ICCJ. Decizia nr. 1841/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1841/2008
Dosar nr. 14/2/2008
Şedinţa publică din 26 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 57 din 3 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 14/2/2008, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarele A.A. şi G.I. împotriva ordonanţei nr. 933/P/2007 din 31 octombrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Petiţionara A.A. a formulat plângere penală, prin care a solicitat cercetarea penală a executorului judecătoresc O.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), şi complicitate la înşelăciune prevăzută art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (l), (2) şi (3) C. pen., întrucât în exercitarea atribuţiilor de serviciu a întocmit, cu încălcarea dispoziţiilor legale, la datele de 12 ianuarie 2005 şi 10 mai 2007, acte de adjudecare în procedura de executare silită derulată faţă de debitorul G.I., fără a exista o hotărâre judecătorească care să constituie titlu executoriu. Astfel, în mod nelegal, au fost adjudecate de către numitul M.G., de conivenţă cu executorul judecătoresc, un teren şi o casă, provocând un prejudiciu în cuantum de 150.000 Euro.
De asemenea, petenta a mai solicitat tragerea la răspundere penală a notarului public A.S.L. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), deoarece, la data de 06 mai 2003, cu ocazia perfectării contractului de împrumut cu garanţie bancară nr. 568 a atestat în mod nereal că numitul M.G. a împrumutat pe A.A. şi G.I. cu suma de 32.000 Euro, deşi în realitate acestea nu au primit suma, soţul petentei, A.E.D. primind prin transfer bancar doar o parte din împrumut, respectiv suma de 20.000 Euro.
În plus, potrivit susţinerilor petentei, notarul public a redactat încheierea de rectificare nr. 3224 din 11 noiembrie 2004 prin care a precizat, în mod nereal, că data întocmirii încheierii nr. 568 a fost cea de 06 mai 2004 şi nu data de 06 mai 2003.
Prin aceeaşi plângere, petenta A.A. a solicitat cercetarea penală a numitului M.G. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi 3 C. pen., întrucât a încheiat contractul de împrumut cu garanţie bancară nr. 568 prin care a împrumutat pe A.A. şi G.I. cu suma de 32.000 Euro, deşi în realitate acestea nu au primit decât o parte din împrumut, respectiv suma de 20.000 Euro.
În baza acestui contract „fals" M.G. şi-a adjudecat, cu complicitatea executorului judecătoresc O.C., casa şi un teren în suprafaţă de 1.800 m.p. aparţinând mamei petentei, G.I., valorând 150.000 Euro.
De asemenea, potrivit petentei, M.G. se face vinovat şi de comiterea infracţiunii de şantaj prevăzută de art. 194 alin. (l) C. pen., deoarece, prin ameninţări, a constrâns pe G.I. „să semneze o serie de acte, prin care aceasta şi-ar fi exprimat acordul" să-i cedeze casa şi terenul, valorând peste 150.000 Euro, contra unui împrumut de 20.000 Euro.
Totodată, petenta A.A. a mai solicitat cercetarea penală şi a numitului E.F. pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., acesta prezentându-se în mod mincinos ca fiind avocat, membru al Baroului Bucureşti, calitate în care a cerut pentru asistenţa juridică acordată suma de 940.000.000 Rol.
Astfel, potrivit comunicării nr. l57/ P din 27 iunie 2005 a decanului Baroului Bucureşti, adresată petentului A.E.D., reiese faptul că E.F. nu face şi nu a făcut parte din Baroul Bucureşti.
În plus, petenta mai învederează şi faptul că avocatul S.C. a redactat în mod nelegal contractul de împrumut autentificat de notarul public A.S.L. participând la actele de executare silită efectuate faţă de mama sa, G.I., precum şi faptul că M.G. a falsificat şi o chitanţă datată 06 iulie 2004 prin care E.D.A. ar fi împrumutat suma de 9.600 Euro cu scadenţa la data de 03 august 2004, garantând cu apartamentul situat în Bucureşti.
