ICCJ. Decizia nr. 1924/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1924/2008
Dosar nr. 705/2/2008
Şedinţa publică din 29 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 72 din 13 martie 2008, Curtea de Apel Bucureşti i-a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul T.I. împotriva rezoluţiei nr. 544/P/2007 din 5 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a rezoluţiei nr. 39/II-2/2008 din 22 ianuarie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
A obligat petentul T.I. la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa astfel s-a reţinut că:
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţiilor procurorului de netrimitere în judecată, pot face plângere la judecătorul de la instanţa competentă „persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate".
Întrucât formularea unei astfel de plângeri reprezintă un act de dispoziţie, asupra căruia pot decide exclusiv persoanele la care face referire dispoziţia legală anterior menţionată, rezultă că aceasta poate fi promovată numai de către persoanele respective, fie personal, fie printr-un reprezentant căruia să i se încredinţeze o împuternicire specială de a acţiona în numele lor, în vederea formulării plângerii.
S-a reţinut că, în speţă, plângerea iniţială a fost semnată şi expediată prin poştă de către numita T.E.F., nefăcându-se dovada că aceasta are calitatea de reprezentant al petentului T.I.
Prin urmare, nu s-a conferit numitului T.I. niciun drept de reprezentare a petiţionarei T.E.F. într-o cauză de natură penală, cum este cea de faţă, şi, cu atât mai puţin, dreptul special de a formula în numele acesteia o plângere împotriva actelor procurorului, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen.
Or, lipsa calităţii de reprezentant a sus-numitei, pentru formularea plângerii nu poate fi acoperită printr-un mandat, fie şi special.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intitulat apel, T.I., care folosind un limbaj neadecvat unei cereri în justiţie la adresa mai multor judecători şi procurori, a solicitat „să casaţi aceste aberaţii numite rezoluţii şi aberaţia constând în respinge ca inadmisibilă plângerea".
Examinând cauza se constată că recursul este nefondat.
Se constată că plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi care a fost soluţionată prin rezoluţia din 5 septembrie 2007 în dosarul nr. 544/P/2007 a fost formulată de T.E.F., care nu are nici una din calităţile procesuale ale persoanelor menţionate la art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., nu a acţionat în baza unui mandat special de reprezentare din partea vreunei persoane indicate în textul mai sus citat, astfel că în mod corect, plângerea a fost respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul T.I. împotriva sentinţei penale nr. 72 din 13 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1915/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1930/2008. Penal → |
|---|
