ICCJ. Decizia nr. 1788/2008. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1788/2008
Dosar nr. 4282/1/2008
Şedinţa publică din 21 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 8 mai 2008, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l penală, pronunţată în dosarul nr. 2330/2/2008, s-a prelungit starea de arest a inculpatului Z.Y.A. cu 30 de zile, de la 14 mai 2008 la 12 iunie 2008.
În motivarea acestei încheieri, instanţa de fond a avut în vedere faptul că, numitul Z.Y.A. este urmărit în vederea cercetării sub aspectul infracţiunilor de asociere în vederea importului de cocaină a fabricării şi a distribuirii de cocaină, cu intenţia de a importa în Statele Unite ale Americii, prevăzute de Titlul 21 din Codul Statelor Unite, secţiunile 963, 960, 952 şi 959 şi pentru fabricarea şi distribuirea cocainei cu intenţia de a o importa în Statele Unite, fapte prevăzute de Titlul 21 din Codul Statelor Unite, secţiunile (a) şi 960.
Împotriva acestuia, Tribunalul Districtual din Columbia a emis mandatul de arestare din data de 30 noiembrie 2007, în baza actului de acuzare nr. CR 07-320 din 30 noiembrie 2007.
În fapt, s-a reţinut că acesta este capul unei organizaţii importante de trafic de droguri, cu baza în regiunea Tri-Border din America de Sud, acoperind Paraguay-ul, Brazilia şi Argentina. La data de 05 octombrie 2007, între Z.Y.A. şi U.C. (ofiţer sub acoperire) a avut loc o convorbire telefonică, în urma căreia Z.Y.A. i-a trimis acestuia din urmă un kilogram de cocaină, livrarea a avut loc a doua zi, la 6 octombrie 2007, pachetul livrat fiind ridicat de către organele de poliţie care au stabilit, în urma testărilor efectuate, că acesta conţine cocaină. Ulterior, la data de 30 octombrie 2007, a avut loc o întâlnire între Z.Y.A. şi U.C., la care s-a discutat despre livrarea unei cantităţi de 50-100 Kg. de cocaină, precum şi a unei cantităţi de 3 Kg. de heroină.
Din noiembrie 2007, U.C. a continuat să poarte discuţii cu Z.Y.A. în legătură cu efectuarea unor transporturi însemnate de cocaină şi heroină.
Faptele reţinute în sarcina numitului Z.Y.A. au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzută de art. 2 şi art. 10 din Legea nr. 143/2000, pedepsite cu închisoarea de la 10 la 23 de ani.
S-a mai reţinut prin încheierea recurată, faptul că din conţinutul comunicării Ambasadei Statelor Unite ale Americii, a rezultat că sunt probe temeinice că persoana urmărită a săvârşit infracţiunile mai sus-menţionate, iar până în prezent s-a efectuat examenul de regularitate internaţională, însă nu a fost primită cererea de extrădare, astfel încât s-a apreciat că cererea de prelungire a arestării provizorii formulată de parchet este întemeiată, menţinându-se temeiurile arestării.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana urmărită Z.Y.A. solicitând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu şi al interpretului de limba arabă, admiterea recursului, casarea încheierii din 8 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti şi pe fond respingerea propunerii parchetului de prelungire a măsurii arestării provizorii cu consecinţa punerii în libertate, considerând că nu se face vinovat de faptele ce îi sunt imputate precum şi faptul că s-a depăşit termenul arestării provizorii, care în opinia sa este de 40 zile.
Înalta Curte, examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 45 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind arestarea provizorie în vederea extrădării, în cursul soluţionării cauzei, instanţa, din oficiu, va reexamina la fiecare 30 de zile necesitatea menţinerii arestării provizorii, putând dispune, după caz, prelungirea acesteia ori înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi tara sau localitatea.
În speţa de faţă, persoană urmărită Z.Y.A. a fost arestată provizoriu în vederea extrădării la cererea autorităţilor judiciare din Statele Unite ale Americii, în vederea cercetării sub aspectul comiterii de infracţiuni privind traficul de droguri, împotriva acestuia fiind emis mandatul de arestare din data de 30 noiembrie 2007 de către Tribunalul Districtual din Columbia, în baza actului de acuzare din 30 noiembrie 2007, reţinându-se în sarcina acestuia că, este capul unei organizaţii importante de trafic de droguri, cu baza în regiunea Tri-Border din America de Sud, acoperind Paraguay-ul, Brazilia şi Argentina.
Înalta Curte a constatat faptul că, critica recurentului vizând durata termenului arestării provizorii nu poate fi primită, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 46 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, arestarea provizorie încetează de drept după trecerea unui termen de 40 zile, dacă în acest interval de timp nu se primesc cererea de extrădare şi înscrisurile necesare, cu excepţia cazului în care printr-un tratat bilateral este prevăzut un alt termen privind durata maximă a perioadei de arestare provizorie. Astfel, potrivit respectivului articol, se prevede o perioadă maximă de arestare provizorie, în caz de urgenţă, de 40 de zile, cu o derogare, în cazul în care printr-un tratat bilateral este prevăzut un alt termen privind durata maximă a perioadei de arestare provizorie.
Cu privire la cauza de faţă, potrivit art. XI alin. (4) din Convenţia de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificată prin Legea nr. 674/1925, persoana arestată în mod provizoriu va fi eliberată dacă, în termen de 2 luni de la data arestării în România sau încarcerării ei în Statele Unite ale Americii, cererea formală de extrădare precum şi dovezile de culpabilitate sprijinite pe documente, după cum se prevede mai sus, nu va fi prezentată, de către agentul diplomatic al guvernului care cere extrădarea sau, în lipsa lui, de către un agent consular al zisului guvern.
Astfel, Înalta Curte constatată că, încheierea pronunţată de instanţa de fond este legală, întrucât nu a fost formulată cererea de extrădare, însoţită de documentele necesare, termenul de două luni nu a fost depăşit, fiind întrunite dispoziţiile art. 46 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 şi nu au intervenit alte elemente de natură a le modifica pe cele avute în vedere iniţial la luarea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării, recurentul fiind urmărit de autorităţile judiciare americane în vederea cercetării sub aspectul infracţiunilor de asociere în vederea importului de cocaină a fabricării şi a distribuirii de cocaină, cu intenţia de a importa în Statele Unite ale Americii prevăzute de Titlul 21 din Codul Statelor Unite, secţiunile 963, 960, 952 şi 959 şi pentru fabricarea şi distribuirea cocainei cu intenţia de a o importa în Statele Unite, fapte prevăzute de Titlul 21 din Codul Statelor Unite, secţiunile (a) şi 960, infracţiuni care-şi găsesc corespondentul în legislaţia română, fiind prevăzute de art. 2 şi art. 10 din Legea nr. 143/2000, pedepsite cu închisoarea de la 10 la 23 de ani.
Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana urmărită Z.Y.A., iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana urmărită Z.Y.A. împotriva încheierii din data de 8 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l penală, dispusă în dosarul nr. 2330/2/2008.
Obligă recurentul persoană urmărită la plata sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă arabă, se va suporta din fondul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2008.
← ICCJ. Decizia nr. 1781/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1829/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
---|