Din cercetările efectuate parchetul a reţinut următoarele:
Prin contractul de împrumut cu garanţie imobiliară autentificat de către notarul public A.S.L. prin încheierea nr. 568 din 03 mai 2003, rectificată cu privire la eroarea materială strecurată cu privire la anul întocmirii (ca fiind 2004), prin încheierea nr. 3224 din 11 octombrie 2004, numitul M.G., în calitate de împrumutător, a împrumutat numitelor A.A. şi G.I. suma de 32.000 Euro, cu scadenţa la data de 05 iulie 2004, garantând cu instituirea unei ipoteci convenţionale asupra terenului şi construcţiei situate în com. Belciugatele, jud. Călăraşi, tarlaua 4, compus din teren intravilan, în suprafaţă de 1.800 m.p., împreună cu construcţia aflată pe acesta.
Contractul a fost redactat şi editat în 7 exemplare de către avocatul C.S., eliberându-se părţilor, de către notar, un număr de 6 exemplare.
În ceea ce priveşte sesizarea petentei A.A. cu privire la consemnarea nereală de către notarul public a plăţii sumei de 32.000 Euro, din analizarea clauzei din contract cu privire la primirea preţului rezultă menţiunea că „Noi A.A. şi G.I., declarăm că astăzi, data autentificării prezentului contract, am primit cu titlu de împrumut de la dl. M.G. suma de 32.000 (treizeci şi două mii) Euro, reprezentând echivalentul în Euro al sumei de 291.360.000 (un miliard două sute nouăzeci şi unu milioane trei sute şaizeci mii) lei."
Prin urmare, nu se face precizarea că banii se vor da în faţa notarului, în consecinţă acesta nu avea obligaţia de a constata „ex propris sensibus" plata sumei, fiind suficientă afirmaţia părţilor semnatare în faţa notarului că s-a realizat plata, acesta constatând manifestarea lor de voinţă în cuprinsul actului.
Referitor la emiterea de către notarul public a încheierii de rectificare nr. 3224 din 11 noiembrie 2004 prin care a precizat că data întocmirii încheierii nr. 568 a fost cea de 06 mai 2004 şi nu data de 06 mai 2003, din verificările efectuate în registrul general notarial reiese faptul că încheierea nr. 568 figurează înregistrată la poziţia nr. 1094 din 06 mai 2004.
De altfel, certificatul fiscal eliberat de C.L. Belciugatele numitei A.A. cât şi împuternicirea avocaţială dată de împrumutătorul M.G. avocatului C.S. pentru redactarea contractului de împrumut în vederea autentificării de către notarul public, aflate la dosarul notarial, au ca dată tot cea de 06 mai 2004.
Prin urmare, afirmaţia numitei A.A. potrivit căreia data încheierii contractului nu este cea rectificată de către notarul public A.S.L. este una nereală.
Prin cererea din 01 septembrie 2004, formulată la Biroul executorului judecătoresc O.C. situat în localitatea Lehliu Gară, numitul M.G. a solicitat executarea silită a titlului executoriu constituit din contractul de împrumut cu garanţie imobiliară nr. 568 autentificat de notarul public A.S.L., cu privire la debitorii A.A. şi G.I.
În baza acestei cereri şi a înscrisurilor anexate, executorul judecătoresc O.C. a constituit dosarul de executare silită nr. 159/2004 şi a solicitat Judecătoriei Lehliu Gară încuviinţarea executării silite în baza contractului susmenţionat.
Prin încheierea din 09 septembrie 2004 a Judecătoriei Lehliu Gară, pronunţată în dosarul nr. 1273/2004 s-a dispus, prin încheiere executorie, încuviinţarea cererii de pornire a executării silite formulată de creditorul M.G. împotriva debitoarelor A.A. şi G.I., în privinţa titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut cu garanţie imobiliară, autentificat sub nr. 568 de către B.N.P. A.S.L.
