ICCJ. Decizia nr. 1792/2008. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1792/2008
Dosar nr. 604/43/2007
Şedinţa publică din 22 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 132 din 2 mai 2007, pronunţată în dosarul nr. 344/2006, Tribunalul Mureş, i-a condamnat pe inculpaţii:
- I.M. şi I.C., la pedepsele de câte un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 20 raportat la art. 208 şi 209 alin. (1) lit. a) C. pen. şi, câte 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 183 C. pen., în sarcina inculpatului I.M. reţinându-se starea de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca fiecare inculpat să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
Pe durata executării pedepselor principale, s-au interzis inculpaţilor exerciţiul drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 – art. 999 C. civ., inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata următoarelor despăgubiri civile:
- 5500 lei către părţile civile C.G.I. Jr. şi C.A., cheltuieli de înmormântare;
- 15000 lei către C.A. cu titlu de daune morale şi 500 lei lunar rentă viageră;
- 5000 lei către C.G.I. Jr. cu titlu de daune morale;
- 3772,96 lei către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Tg. Mureş, cu dobânzile legale, aferente de la data rămânerii definitive a hotărârii, până la achitarea debitului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, evaluând probele strânse la urmărirea penală cât şi cele administrate în cursul cercetării judecătoreşti reţinem ca situaţie de fapt următoarele:
În după-amiaza zilei de 3 martie 2005, inculpaţii s-au deplasat cu o căruţă în satul Lueriu, jud. Mureş, într-un poligon de tragere dezafectat din incinta căruia intenţionau să adune fier vechi pe care urmau să-l valorifice.
Prezenţa inculpaţilor a fost sesizată de martorul M.T., care, l-a ameninţat pe martorul O.A. cunoscând că nepotul acestuia din urmă, se îngrijea de poligon, în baza unei înţelegeri cu U.M. 01257 Tg. Mureş.
Astfel, martorii şi victima C.I. care avea asupra sa o secure, sau urcat într-un atelaj, deplasându-se la poligon, loc unde au ajuns în momentul în care inculpaţii demontau o uşă metalică de la clădire.
Constatând că au fost surprinşi, inculpaţii s-au urcat în propria căruţă şi au încercat să părăsească incinta poligonului, fiind opriţi însă de martori şi victimă.
În momentul în care inculpaţii coborau din căruţă, victima a aplicat inculpatului I.C. pe fondul disputelor verbale ce deja începuseră, o lovitură cu muchia toporului peste spate; şi cu piciorul peste faţă.
În această împrejurare, inculpatul I.M., speriat, a luat din căruţă o secure, însă şi acesta a fost lovit de victimă cu muchia peste mână.
Victima a fost dezarmată, timp în care I.C. înarmat cu o ţeavă metalică, l-a lovit în zona capului, cu consecinţa căderii victimei la pământ, iar I.M., l-a lovit cu muchia securii peste spate.
Imediat a fost transportat de martori la spital, unde a fost internat până în ziua de 10 martie 2005 când s-a produs decesul.
Potrivit concluziilor raportului de autopsie medico-legală, moartea victimei a fost violentă, s-a datorat stopului cardio-respirator de origine centrală, urmare unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă craniană, contuzie dilacerare cerebrală şi hematoame epidurale şi subdurale.
Leziunile tanato–generatoare s-au putut produce prin loviri directe, repetate cu un corp contondent, între leziunile traumatice şi deces existând raport de cauzalitate.
Privitor la încadrarea juridică a faptei, instanţa a reţinut că sub aspect subiectiv, probele dovedesc intenţia directă a inculpaţilor de a lovi victima, rezultatul produs, decesul acesteia, fiind prevăzut de inculpaţi, care însă fără temei au socotit că nu se va produce.
Reţinând vinovăţia inculpaţilor, în săvârşirea infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, instanţa de fond i-a condamnat la pedepse proporţionalizate în raport de pericolul social dovedit de consecinţa produsă, decesul victimei, împrejurările în care s-au comis, respectiv violenţele exercitate de victimă cărora nu li s-a dat relevanţă juridică a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., orientând pedepsele rezultante la limita minimă prevăzută de textul incriminator, art. 183 C. pen.
Împotriva sentinţei, inculpaţii au declarat apel, invocând netemeinicia hotărârii, în sensul că instanţa a admis să reţină în favoarea lor circumstanţa atenuantă a scuzei provocării.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia penală nr. 101/ A din 19 noiembrie 2007, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor, reţinând că în raport de împrejurările în care s-au comis infracţiunile nu sunt incidente dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen.
Relevant în acest sens, este faptul că inculpaţii s-au deplasat la locaţia descrisă, pentru a sustrage fier vechi, iar în momentul surprinderii de către martori şi victimă au încercat să părăsească poligonul, devenind agresivi.
În termen legal, inculpaţii au formulat recurs, invocând drept caz de casare, pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen.
Ca o consecinţă s-a solicitat reducerea pedepselor şi a despăgubirilor civile, pentru aceasta din urmă cerere, invocându-se lipsa posibilităţilor financiare.
Trecând la soluţionarea recursurilor, în raport de dispoziţiile art. 38514 C. proc. pen., Înalta Curte le constată nefondate.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, cât şi cea de apel, conflictul a fost generat exclusiv de încercarea inculpaţilor de a sustrage fier vechi din poligon, prezenţa victimei şi martorilor în acel loc fiind motivată tocmai de a împiedica o astfel de activitate de sustragere, care a rămas în faza de tentativă.
Or, în acest context, în intenţia de a aplica o corecţie inculpaţilor ce reuşiseră să demonteze uşa metalică de la clădirea existentă în teren, victima i-a lovit pe inculpaţi, agresiuni cărora în mod just nu li s-a dat semnificaţia juridică a circumstanţei atenuante a scuzei provocării.
Cât priveşte despăgubirile civile, instanţa de fond a făcut o proporţionalizare judicioasă atât prejudiciului moral suportat de soţia supravieţuitoare, respectiv fiul victimei, îndemnizând în raport de probe, cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei.
Cum la examinarea din oficiu, nu se constată existenţa vreunui caz care să justifice reformarea hotărârilor, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile inculpaţilor vor fi respinse, ca nefondate.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi I.C. şi I.M. împotriva deciziei penale nr. 101/ A din 19 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1791/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1799/2008. Penal → |
|---|
