ICCJ. Decizia nr. 1911/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1911/2008
Dosar nr. 1879/3/2007
Şedinţa publică din 29 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 1586 din 29 noiembrie 2007, a condamnat pe inculpatul M.V., la pedeapsa de 12 ani şi 6 luni închisoare în baza art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi b) din acelaşi cod.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost computată arestarea preventivă de la 5 octombrie 2006 la zi şi în temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă.
În baza art. 14, 15 şi 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 251 lei cu titlu de despăgubiri către partea civilă Spitalul de Urgenţă Bagdasar Arseni.
S-a luat act că partea vătămată P.N. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în seara zilei de 4 octombrie 2006, în public (Bucureşti, str. Giurgiului în apropierea imobilului, sector 4), inculpatul a aplicat părţii vătămate P.N. câteva lovituri în zona capului cu mânerul de lemn al unui cuţit iar apoi cu lama acestuia l-a lovit în zona hemitoracelui stâng producându-i o plagă penetrantă cu pneumotorax care a necesitat spitalizarea victimei (04-13 octombrie 2006) intervenţie chirurgicală şi 22 zile de îngrijiri medicale.
La stabilirea situaţiei de fapt tribunalul a acordat relevanţă probatorie declaraţiilor părţii vătămate coroborate cu susţinerile martorilor T.R.C., S.F., S.C. şi F.G.A. şi cu actele medicale.
De asemenea, instanţa a înlăturat declaraţiile concubinei inculpatului ca lipsite de verosimilitate şi apărarea inculpatului dat fiind contradicţie vădită între aceasta şi concluzia raportului medico-legal, referitoare la obiectul vulnerant.
La individualizarea pedepsei tribunalul a avut în vedere gravitatea şi împrejurările în care a fost săvârşită infracţiunea cât şi circumstanţele personale ale inculpatului aflat în stare de recidivă postexecutorie în urma unei condamnări pentru omor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti cât şi inculpatul.
În apel procurorul a criticat omisiunea aplicării pedepsei complementare, greşita individualizare prin omisiunea adăugării la pedeapsă a unui spor în condiţiile art. 39 alin. (4) C. pen. şi neaplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I lit. d) şi e) C. pen.
Inculpatul, în apel, a criticat greşita încadrare juridică a infracţiunii în tentativă la omor deosebit de grav în loc de vătămare corporală (art. 181 C. pen.) în raport cu împrejurarea că victima a avut nevoie de 22 zile de îngrijiri medicale şi nu a intenţionat să ucidă victima; nereţinerea şi neaplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., în condiţiile în care din probe ar rezulta că inculpatul a comis actele de violenţă în stare de tulburare cauzată de atitudinea victimei şi nereţinerea şi neaplicarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen., cu toate că inculpatul are greutăţi familiale (copii minori în întreţinere, soţia bolnavă) iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 69/ A din 17 martie 2008, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti declarat împotriva sentinţei penale nr. 1586 din 29 noiembrie 2007, pronunţată în dosarul penal nr. 1879/3/2007 de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
Desfiinţează în parte sentinţa apelată şi rejudecând, în baza art. 65 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Deduce prevenţia de la 5 octombrie 2006 la zi şi menţine arestarea preventivă a inculpatului.
Respinge apelul inculpatului ca nefondat.
Inculpatul nemulţumit de această decizie, în termenul legal, a declarat recursul de faţă, solicitând reducerea pedepsei deşi este recidivist, având greutăţi în familie.
Recursul este nefondat.
Curtea, examinând probatoriul cauzei, în raport de critica adusă precum şi din oficiu, reţine că stabilirea pedepsei la cuantumul de 12 ani şi 6 luni închisoare, a respectat criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi va asigura şi dublul scop al sancţiunii penale prevăzută de art. 52 C. pen., respectiv de prevenţia generală, dar şi de îndreptare a făptuitorului. Cum pedeapsa aplicată este situată la limita medie, de sancţiune după cum o prevăd textele de incriminare a faptei comise şi după cum recurentul perseverează în săvârşirea infracţiunii de omor, starea de recidivă a acestuia fiind atrasă tocmai de comiterea unui omor ce a fost pedepsit cu 20 ani de închisoare, se apreciază că nu se impune vreo modificare în sensul reducerii sancţiunii aplicate.
Se mai constată că, inculpatul a avut un comportament foarte oscilant iar critica privind starea de provocare în care s-ar fi aflat, în această cauză, justificat a fost înlăturată şi va fi înlăturată, ca fiind o simplă apărare, neconfirmată de probatoriu. Aşa deci, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul inculpatului ca nefondat.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 381 şi 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 69/ A din 17 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 05 octombrie 2006, la 29 mai 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1850/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1936/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