Această solicitare a executorului judecătoresc de încuviinţare executării silite, a fost una ce prisoseşte, în raport de cerinţele legale, având în vedere dispoziţiile art. 66 din Legea nr. 36/1995, întrucât contractul de împrumut din cauză este un act întocmit de notarul public ce are ca obiect o creanţă, certă, lichidă şi exigibilă, având astfel putere de titlu executoriu de la data exigibilităţii acesteia, fără a fi necesară învestirea cu putere executorie de către instanţă.
În continuare, executorul judecătoresc a emis către debitoare somaţiile de plată nr. 159/04 din 01 octombrie 2004, prin care le-a somat să se prezinte în termen de 8 zile la sediul biroului executorului pentru plata sumei de 32.000 Euro obiect al contractului de împrumut la care se adaugă cheltuielile legate de executare.
Executorul judecătoresc a întocmit, la data de 14 octombrie 2004, proces-verbal de situaţie, iar la data de 26 octombrie 2004, publicaţia de vânzare nr. 159 cu privire la licitaţia publică vizând imobilele ce făceau obiectul garanţiei ipotecare din contractul de împrumut, ce constituia titlu executoriu.
După licitaţii efectuate în mod repetat, la datele de 26 noiembrie 2004 şi 27 decembrie 2004, la care nu s-au prezentat persoane interesate de adjudecare a bunurilor debitorilor supuse licitaţiei, a fost acceptată oferta creditorului de adjudecare a acestora în contul datoriei cuprinzând suma împrumutată de 1.221.568.000 lei la care se adaugă dobânzile aferente, ce se ridicau potrivit raportului întocmit de expertul contabil A.D. la un total de 188.059.014 lei, la care se adăugau cheltuielile de executare.
Astfel, a fost întocmit, la data de 12 ianuarie 2005, de către executorul judecătoresc O.C. actul de adjudecare în favoarea adjudecatarului M.G., valoarea bunurilor imobile adjudecate fiind de 1.500.000.000 lei.
La data de 01 aprilie 2005 s-a prezentat la biroul executorului judecătoresc debitoarea A.A. care a achitat suma de 87.127.014 lei, reprezentând diferenţa de sumă rămasă de executat pentru cheltuielile de executare silită.
Cu această ocazie s-a consemnat de către executor în cuprinsul procesului-verbal încheiat faptul că se constată încheiată executarea silită, iar debitoarea A.A. „fiind întrebată, declară că nu are de făcut obiecţii cu privire la modul cum a decurs executarea silită", procesul verbal fiind semnat de către aceasta din urmă.
Prin cererea din 12 ianuarie 2005, formulată la Biroul executorului judecătoresc O.C., numitul M.G. a solicitat punerea în posesie cu privire la imobilele adjudecate la executarea silită ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 159/2004.
În baza acestei cereri şi a înscrisurilor anexate, executorul judecătoresc O.C. a constituit dosarul de executare silită nr. 4/2005 şi a solicitat Judecătoriei Lehliu Gară încuviinţarea executării silite.
Prin încheierea din 26 ianuarie 2005 a Judecătoriei Lehliu Gară, pronunţată în dosarul nr. 67/2005, s-a dispus prin încheiere executorie încuviinţarea cererii de pornire a executării silite formulată de creditorul M.G. împotriva debitoarelor A.A. şi G.I., în privinţa titlului executoriu reprezentat de actul de adjudecare întocmit de executorul judecătoresc O.C. în dosarul de executare nr. 159/2004.
În continuare, executorul judecătoresc a emis către debitoare înştiinţările nr. 4 din 09 februarie 2005, pentru a fi prezente la data de 28 februarie 2005 orele 14.00 la imobilele situate în com. Belciugatele, jud. Călăraşi, obiect al actului de adjudecare nr. 159/2004.
