ICCJ. Decizia nr. 1822/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1822/2008
Dosar nr. 8925/2/2007
Şedinţa publică din 23 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor cauzei se reţin următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 15/ F din 28 ianuarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea petentului T.I., împotriva rezoluţiei din dosarul nr. 280/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Prin rezoluţia din 19 aprilie 2004 dată în dosarul nr. 280/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus, neînceperea urmăririi penale faţă de prim procurorul M.E. şi procurorul I.B. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 precum şi faţă de prim procurorul D.N. şi procurorul G.I. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., la plângerea petentului T.I.
Prin aceeaşi rezoluţie s-a dispus neînceperea urmăririi penale şi cu privire la prim procurorul adjunct C.D. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Nemulţumit de această rezoluţie, petentul a făcut plângere la procurorul ierarhic superior şi care a respins plângerea petentului, ca neîntemeiată şi a menţinut rezoluţia din 19 aprilie 2007 dată în dosarul 280/P/2008.
În continuare fiind îndeplinite prevederile art. 275 – art. 278 C. proc. pen., petentul se adresează cu plângere la judecător, în baza art. 2781 C. proc. pen., solicitând reverificarea actelor dosarului, anularea actelor procurorilor şi condamnarea „acestor magistraţi corupţi" (intimaţii din cauză) deoarece, au tergiversat soluţionarea plângerii sale împotriva unor funcţionari de la SC A.Ţ.A. pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 257, 288 şi 291 C. pen.
Instanţa de fond, soluţionând plângerea petentului, a apreciat pe baza actelor premergătoare că, nu au rezultat indicii că, întârzierea lucrărilor cauzei reclamate, se datorează exercitării abuzive a obligaţiilor de serviciu, de către procurorii intimaţi şi ce au fost menţionaţi mai sus.
Intimaţii, şi-au adus la îndeplinire sarcinile de serviciu, fără a comite vreo faptă penală ci în limita activităţii lor specifice şi ca atare plângerea petentului, s-a respins ca nefondată (prin sentinţa atacată).
Petentul, nemulţumit şi de această sentinţă, în termenul legal, a declarat recursul de faţă, solicitând de această dată şi „deocamdată, condamnarea judecătorilor care au pronunţat sentinţa penală nr. 15/2008 abuzivă, nemotivată şi să fie condamnaţi cu închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune, în favoarea statului".
Recursul este nefondat.
Curtea, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile art. 2781 alin. 10 C. proc. pen. şi din oficiu, constată că sentinţa penală nr. 15/ F din 28 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, este legală şi în consecinţă va fi menţinută. În sarcina intimaţilor cauzei, într-adevăr nu se reţin fapte penale abuzive în îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
Apoi, motivele invocate de petentul recurent, în declaraţia sa de recurs, exced limitele prevederilor art. 2781 C. proc. pen., deoarece privesc alte persoane, decât cele vizate în plângerea sa iniţială şi pentru care s-a întocmit dosarul parchetului nr. 280/P/2007, în care s-a dat rezoluţia atacată.
Pentru toate aceste considerente, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul declarat şi se va menţine sentinţa atacată.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar T.I. împotriva sentinţei penale nr. 15/ F din 28 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1623/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1850/2008. Penal → |
|---|
