ICCJ. Decizia nr. 1816/2008. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1816/2008
Dosar nr. 1870/107/2006
Şedinţa publică din 23 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi probelor cauzei se reţin următoarele:
Tribunalul Alba l-a condamnat pe inculpatul T.H.A., prin sentinţa penală nr. 266 din 14 septembrie 2007, la pedepsele de:
- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de închiriere de mărfuri pirat, prevăzută de art. 1399 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 modificată cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen. şi cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
- 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor de calculator, în varianta instalării acestora, prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 modificată cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. d) C. pen. şi cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în cea mai grea de un an închisoare şi în baza art. 81 C. pen., fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani ce constituie termen de încercare conform art. 82 C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi c) C. pen., şi în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
S-a atras atenţia inculpatului T.H.A. asupra prevederilor art. 83 şi 84 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei.
A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă M.C. şi în baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul T.H.A. la plata sumei de 1.800 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data efectuării plăţii, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
În data de 20 februarie 2006 organele de poliţie au efectuat un control la SC K.V. SRL din Abrud, mai exact la punctul de lucru al acestei societăţi care este un local de tip I.C. deschis din anul 2003. Cu ocazia controlului s-a constatat că în localul respectiv funcţionau 6 calculatoare pe care era instalat programul „Windows 98 Second Edition" iar pe patru dintre cele 6 calculatoare era instalat şi programul M.O.
La efectuarea controlului a asistat inculpatul T.H.A. care s-a prezentat ca fiind administratorul SC K.V. SRL şi care a învederat lucrătorilor de poliţie că firma sa deţine licenţă doar pentru două programe Windows 98 Second Edition, ce au fost achiziţionate de la SC E.C. SRL Aiud, conform facturii fiscale din 24 septembrie 2003.
Ulterior, acestei date acelaşi program Windows 98 Second Edition a fost instalat şi pe celelalte 4 calculatoare din dispoziţia inculpatului T.H.A. care, deşi, nu a fost niciodată administratorul SC K.V. SRL, în perioada 1 noiembrie 2004 - 9 decembrie 2006, a deţinut funcţia de director al firmei şi în această calitate, dublată de faptul că este fiul administratorului, se ocupa de activitatea I.C. şi a barului, inclusiv de ceea ce presupunea instalarea, folosirea şi închirierea celor 6 calculatoare, contra cost, diferiţilor clienţi care frecventau localul sus-menţionat.
Prin instalarea fără licenţă a celor 4 programe Windows 98 Second Edition s-a cauzat părţii vătămate M.C. un prejudiciu material de 400 dolari S.U.A. iar pentru cele 4 programe M.O. un prejudiciu de 1400 dolari S.U.A. aceleiaşi părţi vătămate.
Această stare de fapt rezultă din ansamblul probator administrat în cauză:
- procesul verbal de constatare a infracţiunilor încheiat în 20 februarie2006 cu ocazia controlului efectuat la SC K.V. SRL;
- copia facturii fiscale din 24 septembrie 2003 cu care a fost achiziţionat programul Windows 98 Second Edition pentru 2 calculatoare;
- copia actului constitutiv al SC K.V. SRL din Abrud din care rezultă că nu inculpatul T.H.A. are calitatea de administrator;
- copia carnetului de muncă al inculpatului T.H.A. din care rezultă că acesta a avut funcţia de director al SC K.V. SRL Abrud în perioada 1 noiembrie 2004 - 9 decembrie 2006;
- adresa din data de 17 mai 2006 emisă de reprezentantul părţii vătămate M.C., în România, cabinetul de avocatură B. şi A. din Bucureşti din care rezultă valoarea prejudiciului cauzat părţii vătămate prin infracţiunile deduse judecăţii şi procura specială prin care ulterior reprezentantul părţii vătămate în România a devenit Cabinet de avocatură P.M. din Bucureşti.
- declaraţiile martorilor J.A., T.C. şi S.D.C.
În cauză a fost audiată şi martora T.D.M., mama inculpatului şi care a declarat că inculpatul nu a instalat personal şi nici nu a dat dispoziţie altor angajaţi pentru instalarea programelor de calculator.
Instanţa a înlăturat declaraţia acestei martore ca nesinceră şi subiectivă; această martoră fiind mama inculpatului a dorit în mod evident să-l disculpe pe acesta dar totodată a făcut afirmaţii total nesincere şi în contradicţie cu restul probelor. Astfel, martora a susţinut că cele 2 programe Windows 98 Second Edition achiziţionate de la firma din Aiud erau înregistrate pe CD, iar acestea nu au fost niciodată multiplicate şi instalate pe celelalte calculatoare, ori aceste susţineri sunt infirmate de procesul-verbal de control întocmit de lucrătorii de poliţie în 20 februarie 2006, ocazie cu care au fost identificate pe lângă cele 2 programe instalate legal, alte 4, tot Windows 98 Second Edition care au fost instalate prin multiplicare, fără a exista licenţă.
În ceea ce-l priveşte pe inculpat acesta a fost de acord să dea declaraţii, a recunoscut în faza de urmărire penală, săvârşirea celor două infracţiuni dar în faza de cercetare judecătorească a revenit nejustificat susţinând că nu s-a ocupat niciodată de activitatea firmei K.V. în ceea ce priveşte sala de I.C. şi programele de calculator, întrucât nu are cunoştinţe în acest domeniu. Inculpatul nu a fost în măsură să justifice revenirea asupra declaraţiilor de la urmărirea penală şi nici să motiveze de ce la procuror a susţinut că ar fi administratorul SC K. SRL Abrud.
