ICCJ. Decizia nr. 1903/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1903/2008
Dosar nr. 79/46/2008
Şedinţa publică din 28 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 26 din 11 martie 2008, Curtea de Apel Piteşti a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul P.C., domiciliat în comuna Valea Mare, sat Bătăşani, judeţul Vâlcea, împotriva rezoluţiei nr. 343/P/2007 din 26 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, menţinând rezoluţia atacată ca fiind legală şi temeinică.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reţinut că petiţionarul P.C. a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de procurorul M.G. sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 250 alin. (1) C. pen., susţinând că, la 10 iulie 2007, s-a deplasat la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălceşti, intenţionând să depună o plângere împotriva numitului T.D., însă procurorul de serviciu, M.G., i-a adresat cuvinte jignitoare, refuzând să-i primească plângerea şi a dispus ca agentul de pază să-l îndepărteze de instituţie.
Prin rezoluţia nr. 343/ P din 26 noiembrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de M.G. pentru faptele sesizate în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate de petiţionar.
Plângerea formulată de petiţionar împotriva măsurii dispuse de procuror, în temeiul dispoziţiilor art. 275 – art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, prin rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, dată în dosarul nr. 997/II/2 din 4 ianuarie 2008.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petiţionarul a formulat plângere, potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., la instanţa competentă.
Judecând plângerea, Curtea de Apel Piteşti a verificat rezoluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constatând că aceasta este legală şi temeinică.
S-a arătat că refuzul procurorului de a primi plângerea persoanei vătămate a fost determinat de existenţa unei situaţii conflictuale mai vechi între aceştia, neexistând probe din care să rezulte că procurorul a folosit cuvinte jignitoare sau că l-ar fi agresat în vreun fel pe petiţionarul P.C.
Prin recursul declarat, în termen legal, împotriva sentinţei penale nr. 26 din 11 martie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, petiţionarul P.C. a solicitat, casarea hotărârii, pe fond, admiterea plângerii sale, desfiinţarea rezoluţiilor procurorului şi tragerea la răspundere penală a intimatului.
Examinând recursul, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Instanţa a analizat rezoluţia atacată şi dovezile care au stat la baza acesteia, constatând în mod just că soluţia dispusă de procuror este legală şi temeinică.
Din niciun act premergător efectuat nu rezultă că persoana vătămată ar fi fost jignită sau agresată înalt fel de către intimat.
Mai mult, din declaraţiile martorilor audiaţi rezultă că intimatul i-a recomandat petiţionarului să depună plângerea la sediul poliţiei sau la primul procuror.
De asemenea, din declaraţia numitului D.E.D., subofiţer care în ziua de 10 iulie 2007 asigura paza unităţii de parchet, se reţine că procurorul M.G. a discutat cu P.C. pe un ton civilizat, în timp ce acesta din urmă vorbea pe un ton ridicat, devenind „agitat", fapt ce a impus îndepărtarea sa din instituţie.
În consecinţă, criticile formulate de petiţionar sunt nefondate, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate.
Aşa fiind, Curtea constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică şi urmează să respingă recursul petiţionarului ca nefondat.
Văzând dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin.(2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.C. împotriva sentinţei penale nr. 26 din 11 martie 2008 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă recurentul petiţionar la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1896/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1914/2008. Penal. Infractiuni la legea privind... → |
|---|