La data precizată în înştiinţare, executorul judecătoresc s-a deplasat la locul situării imobilelor şi, având în vedere solicitarea debitoarelor, executorul judecătoresc, cu acordul adjudecatarului, a amânat executarea fixând un nou termen pentru data de 09 martie 2005, orele 10.30.
Şi la această dată, faţă de aceeaşi solicitare, cu acordul adjudecatarului, s-a mai dat un termen pentru data de 14 martie 2005.
În final, la data de 14 martie 2005, orele 12,00, s-a procedat la punerea în posesie a adjudecatarului M.G., în prezenţa agentului şef de poliţie B.G., a avocatului F.E. şi a debitoarei G.I., executorul judecătoresc consemnând în procesul-verbal întocmit că părţile prezente nu au de formulat obiecţiuni cu privire la executare. În imobil au mai rămas bunurile mobile ale debitoarelor fiind fixat ca termen de ridicare data de 25 martie 2007.
La data de 25 martie 2005 s-a prezentat la biroul executorului judecătoresc soţul debitoarei A.A., numitul A.E., care a achitat suma de 13.000.000 lei, reprezentând diferenţa de sumă rămasă de executat pentru cheltuielile de executare silită, constatându-se de către executor prin proces-verbal încheiată executarea silită.
Prin cererea formulată la data de 08 mai 2007 M.G. a solicitat executorului judecătoresc O.C. evacuarea bunurilor debitoarelor G.I. şi A.A. din imobilul obţinut la licitaţie publică prin actul de adjudecare întocmit în dosarul de executare nr. 159/2004 de către biroul aceluiaşi executor judecătoresc.
În baza acestei cereri şi a înscrisurilor anexate, executorul judecătoresc O.C. a constituit dosarul de executare silită nr. 70/2007.
În continuare, executorul judecătoresc a emis către debitoare înştiinţările nr. 70 din 10 mai 2007, pentru a fi prezente la data de 31 mai 2007 la imobilul situat în com. Belciugatele, jud. Călăraşi, obiect al actului de adjudecare nr. 159/2004.
La data de 31 mai 2007, orele 11,00, executorul judecătoresc s-a deplasat la locul situării imobilului şi, având în vedere solicitarea debitoarei G.I. de amânare a executării, executorul judecătoresc, cu acordul adjudecatarului, a amânat executarea fixând un nou termen pentru data de 04 iunie 2007, orele 10,30.
În cele din urmă, la data de 04 iunie 2007, la orele 08,30, s-a procedat la evacuarea bunurilor mobile aparţinând debitoarelor A.A. şi G.I., în prezenţa agentului şef adjunct de poliţie D.F., a adjudecatarului M.G. şi a debitoarei G.I., executorul judecătoresc consemnând în procesul-verbal întocmit că în urma executării se constată soluţionat dosarul de executare silită.
Prin urmare, executorul judecătoresc O.C. şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu, efectuând demersurile necesare în vederea punerii în executare, cu respectarea dispoziţiilor Codului de procedură Civilă a titlului executoriu constituit de contractul de împrumut cu garanţie imobiliară autentificat de notarul public, precum şi a actului de adjudecare nr. 159/2004.
Cât priveşte cererile de suspendare a executării silite formulate de debitoare pe parcursul executării silite în cele 3 dosare de executare susmenţionate, în condiţiile în care instanţa de judecată nu a dispus suspendarea executării, executorul judecătoresc avea obligaţia de a continua executarea silită.
De asemenea, faţă de eventualele nemulţumiri în raport de modalitatea de punere în executare a titlurilor executorii, debitoarele A.A. şi G.I. au avut la îndemână calea contestaţiei la executare, prevăzută de art. 399 C. proc. civ., aceasta fiind unica modalitate de cenzurare a actelor de executare silită şi nu formularea unei plângeri penale.