În drept, fapta inculpatului T.H.A. care, fiind fiul administratorului SC K.V. SRL Abrud şi ocupându-se de activitatea I.C. ce funcţiona în cadrul firmei, a instalat fie personal, fie a dispus altor angajaţi să instaleze 4 programe Windows 98 Second Edition şi 4 programe Microsoft Office, fără a deţine licenţe, constituie infracţiunea prevăzută de art. 139 19 din Legea nr. 8/1996 modificată, iar faptele aceluiaşi inculpat de a pune la dispoziţia diferiţilor clienţi calculatoarele cu programele sus-menţionate, chiar dacă nu deţinea funcţia de administrator şi de a încasa suma reprezentând contravaloarea acestui serviciu, constituie infracţiunea prevăzută de art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 modificată.
Din probele administrate în cauză a rezultat că programele pirat au fost instalate pe cele şase calculatoare ulterior lunii septembrie 2003.
Legea nr. 8/1996 a suferit, în perioada 23 iunie 2004 - 14 iulie 2006, mai multe modificări, prin Legea nr. 285/2004, OUG nr. 123/2005 şi Legea nr. 329/2006 însă în cauză, faţă de caracterul continuu al infracţiunilor se va reţine ca dată a comiterii acestora, data constatării lor care coincide cu data efectuării controlului, 20 februarie 2006. Ulterior, acestei date a survenit modificarea adusă Legii nr. 8/1996 de către Legea nr. 329/2006 care nu a modificat prevederile art. 1396 alin. (4) dar a modificat art. 1399 prin înlăturarea limitelor amenzii.
Tribunalul a apreciat că vinovăţia inculpatului a fost dovedită, întrucât legea nu prevede existenţa unui subiect activ special cu calitatea de administrator, ci incriminează faptele oricărei persoane.
În speţă, inculpatul era fiul administratoarei firmei şi în această calitate ţinea locul mamei sale în activitatea societăţii K.V., în relaţiile cu ceilalţi angajaţi şi în relaţiile cu clienţii, iar în perioada noiembrie 2004 decembrie 2006 a deţinut şi funcţia de director.
Reţinând vinovăţia inculpatului T.H.A. tribunalul i-a aplicat acestuia pedepse individualizate în raport de criteriile prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind la prima confruntare cu legea penală, a reţinut incidenţa art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen. şi faţă de limitele de pedeapsă a aplicat inculpatului pedeapsa de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 modificată cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 1399 din aceeaşi lege.
Constatând că infracţiunile comise de inculpat au atras răspunderea civilă delictuală a acestuia, Tribunalul a admis acţiunea civilă formulată de M.C. şi în baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 C. civ., a obligat inculpatul T.H.A. la plata sumei de 1800 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data efectuării plăţii, cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale.
Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă a declarat apel inculpatul.
Apelul a fost declarat în termen.
În motivarea apelului inculpatul a susţinut că fapta nu există, deoarece inculpatul nu a fost administratorul societăţii, şi, nu este întrunit conţinutul constitutiv al infracţiunii, sub aspectul laturii subiective, neintenţionând să reproducă neautorizât pe sisteme de calcul programe de calculator şi neînchiriind mărfuri pirat.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 23/ A din 6 martie 2008, a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul T.H.A. împotriva sentinţei penale nr. 266/2007 a Tribunalului Alba.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul a declarat recursul de faţă şi prin care reia motivele invocate în apel.
Recursul este nefondat.
Curtea, reexaminând probatoriul cauzei, în raport de criticile aduse de inculpatul recurent, precum şi din oficiu, şi toate acestea raportate la prevederile art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 cu modificările la zi şi ale art. 1399 din aceeaşi lege, constată că temeinic, s-a reţinut vinovăţia penală a făptuitorului, aceste infracţiuni consumându-se întocmai, după cum o cer textele enunţate.
Aşa fiind, legea necerând o anume calitate, pentru făptuitor, apărarea recurentului în sensul că, societatea comercială era a mamei sale şi el doar o înlocuia pe aceasta, corect a fost înlăturată. Apoi nu poate fi omis faptul că, întreaga sa comportare, a fost a unui administrator de fapt, dar şi considerentul că nici în momentul încheierii procesului-verbal de constatare, a infracţiunilor (a se vedea dosar urmărire penală) decât organele de poliţie, inculpatul nu a ridicat nici un fel de obiecţie şi tot el, a aplicat şi ştampila societăţii, pe care o deţinea ca un real administrator. Deci, evident aceste critici sunt pro causa.
În consecinţă, vinovăţia penală a recurentului fiind reţinută fondat, opiniile şi obiecţiile actuale ale sale, vor fi înlăturate, fiind doar simple apărări, fără a avea temei de fapt dar şi de drept.
Se mai constată că, atât pedeapsa rezultantă (ce nu cuprinde spor) precum şi pedepsele componente, au fost stabilite, prin recunoaşterea de circumstanţe atenuante personale, dar şi cu aplicarea legii penale mai favorabile, în raport de succesiune modificărilor legii speciale aplicabile în speţă dar şi de datele descoperirii infracţiunilor comise.
În acelaşi timp se reţine că şi modalitatea de executare dispusă, suspendarea condiţionată a executării pedepsei, prevăzută de art. 81 C. pen., va contribui la reinserţia socială a recurentului şi la asigurarea prevenţiei generale.
Faţă de toate cele analizate, recursul declarat de inculpat se apreciază, ca nefondată şi ca atare va fi respins, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat T.H.A. împotriva deciziei penale nr. 23/ A din 6 martie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1812/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1821/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
