 2007, pe care a menţinut-o.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin plângerea formulată la data de 29 octombrie 2007, petentul N.M. a solicitat efectuarea de cercetări penală faţă de notarul public P.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual şi uz de fals.
În fapt, acesta a arătat că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de notarul public P.E. sub nr. 91 din 17 ianuarie 2000, soţia sa N.C. a cumpărat de la vânzătorul I.G. un teren intravilan în suprafaţă de 536 mp, situat în Craiova jud. Dolj. A mai arătat că, în cursul anului 2007, a constatat că deşi obiectul contractului l-a reprezentat terenul în suprafaţă de 536 mp, în exemplarul original pe care soţia sa l-a primit de la notar este înscrisă suprafaţa de 500 mp, aceeaşi modificare fiind făcută şi în cuprinsul actului de partaj voluntar intervenit între C.F. şi I.G. şi autentificat de acelaşi notar public sub nr. 90 din 17 ianuarie 2000.
Prin ordonanţa dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 738/P/2007, la data de 30 noiembrie 2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public P.E. pentru infracţiunile prevăzute de art. 288, 289 şi 291 C. pen., cu motivarea că în cauză s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale prevăzut de art. 122 lit. d) C. pen., s-a mai dispus disjungerea materialului de urmărire penală şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova în legătură cu fapta ce constă în dispariţia Cărţii Funciare nr. 5939 din cadrul O.C.P.I. şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 242 C. pen.
Plângerea formulată de petentul N.M. împotriva acestei ordonanţe în temeiul art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, prin rezoluţia nr. 2567/11/2/2007 din 20 decembrie 2007, pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, reţinându-se că pentru posibilele fapte penale comise de notarul public în anul 2000 a intervenit prescripţia răspunderii penale, iar în legătură cu celelalte fapte ce vizează persoane care nu au calitatea de notar, competenţa revine Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.
Împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petentul a formulat plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen., solicitând trimiterea dosarului la parchet în vederea începerii urmăririi penale, faţă de notarul public P.E.
Instanţa de fond a reţinut că plângerea petentuiui este nefondată întrucât, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public pentru fapte pretins a fi fost comise în anul 2000, prevăzute de art. 288, 289 şi 291 C. pen. S-a constatat că pentru aceste fapte termenul de prescriere a răspunderii penale este de 5 ani potrivit art. 122 lit. d) C. proc. pen., termen care s-a împlinit, astfel că, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. g) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat recurs petentul N.M.
În motivele de recurs susţinute oral s-a arătat că în mod greşit s-a dispus neînceperea urmăririi penale reţinându-se eronat că, în cauză s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale. Recurentul petent a arătat că faptele reclamate au fost comise în anul 2007, când vecinul său căruia îi profita această modificare, a fost parte într-un proces ce avea ca obiect această suprafaţă de teren.
Examinând sentinţa recurată în raport de motivele de recurs formulate şi de dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul petentuiui este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
La data de 17 ianuarie 2000 notarul public P.E. a autentificat sub nr. 91 din aceeaşi dată, contractul de vânzare cumpărare prin care N.C. (soţia petentuiui N.M.) a cumpărat de la vânzătorul I.G. un teren intravilan în suprafaţă de 536 mp, situat în Craiova Str. Măcinului, jud. Dolj. întrucât la data încheierii contractului, petentul N.M. nu a fost prezent, s-a făcut menţiunea în contract că, sunt incidente dispoziţiile art. 30 C. fam., terenul cumpărat fiind bun comun al soţilor N.
Din declaraţia numitei N.C. rezultă că deşi contractul de vânzare cumpărare s-a încheiat, la data de 17 ianuarie 2000, aceasta a ridicat originalul contractului în cursul lunii mai 2000, când nu a mai verificat exactitatea datelor înscrise în contrat, iar ulterior, în anul 2006, cu ocazia unui proces cu numiţii C.G. şi A. a observat că în originalul contractului era trecută suprafaţa de 500 mp. în loc de 536 mp.
Rezultă astfel că, modificarea suprafeţei de teren în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare s-a făcut între data semnării contractului, 17 ianuarie 2000, si data ridicării acestuia de la notar de către N.C., respectiv luna mai 2000.
În raport de această dată, considerată ca dată a comiterii faptelor penale reclamate, prevăzute de art. 288, 289 şi 291 C. pen., se calculează termenul de prescripţie, prevăzut de art. 122 lit. d) C. pen., care pentru toate cele trei infracţiuni, este de 5 ani. în aceste condiţii termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit în luna mai 2005.
Se constată că, în mod corect atât procurorul cât şi prima instanţă, au reţinut că în cauză există o cauză care împiedică începerea urmăririi penale, faţă de notarul public sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 288, 289 şi 291 C. pen., respectiv împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale.
Pentru constatarea prescripţiei răspunderii penale este irelevantă data la care persoanele vătămate prin comiterea faptelor penale, au luat cunoştinţă de existenţa acestora. Critica formulată de petent în acest sens este nefondată, urmând să fie respinsă. Nici susţinerea acestuia că faptele au fost comise după ce au pornit procesul civil cu numiţii C. nu este fondată deoarece, la data când soţia sa a ridicat contractul în luna mai 2000, acesta era deja modificat, iar efectele modificării s-au produs de la acea dată şi nu de la data când fiecare parte a luat cunoştinţă de această modificare.
În concluzie, Înalta Curte constată că faptele reclamate de intimat au fost comise până în luna mai 2000 şi că, în raport de această dată s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, aşa cum corect a stabilit şi prima instanţă când a constatat că ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova este temeinică şi legală.
Fată de aceste considerente, Înalta Curte constată că sentinţa primei instanţe este temeinică şi legală, că nu există niciun motiv de casare a acesteia, urmând ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul petentului N.M., ca nefondat.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul N.M. împotriva sentinţei penale nr. 64 din 6 martie 2008 a Curţii de Craiova, secţia penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1780/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1788/2008. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
