ICCJ. Decizia nr. 1891/2008. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1891/2008
Dosar nr. 16265/54/2006
Şedinţa publică din 28 mai 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 134 din 10 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală, s-a dispus condamnarea inculpatului B.G., la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. şi 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii, pe durata prevăzută de art. 82 C. pen.; atrăgându-se atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În temeiul art. 254 alin. ultim C. pen., s-a dispus confiscarea unui televizor color cu telecomandă şi a sumei de 547,28 lei de la inculpat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 18 aprilie 2005 P.M.A., administrator al SC D.M.S. SRL Craiova, a depus o plângere la Postul de Poliţie Măceşu de Sus împotriva angajaţilor SC D.C. SRL, care i-ar fi distrus cablul TV instalat pe stâlpii de joasă tensiune ai SC E. SA pe o distanţă de 750 m.
Şeful Postului de Poliţie Măceşu de Sus l-a încunoştinţat pe inculpatul B.G. în calitate de ofiţer coordonator pentru Centrul Zonal B., cu privire la fapta sesizată.
Inculpatul a format o echipă operativă, sub conducerea sa şi s-a deplasat la Măceşu de Sus, procedând la efectuarea unor cercetări.
Conform procesului verbal de cercetare la faţa locului, a rezultat că pe o distanţă de cca. 800 m, cablul coaxial instalat de angajaţii SC D.M.S. SRL Craiova a fost desprins de pe stâlp, făcut colac şi lăsat jos, fiind recuperat şi restituit persoanei vătămate.
Au fost identificaţi autorii faptei, iar dosarul a fost preluat spre instrumentare de formaţiunea poliţiei rurale, din cadrul Poliţiei Segarcea, formaţiune condusă de inculpat.
La data de 28 iulie 2005 o echipă de poliţişti sub comanda inculpatului, s-a deplasat la Postul de Poliţie Dăbuleni şi a procedat la audierea a două din persoanele cercetate, respectiv martorii S.V., director la SC D.C. SRL şi C.V., muncitor la aceeaşi firmă.
Pe baza declaraţiilor martorului S.V., organul de urmărire penală a reţinut că modul în care s-a derulat audierea i-a produs acestuia temerea că vor fi traşi la răspundere penală pentru distrugerea cablului, iar această stare de temere i-a determinat să angajeze în cauză şi avocat, onorariile avocaţilor fiind achitate de O.V., administratorul firmei.
După ce a fost audiat, martorul S.V. a susţinut că inculpatul i-a cerut să devină voluntar al Poliţiei Segarcea, invitându-l la sediul poliţiei, pentru a semna un contract de confidenţialitate, iar cu acest prilej i-a cerut un televizor color, un telefon mobil şi să-i împrumute un autoturism, cu motivarea că urmează să fie folosite la sediul poliţiei.
În împrejurările date, S.V. a comunicat această solicitare lui O.V. spunându-i că inculpatul pretinde „sponsorizarea Poliţiei Segarcea cu bunurile menţionate", martorul O.V. fiind de acord, dar cu respectarea condiţiilor legale pentru sponsorizare.
S-a reţinut că la sfârşitul lunii iulie 2005, O.V. a achiziţionat de la magazinul aparţinând C.C. DĂBULENI un televizor cu suma de 480 lei.
Televizorul a fost luat de la magazin de C.V., care l-a adus la sediul din Dăbuleni al SC D.C. SRL şi de aici a fost dus de către S.V. la Poliţia Segarcea, fiind instalat în biroul inculpatului.
Televizorul a rămas la sediul poliţiei timp de cca. o lună, după care, conform declaraţiilor martorilor S.N., C.C., M.M. şi G.O., colegi de birou cu inculpatul, a fost luat şi dus de acesta la locuinţa sa din Segarcea, cu motivarea că televizorul propriu nu mai funcţionează şi cu promisiunea de a-l readuce la birou când şi-l va repara pe al său.
Televizorul a fost găsit în domiciliul inculpatului cu ocazia percheziţiei domiciliare, efectuată la 24 octombrie 2006.
După cca. o săptămână faţă de momentul în care pretinsese bunurile, în cauză s-au mai luat unele declaraţii angajaţilor SC D.C. SRL cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de distrugere.
