ICCJ. Decizia nr. 1896/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1896/2008
Dosar nr. 7080/101/2007
Şedinţa publică din 28 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 331 din 25 octombrie 2007 Tribunalul Mehedinţi l-a condamnat pe inculpatul P.C.G., în baza art. 197 alin. (3) C. pen., la 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
A făcut aplicaţia art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A dedus reţinerea şi arestarea preventivă de la 21 iunie 2007 la zi şi a menţinut starea de arest.
A constatat că partea vătămată B.O.C. nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că la data de 11 iunie 2007, partea vătămată B.O.C., elevă în clasa a VIII-a la Şcoala generală din localitatea Comanda, a participat la banchetul organizat cu prilejul absolvirii.
În jurul orelor 21,00, aceasta a plecat singură spre casă întrucât, susţine aceasta, prietena sa M., plecase mai înainte fără să-i spună.
Trecând pe lângă barul din localitate partea vătămată a fost observată şi acostată de inculpatul P.C.G., prietenul M., care s-a oferit să o însoţească, spunându-i că merge la prietena lui.
Ieşind din sat şi ajungând într-o vale, inculpatul s-a postat în faţa părţii vătămate, spunându-i să rămână cu el.
Fiind refuzat, inculpatul a devenit nervos, s-a repezit la partea vătămată, a lovit-o cu pumnii, a trântit-o pe o punte din lemn, târând-o apoi prin lanul de grâu din apropiere, punându-i piciorul în piept, trăgându-i lenjeria intimă şi întreţinând cu aceasta, prin constrângere, un raport sexual.
După consumarea actului sexual partea vătămată a fugit, ajungând la bunica sa, B.M., căreia i-a spus ce i s-a întâmplat.
A doua zi acestea au anunţat organul de poliţie, partea vătămată prezentându-se apoi la medicul legist.
Potrivit raportului de constatare medico-legală, partea vătămată a prezentat mai multe leziuni corporale (hematom violaceu periorbitar stg., tumefiere buză, excoriaţii cervical şi pectoral anterior, umăr, paraombilical, ambele fese, coapse) şi deflorarea recentă ce putea data, ca şi leziunile, din 11 iunie 2007.
A necesitat 8 - 9 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei de viol, susţinând că doar a bătut-o, fiind în stare de ebrietate.
În dovedirea vinovăţiei inculpatului, instanţa a avut în vedere declaraţiile bunicii părţii vătămate, care a constatat urmele loviturilor pe faţa şi corpul nepoatei şi căreia aceasta i-a povestit ce i s-a întâmplat, constatările cercetării locului faptei, potrivit cărora în teren au fost găsite bucăţi din cureaua părţii vătămate şi chiloţii acesteia, mototoliţi şi cu urme de pământ, precum şi constatările şi concluziile raportului medico-legal, mai sus descrise.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând, în principal, achitarea pentru inexistenţa faptei, iar în subsidiar, succesiv, schimbarea încadrării juridice din prevederile art. 197 alin. (1) C. pen. şi de urmare, să se înceteze procesul penal întrucât partea vătămată şi-a retras plângerea şi, în cele din urmă, reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 7 din 28 februarie 2008, Curtea de Apel Craiova a admis apelul inculpatului, desfiinţând hotărârea atacată şi, în rejudecare, reţinând prevederile art. 74 lit. a) şi b) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., a redus pedeapsa principală la 8 ani închisoare.
A înlăturat prevederile art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., ca pedeapsă accesorie şi complementară, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de apel a constatat că probele administrate dovedesc săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de viol, în condiţiile agravantei prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., însuşi inculpatul confirmând în faţa instanţei că avea cunoştinţă că partea vătămată are vârsta de 14 ani.
A înlăturat susţinerile părţii vătămate din faţa instanţei de apel, ascultată la solicitarea inculpatului, potrivit cărora raportul sexual în discuţie a avut loc cu consimţământul său, întrucât această declaraţie nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă şi nici cu propriile afirmaţii din cursul urmăririi penale şi de la instanţa de fond.
Circumstanţele atenuante reţinute şi reducerea pedepsei au fost motivate de instanţă prin lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, stăruinţa acestuia şi a familiei sale de a înlătura urmările infracţiunii (partea vătămată fiind acceptată în familia inculpatului, situaţie confirmată instanţei şi de bunica acesteia) precum şi prin vârsta apropiată de 15 ani a părţii vătămate la data faptei (născută la data de 4 iulie 1992).
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, nemotivat în scris însă susţinut oral şi solicitând, în principal, achitarea pentru nesăvârşirea faptei de către acesta iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în forma simplă a infracţiunii de viol, respectiv art. 197 alin. (1) C. pen. şi reducerea pedepsei.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Curtea reţine că recursul, susţinut în considerarea cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 18, 17 şi 14 C. proc. pen., este fondat pentru cele ce vor fi arătate în continuare.
În cauză, împrejurările de fapt ale săvârşirii infracţiunii şi vinovăţia inculpatului P.C.G. au fost corect şi temeinic stabilite de instanţă.
Probele administrate au fost riguros analizate şi judicios apreciate, rezultând din coroborarea acestora existenţa faptei şi săvârşirea acesteia de către inculpat, cu vinovăţie.
În cursul procesului penal inculpatul a prezentat versiuni diferite în apărare, de la nerecunoaşterea violului, admiţând doar că a comis acte de violenţă faţă de partea vătămată, conduită menţinută în cursul urmăririi penale şi la instanţa de fond, la aceea potrivit căreia a întreţinut raport sexual, însă cu consimţământul părţii vătămate.
Această ultimă conduită procesuală inculpatul a avut-o în faţa instanţei de apel şi susţinută pentru prima dată şi de către partea vătămată.
Justificat au fost înlăturate declaraţiile inculpatului şi ale părţii vătămate, date în faţa instanţei de apel, fiind în contradicţie cu celelalte probe şi o consecinţă a înţelegerilor dintre familiile părţilor, partea vătămată fiind preluată în locuinţa părinţilor inculpatului.
Raportul de constatare medico-legală confirmă existenţa unei multitudine de leziuni întinse pe tot corpul părţii vătămate, inclusiv de torace, confirmând şi deflorarea recentă, ce poate data din 11 iunie 2007.
La locul faptei au fost găsite bucăţi rupte ale unei curele şi chiloţii părţii vătămate.
După săvârşirea faptei inculpatul aflând că a fost sesizat organul de poliţie, a părăsit localitatea de domiciliu, sustrăgându-se urmăririi penale.
Încadrarea juridică reţinută este, de asemenea, corectă.
Atât cu ocazia ascultării sale cu prilejul soluţionării propunerii de arestare preventivă cât şi la instanţa de fond inculpatul a declarat că a cunoscut că partea vătămată era în clasa a VIII-a şi că avea vârsta de 14 ani, astfel încât nici cererea de schimbare a încadrării juridice nu este întemeiată.
Recursul inculpatului va fi, însă, admis pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
În raport de împrejurările avute în vedere de instanţa de apel la reţinerea prevederilor art. 74 C. pen., Curtea apreciază că o pedeapsă mai redusă este suficientă pentru realizarea funcţiilor, de constrângere şi reeducare, ale sancţiunii şi scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Din pedeapsa ce se va aplica se va deduce timpul reţinerii şi cel al arestării preventive de la 21 iunie 2007 la 28 mai 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul P.C.G. împotriva deciziei penale nr. 7 din 28 februarie 2008 a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia penală atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei principale.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi b) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 iunie 2007 la 28 mai 2008.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1891/2008. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 1903/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
