ICCJ. Decizia nr. 1805/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1805/2008
Dosar nr. 80/42/2008
Şedinţa publică din 22 mai 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Pe data de 17 octombrie 2007, petiţionarul D.E., în calitate de persoană vătămată a adresat organelor de urmărire penală o plângere solicitând efectuarea de cercetări faţă de avocatul P.A.S., sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În susţinerea plângerii, petiţionarul a învederat faptul că în dosarul nr. 13834/281/2007 al Judecătoriei Ploieşti, la termenul din 6 septembrie 2007, avocatul ales, făptuitoarea din acest dosar, a renunţat, fără încuviinţarea sa, la excepţia prescripţiei dreptului părţii adverse de a cere anularea unui certificat de moştenitor.
Prin rezoluţia nr. 554/P/2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de avocatul P.A.S., reţinându-se că avocatul nu poate fi subiect activ al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva acestei rezoluţii, petiţionarul D.E. a formulat plângere în conformitate cu dispoziţiile art. 278 C. proc. pen., solicitând continuarea cercetărilor şi tragerea la răspundere penală a făptuitoarei.
Prin rezoluţia nr. 1783/II/2/2007 din 28 decembrie 2007, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca neîntemeiată, plângerea petiţionarului, constatându-se că nu se impune infirmarea soluţiei procurorului.
În temeiul art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul D.E. şi petiţionara D.F.P., în calitate de procurator al primului, s-au adresat cu o plângere Curţii de Apel Ploieşti, solicitând desfiinţarea rezoluţiei procurorului şi trimiterea dosarului în vederea începerii urmăririi penale.
Prin sentinţa penală nr. 23 din 15 februarie 2008, pronunţată în dosarul nr. 80/42/2007 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost respinsă, ca nefondată, plângerea celor doi petiţionari.
Împotriva hotărârii sus-arătate au declarat recurs petiţionarii, fără însă a-l motiva.
Înalta Curte, verificând sentinţa atacată în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat de petiţionarul D.E. este nefondat, iar recursul declarat de petiţionara D.F.P. este tardiv, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În cazul contestării rezoluţiei de netrimitere în judecată, prin formularea plângerii prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., controlul judiciar priveşte temeinicia soluţiei în raport cu cercetările efectuate.
Pentru a respinge plângerea şi a menţine rezoluţia atacată, instanţa de fond din prezenta cauză a constatat că, în mod corect, corespunzător probatoriului administrat, organul de urmărire penală a reţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, avocatul, potrivit Legii nr. 51/1995, neputând fi subiect activ al infracţiunii respective.
Înalta Curte constată că temeiul soluţiei de neîncepere a urmăririi penale este susţinut de materialul probator, a cărui concluzie logică incontestabilă o reprezintă.
Aşa fiind, menţinând rezoluţia atacată ca urmare a plângerii formulate de petiţionarul D.E. împotriva acesteia instanţa de judecată a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, nesupusă niciunuia din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.
Conform prevederilor art. 3853 raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune astfel.
Pentru partea care a lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţate, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
Stabilirea de către legiuitor a unui termen fix de recurs se justifică prin aceea că se asigură, pe de o parte, operativitatea în procesul penal, iar pe de altă parte, se asigură un control judecătoresc asupra hotărârilor înainte de a se trece la punerea lor în executare.
Titularul dreptului de recurs poate să promoveze calea de atac în interiorul intervalului de timp prevăzut de lege.
Nedeclararea recursului în acest termen duce la respingerea lui ca tardiv.
În speţa de faţă, petiţionarei D.F.P., care nu a fost prezentă nici la dezbateri şi nici la pronunţare, i s-a comunicat copia dispozitivului pe data de 25 februarie 2008, iar recursul a fost declarat pe data de 24 martie 2008, deci cu depăşirea termenului prevăzut în textele de lege anterior invocate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurenta petiţionară D.F.P., iar în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar D.E.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii petiţionari vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar D.E. împotriva sentinţei penale nr. 23 din 15 februarie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurenta petiţionară D.F.P. împotriva sentinţei penale nr. 23 din 15 februarie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1799/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1807/2008. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