În acest interval de timp, învinuitul a reamintit martorului S.V. că ceruse un autoturism cu care intenţiona să se deplaseze în concediu şi a reiterat cererea privind telefonul mobil. S.V. a cerut bunurile pretinse de învinuit martorului O.V., care la data de 12 august 2006 a achiziţionat de la SC I.C. SRL Craiova un telefon mobil marca Nokia 3220 pentru care a plătit suma de 547,28 RON. Telefonul a fost dat învinuitului de către S.V. o dată cu un autoturism Matiz aparţinând SC D.C. SRL, autoturismul fiind împrumutat spre folosire pentru o perioadă de timp de o lună, după care a fost restituit şi solicitat din nou spre folosinţă, timp de încă aproximativ o lună, în perioada noiembrie – decembrie 2005.
Cu prilejul audierii în faza de urmărire penală inculpatul a negat că ar fi primit de la S.V. telefonul mobil marca Nokia 3220. A recunoscut că a primit folosinţa gratuită a unui autoturism MATIZ aparţinând SC D.C. SRL, dar a susţinut că iniţiativa a aparţinut martorului S.V. şi că de multe ori a folosit autoturismul în interes de serviciu.
Conform declaraţiilor martorilor C.C., S.N., G.O. şi M.M., s-a reţinut că în cursul anului 2005, inculpatul a folosit un autoturism MATIZ de culoare albă, despre care a afirmat că aparţine fratelui prietenei sale; autoturismul a fost folosit şi în interes de serviciu, carburantul fiind achiziţionat cu banii poliţiştilor.
Din adresa nr. 30324 din 13 decembrie 2006 a I.P.J. Dolj a rezultat că în cursul anului 2005, I.P.J. Dolj sau Poliţia Segarcea nu au beneficiat de vreo sponsorizare din partea SC D.C. SRL.
La data de 08 septembrie 2005 inculpatul B.G. a întocmit referatul de neîncepere a urmăririi penale faţă de numiţii S.V., V.D., C.V., I.I. şi B.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 217 C. pen., cu motivarea că fapta nu este prevăzută de legea penală, propunerea fiind însuşită de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea, care prin rezoluţia nr. 365/P/2005 din 03 octombrie 2005 a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de persoanele cercetate.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul B.G.
Parchetul a invocat următoarele motive:
1. Greşita încadrare juridică a faptei, inculpatul fiind condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, în loc de art. 254 alin. (2) C. pen., deşi acesta avea atribuţii de control (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.);
2. Instanţa nu s-a pronunţat cu privire la unele probe administrate, motiv de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., omiţând în consecinţă, să dispună şi confiscarea contravalorii folosinţei autoturismului;
3. Pedeapsa este greşit individualizată, impunându-se aplicarea unei pedepse mai aspre ca întindere şi modalitate de executare, cu aplicarea şi a pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen.
Inculpatul a solicitat, în principal, achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi, în subsidiar, achitarea în temeiul art. 10 lit. b1) C. proc. pen., cu aplicarea unei amenzi administrative în condiţiile art. 181 C. pen.
Înalta Curte, analizând hotărârea recurată, atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., apreciază ca fiind întemeiat în parte recursul declarat de parchet şi ca neîntemeiat recursul declarat de inculpat.
În ceea ce priveşte prima critică invocată de parchet, referitoare la încadrarea juridică dată faptei inculpatului, aceasta este fondată.
Se constată că inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., deşi acesta avea şi atribuţii de control.
Conform fişei postului, aflată la dosar urmărire penală, inculpatul, în calitate de ofiţer specialist III, avea, între alte atribuţii, şi „executarea activităţilor de evaluare şi control asupra posturilor de poliţie comunale din subordine".
Din actele dosarului rezultă că inculpatul avea calitatea de „ofiţer coordonator centru zonal B.", în această calitate fiind încunoştiinţat despre fapta pentru care era cercetat şi S.V.
Mai mult, la data de 28 iulie 2005, o echipă de poliţişti din cadrul Poliţiei Rurale, sub comanda lui B.G., s-a deplasat la Postul de Poliţie Dăbuleni, procedând la audierea a două dintre persoanele cercetate, respectiv S.V. şi C.V.
Prin urmare, fapta inculpatului, care în calitate de ofiţer de poliţie judiciară, cu atribuţii de control, a pretins şi primit de la S.V. un televizor, un telefon mobil şi folosinţa gratuită a unui autoturism Matiz, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. şi nu cea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cum greşit s-a reţinut de prima instanţă.
Cel de-al doilea motiv de recurs al parchetului este, de asemenea, fondat.
Atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, au fost administrate probe din care a rezultat că inculpatul a primit, cu titlu de mită şi folosinţa unui autoturism Matiz, pe o perioadă de aproximativ două luni.
Cu toate acestea, instanţa, deşi reţine fapta, nu a dispus confiscarea decât a televizorului şi a contravalorii telefonului mobil, pentru contravaloarea folosinţei Matizului arătând că este în imposibilitate de a cuantifica.
