ICCJ. Decizia nr. 1791/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1791/2008
Dosar nr. 22880/3/2007
Şedinţa publică din 22 mai 2008
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1534 din 9 noiembrie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul A.I., la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) si d) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. a) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.
Totodată, inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) si d) C. pen., pe durata executării pedepsei.
A fost menţinută starea de arest şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive, de la 2 februarie 2007, la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1000 Ron cu titlu de daune materiale către partea civilă M.N. şi la 1112,67 Ron, despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
La data de 1 februarie 2007, după ce i-a reproşat că îl înşeală, inculpatul a tras-o cu forţa pe victimă pe o alee, i-a pulverizat un spray lacrimogen în faţă, iar, apoi, i-a aplicat mai multe lovituri în torace, abdomen şi în zona inghinală cu un cuţit, cauzându-i leziuni care au pus viaţa victimei în primejdie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 27 din 4 februarie 2008, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Totodată, a fost menţinută starea de arest şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive, de la 2 februarie 2007 la zi.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 20 - art. 174 – art. 175 lit. a) şi i) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (21) C. pen., iar, în subsidiar, reducerea pedepsei.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut corect fapta şi vinovăţia inculpatului, au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale şi au individualizat în mod just pedeapsa aplicată.
Din coroborarea materialului probator, rezultă că instanţele au ţinut seama de toate împrejurările şi modalitatea în care inculpatul a săvârşit agresiunea împotriva victimei, încadrând corect fapta în tentativa la infracţiunea de omor.
În raport de natura obiectului vulnerant, apt de a ucide, de zonele vitale ale corpului în care au fost aplicate loviturile victimei, de intensitatea loviturilor şi de urmările acestora (multiple plăgi înjunghiate, inclusiv în fosa iliacă, epigastru, axila stângă şi subombilical), precum şi de împrejurarea că, anterior, inculpatul a adus victima în imposibilitatea fizică de a se apăra, prin pulverizarea spray-ului lacrimogen în zona feţei, apare evident că inculpatul a prevăzut posibilitatea uciderii victimei, rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat.
Aşa fiind, fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor, şi nu pe cele ale infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. (21) C. pen., cum greşit susţine recurentul.
Nici critica referitoare la individualizarea pedepsei nu este fondată.
La stabilirea acesteia, instanţele au avut în vedere argumentele invocate de inculpat, reţinând în favoarea sa largi circumstanţe atenuante, în temeiul cărora i-au aplicat o pedeapsă just individualizată.
Aşa fiind, nu se justifică o altă reducere a acestei pedepse, aşa cum neîntemeiat susţine recurentul.
Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului A.I. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat A.I. împotriva deciziei penale nr. 27/ A din 4 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 februarie 2007 la 22 mai 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1714/2008. Penal. Lipsirea de libertate în... | ICCJ. Decizia nr. 1792/2008. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
