ICCJ. Decizia nr. 1811/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1811/2008
Dosar nr. 7508/104/2006
Şedinţa publică din 23 mai 2008
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 72 din 2 aprilie 2007, pronunţată în dosarul nr. 7508/104/2006, Tribunalul Olt, investit cu judecarea cauzei, l-a condamnat pe inculpatul B.C., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen., la 4 ani închisoare, cu executarea în regim de detenţie, aplicându-i, totodată, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
S-a dedus din pedeapsa aplicată, arestarea preventivă de la 13 decembrie 2006 la 18 decembrie 2006.
Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile în cuantum de 1639,23 lei către Spitalul Judeţean Slatina şi la plata sumei de 5.000 lei reprezentând daune morale către partea civilă P.F.
Prima instanţă şi-a însuşit, în esenţă, starea de fapt reţinută în rechizitoriu, anume că la 10 septembrie 2006, în jurul orelor 17,00, în timp ce se aflau pe o stradă din comuna Strejeşti, judeţul Olt, inculpatul B.C. a aplicat părţii vătămate P.F., mai multe lovituri cu un ciomag în zona hemitoracelui stâng, iar după ce partea vătămată a căzut la sol, inculpatul a continuat să o lovească cu picioarele, acţiunea sa violentă fiind întreruptă de intervenţia unei persoane rămasă neidentificată.
Ca urmare a loviturilor aplicate de inculpat, partea vătămată P.F. a suferit leziuni de violenţă care au necesitat pentru vindecare 17-18 zile de îngrijiri medicale, leziuni care, potrivit certificatului medico-legal nr. 1161 din 21 septembrie 2006, emis de S.M.L.J. Olt nr. 175/ A9 din 2 noiembrie 2006, i-au pus viaţa în pericol.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri, atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt (criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu motivarea că în cauză nu s-a realizat o corectă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului) cât şi inculpatul B.C. care, în esenţă, a susţinut că fapta comisă constituie infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. (în funcţie de concluziile actelor medico-legale emise pe numele părţii vătămate privind numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor şi de posibilitatea acestor leziuni de a pune sau nu în primejdie viaţa victimei).
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 30 din 22 februarie 2008, pronunţată în dosarul nr. 7508/104/2006, a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul B.C. şi, desfiinţând sentinţa penală apelată, în totalitate, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care acesta a fost trimis în judecată, dintr-o infracţiune prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., într-o infracţiune prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B.C. pentru care acesta a fost trimis în judecată dintr-o infracţiune prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., într-o infracţiune prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., întrucât lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate P.F.
A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la 13 decembrie 2006 la data de 18 decembrie 2006.
A obligat inculpatul la plata sumei de 1639,23 lei daune materiale către partea civilă Spitalul Judeţean Slatina, cu dobânda legală aferentă sumei, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală a debitului.
Instanţa de apel şi-a motivat hotărârea pe considerentul că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare este greşită întrucât intenţia inculpatului nu a fost aceea de a ucide victima, ci doar de a produce leziuni corporale, motivare fundamentată pe cele menţionate în avizul nr. E1/13303/2007 al C.S.M.L. din cadrul I.M.L. Mina Minovici Bucureşti, în sensul că leziunile prezentate de partea vătămată nu i-au pus acesteia viaţa în primejdie.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, secţia penală, privind pe intimatul inculpat B.C., susţinând că:
1. Hotărârea instanţei de apel este netemeinică şi nelegală, întrucât faptei săvârşită de inculpat i s-a dat o încadrare juridică greşită, în mod greşit, fiind schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care acesta a fost trimis în judecată, din infracţiunea de tentativă la omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. [(caz prevăzut de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.)].
2. Hotărârea instanţei de apel este nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 346 alin. (4) C. proc. pen., care prevăd obligativitatea pentru instanţa de judecată de a nu soluţiona acţiunea civilă în cazul în care pronunţă încetarea procesului penal pentru cazul prevăzut de art. 10 lit. f) C. proc. pen.
În dezvoltarea primului motiv de recurs s-a arătat că hotărârea instanţei de apel este nelegală şi netemeinică, în mod greşit, apreciindu-se că fapta săvârşită de inculpatul B.C., constând în lovirea repetată a părţii vătămate cu o bucată de lemn şi apoi cu picioarele în zona capului şi a hemitoracelui stâng, acţiune violentă care a avut ca urmare producerea unor fracturi costale şi care a fost întreruptă de intervenţia altei persoane, constituie infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Lovirea repetată a victimei cu un instrument vulnerant într-o zonă vitală a corpului, cu consecinţa producerii unui traumatism toracic constând în fractura arcului posterior CVI-CVII pe linia axilară, constituie infracţiunea de tentativă de omor, poziţia subiectivă a inculpatului caracterizându-se prin intenţia de a ucide.