Referitor la redactarea contractului de împrumut de către avocatul C.S., ce acorda asistenţă juridică în baza contractului nr. 2962 din 06 mai 2004, fiind împuternicit în acest sens de M.G., aceasta s-a realizat în mod legal, fiind posibilă potrivit art. 44 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, care prevede că „înscrisurile pentru care legea prevede forma autentică vor fi redactate numai de notari publici, de avocatul părţilor interesate ."
De asemenea, cu privire la asistenţa juridică acordată, de avocat, numitului M.G., se reţine că apărătorul reclamantului avea obligaţia de diligentă de a utiliza toate căile legale pentru susţinerea intereselor clientului său.
În acest cadru, conform art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale, constatându-se că faptele sesizate prin plângere nu există, faţă de executorul judecătoresc O.C., notarul public A.S.L. şi avocatul C.S.
Totodată, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la faptele penale sesizate prin plângere de petentă cu privire la M.G., pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj prevăzută de art. 194 alin. (l) C. pen., de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., precum şi cu privire la numitul E.F. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 51/1995, modificată, raportat la art. 281 C. pen. şi înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (l) şi (2) C. pen. şi declinarea spre soluţionare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, competent din punct de vedere material şi teritorial, potrivit art. 25 C. proc. pen. şi art. 30 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Plângerea formulată de către petente împotriva ordonanţei nr. 933/P/2007 a fost respinsă, ca neîntemeiată, de către Procurorul General Adjunct al Parchetului de pe lângă Cutea de Apel Bucureşti prin rezoluţia nr. 1939/II/2/2007 din 11 decembrie 2007.
La data de 3 ianuarie 2008 petentele au formulat plângere la instanţă întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
Instanţa de fond a constatat că plângerea petentelor este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Sub un prim aspect s-a reţinut că instanţa nu poate analiza, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., decât soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de executorul judecătoresc O.C., notarul public A.S.L. şi avocatul S.C. nu şi soluţia de disjungere a cauzei şi declinare a competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti pentru cercetarea numiţilor M.G. şi E.F. (aceştia fiind citaţi în cauză în calitate de intimaţi numai în raport de precizările exprese ale apărării, în sensul că plângerea vizează şi soluţia de disjungere).
Cu privire la intimatul S.C. se susţine, prin plângere, că acesta a redactat în mod nelegal contractul de împrumut cu garanţie imobiliară (ce ulterior a fost autentificat de către notarul public A.S.L.) în care suma împrumutată nu corespunde adevărului, în realitate acesta fiind de 20.000 euro şi nu de 32.000 euro şi că a participat la actele de executare silită efectuate faţă G.I.
Instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile art. 44 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, acordau dreptul apărătorului părţii (intimatul era apărătorul numitului M.G. asistenţă juridică fiind acordată în baza contractului nr. 2962 din 06 mai 2004) de a redacta înscrisuri pentru care legea prevede forma autentică. Referitor la suma de bani împrumutată de către petentele A.A. şi G.I., din cuprinsul contractului rezultă că aceasta a fost suma de bani declarată de către cele două ca fiind primită „noi, A.A. şi G.I. declarăm că am primit cu titlu de împrumut de la dl M.G. suma de 32.000 euro", cele două semnând acest contract „după ce l-am citit şi am constatat că el corespunde voinţei şi condiţiilor stabilite de noi" şi necontestând faptul că semnăturile nu le-ar aparţine. Pe de altă parte, din cuprinsul contractului de împrumut nu rezultă că suma de bani s-ar fi înmânat în prezenţa intimatului S.C.
