ICCJ. Decizia nr. 1804/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1804/2008
Dosar nr. 56/45/2008
Şedinţa publică din 22 mai 2008
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Iaşi prin sentinţa penală nr. 43 din 20 martie 2008, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petiţionarii H.L. şi H.T. împotriva rezoluţiei nr. 9/ P din 13 iunie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi confirmată prin rezoluţia 1173/II/2 din 27 decembrie 2007 de procurorul general adjunct al aceleiaşi unităţi de parchet prin care s-a dispus în temeiul art. 10 lit. g) neînceperea urmăririi penale faţă de aceştia pentru infracţiunile prevăzute de art. 25 raportat la art. 291,art. 289 şi 246 C. pen., în temeiul art. 10 lit. a) pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) şi în temeiul art. 10 lit. d) pentru infracţiunea prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 26 ianuarie 2007, partea vătămată M.F., s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, cu plângere în sensul art. 222 C. proc. pen., solicitând tragerea la răspundere penală a făptuitorilor H.L. fost poliţist în cadrul I.P.J. Iaşi şi a soţiei sale H.T. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) şi art. 25 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În esenţă, se susţine în plângere că făptuitorii stăpânesc în intravilanul oraşului Tg. Frumos o suprafaţă de teren de 200 m2 pe care au dobândit-o cu acte de proprietate în mod fraudulos, inducând în eroare pe preşedintele comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991, primarul oraşului Tg. Frumos – HG, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în scopul obţinerii unui folos material injust.
Actele premergătoare efectuate în cauză au stabilit că petiţionarii, faţă de care s-a dispus soluţia de netrimitere în judecată, la data de 14 octombrie 1993 au cumpărat cu act autentic de la R.F. suprafaţa de 200 m2 situată în Tg. Frumos, teren identificat prin vecinătăţi.
În baza acestui act, au obţinut titlul de proprietate nr. 180179 din 3 decembrie 1993 şi l-au înscris în registrul de transcripţiuni de la Judecătoria Paşcani.
La data de 30 martie 2000, H.L. a solicitat prin cererea înregistrată sub nr. 1174 primăriei oraşului să-i aprobe efectuarea unui schimb de teren (cel dobândit) cu o altă suprafaţă situată în intravilanul localităţii, respectiv 250 m2 proprietatea primăriei, cerere aprobată în baza căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate, i s-a eliberat adeverinţa de proprietate nr. 1985 din 27 aprilie 2005 şi procesul verbal cu acelaşi nr. şi dată ce confirma punerea în posesie.
În aceeaşi împrejurarea petentei H.T. i s-a înmânat documentaţia care confirma schimbul pentru a fi depusă şi înregistrată la O.C.P.I.
Întreaga documentaţie a fost folosită de petiţionari, în calitate de cumpărători, cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1014 din 21 iunie 2000, având ca obiect vânzarea unor bunuri imobile de către SC F.C. Iaşi.
Astfel, făcând dovada că acele construcţii, depozit frigorific, şi cu destinaţie de fabrică de gheaţă, se aflau pe terenul proprietatea lor, petiţionarii au beneficiat de un drept de preferinţă în realizarea vânzării.
Privitor la folosirea şi înlocuirea celor două înscrisuri care conţin date nereale, se reţine că în cauză operează prescripţia răspunderii penale situaţie în care s-a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 10 lit. g), dispunându-se neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 289, 291 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), temeiul juridic făcând obiectul plângerii adresată instanţei conform art. 2781 C. proc. pen.
Instanţa de fond, a apreciat legală şi temeinică rezoluţia atacată, actele premergătoare confirmând existenţa cazului de casare prevăzut de art. 10 lit. g) C. proc. pen., care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale, motivează soluţia de netrimitere în judecată.
În termenul legal prevăzut de art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., petiţionarii au declarat recurs, solicitând casarea sentinţei şi schimbarea temeiului juridic de neîncepere a urmăririi penale pentru infracţiunile prevăzute de art. 25 raportat la art. 246, art. 289 şi art. 291 C. proc. pen., din art. 10 lit. g) în art. 10 lit. a).
Examinând cauza potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele, Înalta Curte, constată nefondat recursul petiţionarilor.
Începerea urmăririi penale, presupune îndeplinirea cumulativă a două condiţii:
- să existe un minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârşit în mod cert o infracţiune ;
- inexistenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, prevăzute de art. 10 C. proc. pen., cu excepţia celui prevăzut de lit. b1).
Intervenţia oricărui caz dintre cele arătate, poate determina soluţia de neîncepere a urmăririi penale .
Controlul judiciar efectuat de prima instanţă, care a vizat exclusiv temeiul de drept al rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de petiţionari pentru infracţiunile prevăzute de art. 25 raportat la art. 289, art. 291 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), îşi găseşte corespondent în actele premergătoare efectuate, ce confirmă existenţa cazului prevăzut de art. 10 lit. g) C. proc. pen., care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale.
Astfel, motivat, legal şi temeinic, instanţa de fond a respins plângerea petiţionarilor, menţinând rezoluţia atacată.
Cum la examinarea din oficiu, nu se constată existenţa vreunui caz de casare, care să justifice reformarea hotărârii, recursurile petiţionarilor vor fi respinse, ca nefondate, conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii petiţionari vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii petiţionari H.L. şi H.T. împotriva sentinţei penale nr. 43 din 20 martie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1789/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1806/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
