ICCJ. Decizia nr. 1812/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1812/2008
Dosar nr. 1620/86/2007
Şedinţa publică din 23 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, se reţin următoarele:
Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpatul I.I.C., prin sentinţa penală nr. 398 din 21 decembrie 2007, pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (l) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 9 ani închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile C.G.C. suma de 10.000 lei daune materiale şi 3.000 lei daune morale.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că inculpatul locuieşte în comuna B., judeţul Suceava, împreună cu mama sa, I.M. şi fratele său I.N. Inculpatul nu avea loc de muncă stabil, dar îşi câştiga existenţa din munca desfăşurată, atât la domiciliul său, cât şi din munci ocazionale prestate la diverse persoane de pe raza localităţii de domiciliu. În cea mai mare parte sumele obţinute din astfel de munci erau cheltuite pe consumul de băuturi alcoolice.
Între inculpatul I.I.C. şi victima C.V.I. exista un conflict mai vechi, datând din anii 2001 - 2002, când victima l-ar fi agresat fizic pe inculpat la o discotecă din comuna Gălăneşti, judeţul Suceava, iar o faptă similară s-a repetat în iarna anilor 2005 - 2006, lângă un local ce aparţine de C.C.F.N. Niciodată inculpatul nu a reclamat faptele victimei la organele de poliţie.
În după-amiaza zilei de 05 noiembrie 2006, inculpatul a consumat băuturi alcoolice, împreună cu alţi tineri din localitate, la magazinul ce aparţine Cooperativei de Consum B., iar apoi la barul numitului R.Ş. Cât timp a consumat băuturi alcoolice, la cele două unităţi din comună, a aflat că la locuinţa vecinei sale H.S. s-ar afla victima C.V.I.
În jurul orelor 22,00, după ce a cumpărat de la barul lui Ş.R., o sticlă de un litru de vin, o ciocolată şi alte dulciuri, inculpatul împreună cu martorul N.Ş. s-au deplasat la locuinţa fam. F.C. şi F.M., vecini atât cu locuinţa sa, cât şi cu H.S., unde se afla victima.
La locuinţa soţilor F. se aflau şi fratele inculpatului pe nume I.G.N., concubina acestuia, P.E.C. şi copilul minor al acestora în vârstă de 2 ani.
După ce au consumat cu toţii din sticla cu vin şi din dulciurile aduse, inculpatul i-a propus fratelui său, respectiv I.G.N., în prezenţa concubinei acestuia P.E.C. să meargă împreună la vecina H.S. ca să-l bată pe C.V.I., în sensul de a se răzbuna pentru bătăile primite, de la acesta din urmă în anii anteriori.
Întrucât fratele inculpatului, fiind proaspăt eliberat din penitenciar, a refuzat să-l însoţească, un rol hotărâtor în luarea acestei decizii a avut şi concubina sa P.E.C. Inculpatul a părăsit de unul singur locuinţa soţilor F. plecând spre casa martorei H.S., unde ştia că se află victima, în ideea de a se răzbuna.
Ajuns la destinaţie, în gangul de la intrare în casă, s-a întâlnit cu victima, care tocmai ieşea din casă pentru a merge la toaletă, care este amplasată în grădina din apropierea imobilului.
Astfel, după ce s-au întâlnit cei doi au început să-şi adreseze injurii, să se îmbrâncească şi chiar să se lovească reciproc. Ajunşi în curte, în dreptul fântânii, inculpatul a luat o bucată de scândură, cu care era acoperită fântâna şi a aplicat victimei mai multe lovituri în zona capului, doborând-o astfel la pământ, după care a continuat s-o lovească atât cu scândura, cât şi cu picioarele.
La intervenţia martorei H.V. (fiica lui H.S., proprietara imobilului în curtea căruia s-a comis fapta), inculpatul a abandonat victima plecând spre domiciliul său. După incident, victima a fost dusă în casă, însă, întrucât starea acesteia se agravase, în jurul orelor 01,40 a fost sunat Serviciul de Ambulanţă pentru a interveni de urgenţă.