În ceea ce priveşte asistenţa juridică acordată numitului M.G. pe parcursul evacuării petentei G.I., în mod evident această faptă nu are caracter penal, apărătorul asumându-şi în baza contractului o obligaţie de diligentă, respectiv de a uza de toate căile legale în vederea susţinerii intereselor clientului său. De altfel, nici din plângere şi nici din concluziile scrise depuse la dosar nu rezultă în ce ar consta, în opinia petentelor, activitatea infracţională a intimatului, în cadrul procedurii de evacuare. Pe de altă parte, astfel cum s-a arătat şi în ordonanţa atacată potrivit art. 37 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 „avocatul nu răspunde penal pentru susţinerile făcute oral sau în scris, în forma adecvată şi cu respectarea prevederilor alin. (5), în faţa instanţelor de judecată, a organelor de urmărire penală sau a altor organe administrative de jurisdicţie şi numai dacă aceste susţineri sunt în legătură cu apărarea în acea cauză şi sunt necesare stabilirii adevărului".
Referitor la intimata A.S.L. s-a susţinut că aceasta ar fi comis infracţiunea de fals intelectual, fapta constând, în opinia petentelor, în aceea că ar fi autentificat contractul de împrumut cu garanţie bancară nr. 568 din 06 mai 2003 atestând nereal că numitul M.G. a împrumutat pe A.A. şi G.I. cu suma de 32.000 Euro, deşi în realitate suma era doar de 20.000 Euro. De asemenea, s-a mai susţinut că aceasta a redactat încheierea de rectificare nr. 3224 din 11 noiembrie 2004 prin care a precizat că data întocmirii încheierii nr. 568 a fost cea de 06 mai 2004 şi nu data de 06 mai 2003.
Ca şi în cazul intimatului S.C. instanţa a constatat că suma de bani prevăzută în contractul de împrumut nu a fost plătită în faţa notarului, astfel că aceasta nu putea decât să ia act de afirmaţiile părţilor contractante în sensul că au primit în integralitate suma menţionată în contract.
În ceea ce priveşte încheierea de rectificare, aceasta corespunde realităţii, din verificările efectuate în R.G.N., rezultă că data la care a fost înregistrată încheierea nr. 568 este data de 06 mai 2004 şi nu data de 06 mai 2003. De altfel, chiar din cuprinsul încheierii de autentificare nr. 568, rezultă faptul că menţionarea datei de 06 mai 2003 este rezultatul unei erori materiale, întrucât în contractul autentificat se fac referiri la extrasul de carte funciară nr. 454 din 06 mai 2004, certificatul fiscal nr. 802 din 06 mai 2004, iar chitanţele care atestă plata onorariului datează tot din anul 2004.
Referitor la intimatul O.C., executor judecătoresc, instanţa a constatat că acesta şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu, efectuând demersurile necesare în vederea punerii în executare a titlului executoriu, reprezentat de contractul de împrumut cu garanţie imobiliară autentificat, precum şi a actului de adjudecare nr. 159/2004.
S-a reţinut că acesta a constituit, în baza cererii formulate de către numitul M.G., dosarul de executare silită nr. 159/2004 şi a solicitat încuviinţarea executării silite, încuviinţare dispusă de Judecătoria Lehliu Gară prin încheierea din 09 septembrie 2004 pronunţată în dosarul nr. 1273/2004. Acesta a emis către debitoare somaţiile de plată nr. 159 din 04 din 01 octombrie 2004, prin care le-a somat să se prezinte în termen de 8 zile la sediul biroului executorului pentru plata sumei de 32.000 Euro obiect al contractului de împrumut la care se adaugă cheltuielile legate de executare.
De asemenea, intimatul a întocmit procese-verbal de situaţie şi publicaţii de vânzare privind imobilului (teren şi construcţie) ce făceau obiectul garanţiei ipotecare din contractul de împrumut, iar după licitaţiile efectuate în mod repetat la datele de 26 noiembrie 2004 şi 27 decembrie 2004, la care nu s-au prezentat persoane interesate de adjudecare a bunurilor debitorilor supuse licitaţiei, a fost acceptată oferta creditorului de adjudecare a acestora în contul datoriei cuprinzând suma împrumutată de 1.221.568.000 lei la care s-au adăugat dobânzile aferente, ce se ridicau, potrivit raportului întocmit de expertul contabil A.D., la un total de 188.059.014 lei, la care se adăugau cheltuielile de executare, cheltuieli achitate la data de 01 aprilie 2005 de debitoarea A.A. Aceasta fiind întrebată, a declarat că nu are de făcut obiecţii cu privire la modul cum a decurs executarea silită.
