ICCJ. Decizia nr. 1863/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1863/2008
Dosar nr. 2874/109/2007
Şedinţa publică din 27 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 38/ F din 1 aprilie 2008, Curtea de Apel Piteşti a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul L.F, împotriva rezoluţiei dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, la data de 29 august 2007, în dosarul nr. 230/P/2007, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele.
Petiţionarul L.F. a formulat plângere împotriva notarului public P.I., solicitând efectuarea de cercetări penale împotriva acestuia pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi fals intelectual prevăzute de art. 246 şi 289 C. pen., fapte săvârşite cu ocazia autentificării, la data de 4 aprilie 2005 a unui contract de vânzare-cumpărare în cuprinsul căruia au fost consemnate date nereale.
Prin rezoluţia nr. 230/P/2007 din 29 august 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public P.I. pentru faptele sesizate, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât acestea nu există.
Plângerea formulată de petiţionar împotriva măsurii dispuse de procuror, potrivit dispoziţiilor art. 275 – art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 75/II/2/2007 din 26 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., persoana vătămată L.F. s-a adresat cu plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale instanţei de judecată.
Curtea de Apel Piteşti a constatat că soluţia dispusă de procuror este legală şi temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că notarul public ar fi săvârşit vreo faptă prevăzută de legea penală.
Notarul public şi-a exercitat în mod legal atribuţiile de serviciu cu ocazia autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. 708 din 4 aprilie 2005, la bază încheierii căruia a stat documentaţia cadastrală, extrasul de carte funciară, adeverinţa de rol şi certificatul fiscal, acte necesare şi suficiente pentru a constata îndeplinite condiţiile legale ale autentificării.
În consecinţă, instanţa de fond a respins plângerea formulată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul L.F. solicitând admiterea, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, admiterea plângerii şi tragerea la răspundere penală a notarului public pentru falsificarea înscrisului oficial.
Examinând recursul, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică.
Curtea de Apel Piteşti a verificat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale atacată pe baza materialului şi lucrărilor din dosarul cauzei, constatând că aceasta corespunde actelor premergătoare efectuate şi este conformă dispoziţiilor legale în materie.
Din niciun act al dosarului nu rezultă indicii de săvârşirea a vreunei fapte penale de către notarul P.I. Acesta şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu, fără a urmări prejudicierea intereselor legale ale persoanei vătămate.
Nu există dovezi ale consemnării unor date nereale în cuprinsul înscrisului oficial, iar autentificarea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului are la bază documentaţia legală necesară.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că în mod întemeiat instanţa de fond a respins plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 230/P/2007 din 29 august 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, pe care a menţinut-o ca legală şi temeinică.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul petiţionarului L.F. şi va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul L.F. împotriva sentinţei penale nr. 38/ F din 1 aprilie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1859/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1866/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