Instanţa de fond ar fi trebuit să facă demersuri pentru evaluarea acestei folosinţe, câtă vreme reţine fapta de folosinţă a autoturismului.
În recurs, parchetul a depus la dosar un raport de constatare din data de 24 aprilie 2008, întocmit de un specialist din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – S.T. Craiova (raport ce ar fi trebuit să existe din cursul urmăririi penale), din care rezultă contravaloarea totală a folosinţei autoturismului pe parcursul celor două luni ca fiind de 1042 lei.
Deşi este o probă extrajudiciară, având în vedere că inculpatul, căruia i s-a prezentat raportul de constatare în recurs, nu l-a contestat, achiesând la concluziile acestuia, instanţa va da eficienţă principiului disponibilităţii părţilor şi va corecta această omisiune din hotărârea instanţei de fond, pentru a nu se ajunge la o prelungire inutilă a procesului sub acest aspect.
Referitor la cel de-al treilea motiv de recurs al parchetului, Înalta Curte reţine că nu este fondat, atât întinderea pedepsei cât şi modalitatea de executare fiind juste, în măsură să asigure scopul preventiv şi educativ al pedepsei, corespunzând atât gravităţii faptei cât şi circumstanţelor personale ale inculpatului.
Nici pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., nu se poate aplica, în raport de prevederile art. 65 alin. (3) C. pen.
În ceea ce priveşte recursul inculpatului B.G., acesta este nefondat şi sub aspectul criticii principale, prin care se solicită achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., şi sub aspectul criticii subsidiare, prin care se solicită achitarea în baza art. 10 lit. b1) C. proc. pen.
Atât la fond, cât şi în recurs, inculpatul a invocat în apărarea sa că nu s-a stabilit ce act determinat urma să facă sau să nu facă în schimbul acelor bunuri şi foloase.
Aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă, infracţiunea de luare de mită se comite nu doar atunci când funcţionarul public, în mod direct sau indirect pretinde sau nu respinge promisiunea primirii unor bunuri sau foloase pentru a îndeplini un act, ci şi atunci când acesta lasă să se înţeleagă, prin atitudinea sa, că întocmirea unui act ce intră în atribuţiile de serviciu depinde de primirea acelor bunuri şi foloase.
Inculpatul era conducătorul echipei care l-a cercetat penal pe martorul S.V. şi prin pretinderea şi primirea acelor bunuri şi foloase i-a creat acestuia impresia că numai răspunzând pozitiv la solicitările poliţistului va obţine o soluţie favorabilă în cauza în care este cercetat.
Nici susţinerea că a fost vorba despre o sponsorizare nu poate fi acceptată, întrucât inculpatul nu a făcut niciun demers pentru încheierea legală a unui contract de sponsorizare ci, dimpotrivă, a dus televizorul la domiciliu, iar maşina a folosit-o, în mare parte, în interes personal.
Cât priveşte solicitarea de achitare în temeiul art. 10 lit. b1) C. proc. pen., aceasta nu poate fi primită, căci nu se poate aprecia că fapta unui ofiţer de poliţie judiciară, cu atribuţii de control, de a pretinde şi primi bunuri şi foloase, este lipsită de gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de parchet şi va casa în parte sentinţa primei instanţe.
Rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică a faptei din art. 254 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în art. 254 alin. (2) C. pen., combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Se va dispune condamnarea inculpatului pentru această infracţiune, menţinând aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen., ca şi pedeapsa şi suspendarea condiţionată a executării acesteia, astfel cum s-a motivat în analiza criticii parchetului referitoare la individualizare.
De asemenea, se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei, dispunându-se confiscarea şi a sumei de 1042 lei de la inculpat reprezentând contravaloarea folosinţei autoturismului Matiz.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – S.T. Craiova împotriva sentinţei penale nr. 134 din 10 octombrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, privind pe inculpatul B.G.
Casează în parte sentinţa penală recurată şi, rejudecând:
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei comisă de inculpatul B.G. din infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 254 alin. (2) C. pen., combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi a art. 76 C. pen., condamnă pe inculpatul B.G. la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. şi a art. 71 alin. (5) C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii.
Conform art. 82 C. pen., fixează termen de încercare pe o durată de 3 ani şi 6 luni.
Pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei, iar în baza art. 254 alin. ultim C. pen., dispune confiscarea şi a sumei de 1042 lei reprezentând contravaloarea folosinţei autoturismului Matiz.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1890/2008. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1896/2008. Penal → |
|---|