În acelaşi mod a procedat intimatul şi cu ocazia evacuării, respectiv a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite, dispusă prin încheierea din 26 ianuarie 2005 a Judecătoriei Lehliu Gară, pronunţată în dosarul nr. 67/2005, a emis către debitoare înştiinţările necesare, a amânat succesiv executarea la cererea debitoarelor, iar în final, la data de 14 martie 2005, s-a procedat la punerea în posesie a adjudecatarului, executorul judecătoresc consemnând în procesul-verbal întocmit că părţile prezente nu au de formulat obiecţiuni cu privire la executare.
Întrucât în imobil au mai rămas bunurile mobile ale debitoarelor la data de 08 mai 2007 M.G. a solicitat executorului judecătoresc O.C. evacuarea bunurilor debitoarelor G.I. şi A.A. din imobilul obţinut la licitaţie publică.
În baza acestei cereri şi a înscrisurilor anexate, executorul judecătoresc O.C. a constituit dosarul de executare silită nr. 70/2007 şi, după ce debitoarele au fost înştiinţate la solicitarea lui G.I. s-a amânat executarea, la data de 04 iunie 2007 când s-a procedat la evacuarea bunurilor mobile aparţinând debitoarelor A.A. şi G.I., în prezenţa agentului şef adjunct de poliţie D.F., a adjudecatarului M.G. şi a debitoarei G.I., executorul judecătoresc consemnând în procesul-verbal întocmit că în urma executării s-a soluţionat dosarul de executare silită.
În raport de aceste elemente instanţa de fond a constatat că nu există indicii privind săvârşirea vreunei infracţiuni de către intimatul O.C. iar eventualele nemulţumiri în raport de punerea în executare a titlurilor executorii, petentele A.A. şi G.I. aveau la îndemână calea contestaţiei la executare, prevăzută de art. 399 C. proc. civ., aceasta fiind unica modalitate de cenzurare a actelor de executare silită şi nu formularea unei plângeri penale.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond au declarat recurs petiţionarele A.A. şi G.I. solicitând casarea acesteia şi în cadrul rejudecării admiterea plângerii, în conformitate cu prevăzutăart. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Înalta Curte, examinând recursurile în conformitate cu prevăzută art. 38514 C. proc. pen., cu referire la art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
Înainte, însă de a se pronunţa cu privire la necesitatea începerii urmăririi penale, organele judiciare efectuează acte premergătoare pentru verificarea veridicităţii afirmaţiilor cuprinse în plângerea persoanelor vătămate sau în denunţul acestora.
Legiuitorul nu limitează activităţile ce pot fi desfăşurate în faza actelor premergătoare, ceea ce conduce la concluzia că organele de urmărire penală trebuie să efectueze verificările necesare pentru a se preîntâmpina începerea urmăririi penale în cazuri nejustificate, eliminând astfel, posibilitatea apariţia acelui cadru legal în care pot fi dispuse anumite măsuri procesuale care, în final, s-ar dovedi nejustificate.
În cauza dedusă analizei, Înalta Curte constată că atât instanţa de fond cât şi procurorul au realizat o analiză completă a actelor existente la dosarul cauzei apreciind, justificat că soluţia de neînceperea urmăririi penale este legală şi temeinică.
Astfel, din contractul de împrumut cu garanţie imobiliară autentificat de către notarul public A.S.L. prin încheierea de autentificare nr. 568 din 3 mai 2003, rezultă că numitul M.G., în calitate de împrumutător, a împrumutat petiţionarelor suma de 32000 euro, cu scadenţă la data de 5 iulie 2004, garantând împrumutul cu instituirea unei ipoteci convenţionale asupra terenului şi construcţiei situate în com. Belciugatele, jud. Călăraşi.