Chiar dacă numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea părţii vătămate este unul relativ redus (17-18 zile) şi chiar dacă s-a concluzionat că leziunile produse nu i-au pus acesteia viaţa în primejdie, având în vedere modul în care inculpatul a acţionat, zonele vizate, caracterul repetat al loviturilor, intensitatea acestora, urmările produse, se poate aprecia că acesta a prevăzut posibilitatea morţii victimei, rezultat pe care l-a acceptat.
Împrejurarea că acţiunea violentă a inculpatului a produs rezultatul menţionat în actele medico-legale, deşi, în materialitatea sa, aceasta putea provoca moartea, nu are nici o influenţă asupra încadrării juridice a faptei din punct de vedere al formei de vinovăţie, în săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor.
Esenţială, pentru existenţa acestei infracţiuni sub aspectul laturii subiective este, în cauza de faţă, reprezentarea de către inculpat a consecinţelor actului său.
Chiar dacă nu a urmărit ca prin acţiunile realizate să suprime viaţa părţii vătămate, se poate aprecia, având în vedere modul în care a acţionat, se poate aprecia că inculpatul a avut reprezentarea acestui rezultat şi a acceptat posibilitatea ca acesta să se producă.
Împrejurarea că fapta sa nu a produs acest rezultat nu este urmarea manifestării de voinţă a inculpatului care, apreciind că a aplicat o „corecţie" victimei, a renunţat la acţiunea sa violentă, ci este determinată de o cauză independentă de voinţa acestuia, intervenţia altei persoane.
În dezvoltarea celui de-al doilea motiv de recurs, se arată că, în mod greşit, instanţa de apel, dispunând încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., soluţie fundamentată pe dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., a soluţionat acţiunea civilă, obligându-l pe acesta la plata sumei de 1639,23 lei daune materiale către partea civilă Spitalul Judeţean Slatina.
Au fost încălcate astfel dispoziţiile art. 346 alin. (4) C. proc. pen., care prevăd că „instanţa penală nu soluţionează acţiunea civile [..] în cazul în care pronunţă încetarea procesului penal pentru vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 10 lit. f) şi g) C. proc. pen., precum şi în caz de retragere a plângerii prealabile.
Pentru aceste considerente, parchetul a solicitat ca, în conformitate cu art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să admită recursul, să caseze hotărârea atacată şi să dispună rejudecarea cauzei, pronunţând o hotărâre legală şi temeinică.
Examinând recursul parchetului împotriva deciziei penale nr. 30 din 22 februarie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, în raport de criticile formulate, dar şi în raport cu probele administrate în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat.
Contrar, celor susţinute de parchet, niciuna dintre cele două critici indicate, nu poate fi primită, fiind contrare teoriei conţinutului infracţiunii.
A admite, ca fondată, prima critică formulată de parchet, ar însemna a încălca principiul existent în art. 17 alin. (2) C. pen., după care, temeiul răspunderii penale este infracţiunea, ceea ce nu este de admis.
A susţine, condamnarea inculpatului, pentru tentativă la infracţiunea de omor, numai pentru că, formal, ar fi îndeplinite cerinţele laturii subiective, ar însemna a nu ţine seama că infracţiunea presupune nu numai latura subiectivă a respectivei infracţiuni ci şi latura obiectivă, a respectivei infracţiuni.
Or, actele medico-legale, existente în dosar, şi în primul rând, actul emanat de la C.S.M.L. semnat de 9 medici specialişti, medico-legali, demonstrează, cu evidenţă, inexistenţa laturii obiective a respectivei infracţiuni. Numărul redus al zilelor de îngrijiri medicale, lipsa unor leziuni care să fi pus în pericol viaţa părţii vătămate face să nu existe intensitatea loviturilor şi urmările proprii infracţiunii de tentativă de omor, încât, în mod judicios, instanţa de control judiciar a procedat la schimbarea încadrării juridice în infracţiunea reală comisă, mult mai uşoară, anume cea de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Pe de altă parte, nici cel de-al doilea motiv de recurs, nu este întemeiat. În speţă, inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile, pe baza propriei voinţe, de a plăti suma cuvenită Spitalului Judeţean Slatina şi nu, părţii vătămate în infracţiunea comisă, pentru care s-a încetat procesul penal.
Aşa fiind, Curtea va trebui să privească recursul de faţă, declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, ca nefondat, şi să-l respingă, ca atare, menţinând, astfel, hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 30 din 22 februarie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, privind pe intimatul inculpat B.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1806/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1812/2008. Penal → |
|---|