Mai întâi victima a fost transportată la Spitalul mun. Rădăuţi, iar de aici la Spitalul Sf. Spiridon din Iaşi, unde la data de 06 noiembrie 2006, orele 22,50 a decedat.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 1687 din 13 noiembrie 2006 a rezultat că moartea victimei C.V.I. a fost violentă, ea s-a datorat comei cerebrale traumatice, consecinţa hematomului subdural şi contuziei cerebrale în cadrul unui traumatism cranio-facial (multiple plăgi contuze, plagă transfixiantă, fractură de calotă craniană iradiată la baza craniului şi multiple traecte de fracturi de bază de craniu). Aspectul şi topografia leziunilor pledează pentru producerea lor prin loviri active, repetate, cu obiecte contondente urmate de cădere.
Faţă de situaţia de fapt reţinută în cauză, tribunalul a constatat că încadrarea juridică dată prin rechizitoriu este greşită întrucât din declaraţiile martorilor şi raportul de constatare medico - legală coroborat cu declaraţiile inculpatului rezultă că acesta nu a premeditat săvârşirea faptei, conflictul dintre părţi fiind spontan şi datorat prezenţei victimei la domiciliul martorei H.S.
Astfel, tribunalul a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.
La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere împrejurările săvârşirii faptei, persoana inculpatului, fără antecedente penale, tânăr, poziţia procesuală de recunoaştere şi regret a faptei comise, criterii pe care le-a apreciat ca şi circumstanţe atenuante, cărora le-a dat eficienţă conform art. 76 alin. (2) C. pen.
S-a reţinut că scopul pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse privativă de libertate.
Sub aspectul laturii civile s-a reţinut că sunt date elementele răspunderii civile delictuale şi în temeiul art. 998 şi 999 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile.
împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a declarat apel inculpatul I.I., solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., cu motivarea că din probele administrate nu rezultă intenţia inculpatului de a ucide victima, aceasta decedând ulterior altercaţiei, la spital.
De asemenea, a solicitat redozarea pedepsei.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 15 din 15 februarie 2008, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.I.C. împotriva sentinţei penale nr. 398 din 21 decembrie 2007 a Tribunalului Suceava.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul a declarat recursul de faţă, reluând motivele apelului.
În raport de cele ce se vor examina, Curtea apreciază, ca nefondat, recursul.
Examinându-se actele şi probatoriul cauzei, Curtea reţine că, acesta a fost evaluat corect, iar încadrarea juridică este cea legală, corespunzând activităţii infracţionale desfăşurate de inculpat dar şi intenţiilor acestuia.
Loviturile repetate şi cu intensitate, aplicate victimei, în zona capului, fractura calotei craniene dar şi a bazei de craniu, cu obiecte contondente (după descrierea raportului de necropsie) dovedesc fără niciun dubiu, puternica „dorinţă de răzbunare" a inculpatului după cum el singur, o declară fratelui său, pe care l-a şi invitat la scandal, cu partea vătămată.
Pedeapsa aplicată, de 9 ani închisoare, de asemenea nu se poate socoti excesivă, faţă de împrejurările concrete în care, „după ani de zile de când victima l-a lovit pe inculpat", el a ales momentul „de răzbunare" prin săvârşirea faptei, ce face obiectul dosarului de faţă.
Astfel, toate aceste date dovedesc pe lângă perseverenţa şi premeditarea în comiterea faptei penale, lipsa sa de atenţie şi ascultare, asupra sfaturilor bune şi de liniştire primite de la cei din grup şi în special, de la fratele său, aşa încât pedeapsa de 9 ani închisoare se apreciază că, va putea asigura pe lângă prevenţia generală şi îndreptarea recurentului inculpat.
În consecinţă, recursul declarat de acesta, va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat I.I.C. împotriva deciziei penale nr. 15 din 13 februarie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1811/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1816/2008. Penal. Infractiuni la legea privind... → |
|---|