Notarul public a luat act de manifestarea de voinţă a părţilor contractante, contractul fiind redactat şi întocmit în 7 exemplare de către avocatul S.C., părţile primind un număr de 6 exemplare.
În condiţiile în care părţile au fost prezente, au luat cunoştinţă de conţinutul contractului, inclusiv a sumei împrumutate, susţinerile acestora în sensul că a primit o sumă de bani mai mică nu au suport probator.
Cât priveşte încheierea de rectificare nr. 3224 din 11 noiembrie 2004 prin care s-a precizat că data întocmirii încheierii nr. 568 a fost 6 mai 2004 şi nu 6 mai 2003, aceasta a fost dată cu respectarea legii, fiind o eroare materială evidentă.
Nici activitatea desfăşurată de către executorul judecătoresc O.C. nu poate să îmbrace forma ilicitului penal.
Intimatul, în virtutea atribuţiilor de serviciu şi cu respectarea acestora, la solicitarea numitului M.G. a trecut la executarea silită a titlului executoriu constituit din contractul de împrumut cu garanţie imobiliară nr. 568 autentificat de notarul public A.S.L., formându-se dosarul execuţional nr. 159/2004.
Ulterior, prin încheierea din 9 septembrie 2004, pronunţată de Judecătoria Lehliu Gară, în dosarul nr. 1273/2004, s-a dispus încuviinţarea cererii de executare silită formulată de creditorul M.G. împotriva debitoarelor A.A. şi G.I. avându-se în vedere contractul de împrumut nr. 568 din 6 mai 2004 autentificat de notarul public A.S.L.
Executorul, a respectat procedura prevăzută de lege, fiind emisă somaţia de plată nr. 159 din 1 octombrie 2004, solicitându-le debitoarelor ca în termen de 8 zile să se prezinte la biroul executorului pentru plata sumei de 32.000 euro la care se adaugă cheltuielile de executare.
După parcurgerea procedurii, la data de 12 ianuarie 2005, executorul judecătoresc a întocmit actul de adjudecare în favoarea adjudecătorului M.G., valoarea bunurilor imobile adjudecate fiind de 1.500.000.000 lei.
La data de 1 aprilie 2004, debitoarea A.A. s-a prezentat la biroul executorului judecătoresc, achitând suma de 87.127.014 lei reprezentând diferenţa de sumă rămasă de executat pentru cheltuielile de executare silită, afirmând, totodată nu au de făcut obiecţiuni cu privire la modul cum a decurs executarea silită.
Ulterior la data de 12 ianuarie 2005 numitul M.G. a solicitat punerea în posesia imobilelor adjudecate astfel încât executorul judecătoresc O.C. a format dosarul execuţional nr. 4/205 şi a solicitat Judecătoriei Lehliu Gară încuviinţarea executării silite.
Având în vedere încheierea din 26 ianuarie 2005 dată de Judecătoria Lehliu Gară, în dosarul nr. 67/2005, s-a dispus încuviinţarea cererii de executare silită formulată de acelaşi creditor împotriva debitoarelor A.A. şi G.I.
Şi în această procedură au fost respectate dispoziţiile legale, executorul judecătoresc îndeplinindu-şi în mod corespunzător a atribuţiile de serviciu.
În atare condiţii, cum în cauză nu rezultă indiciile săvârşirii de către făptuitori a vreunei fapte penale, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale conform art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarele A.A. şi G.I. împotriva sentinţei penale nr. 57 din 3 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentele petiţionare vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarele A.A. şi G.I. împotriva sentinţei penale nr. 57 din 3 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumelor de câte 500 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către intimatul M.G.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumelor de câte 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 181/2008. Penal. Dare de mită (art. 255... | ICCJ. Decizia nr. 1859/2008. Penal → |
|---|
