ICCJ. Decizia nr. 1930/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1930/2008
Dosar nr. 2309/107/2006
Şedinţa publică din 30 mai 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 299/2007 din 24 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia penală, în dosar nr. 2309/107/2006, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi 175 C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., raportat la art. 99, 109 C. pen. şi a fost condamnat inculpatul G.I. la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 64 lit. a) – c) C. pen. şi art. 71 alin. (2) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii, pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 1101 C. pen., pe durata termenului de încercare a fost încredinţată supravegherea minorului, părinţilor acestuia G.I. şi G.M. până la împlinirea vârstei de 18 ani.
S-a atras atenţia inculpatului asupra art. 83 şi 84 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate.
A fost admisă în parte acţiunea civilă promovată de partea civila M.L. şi în întregime acţiunea civilă promovată de partea civilă Spitalul Orăşenesc Cugir şi în baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul minor în solidar cu părţile responsabile civilmente G.I. şi G.M. la plata următoarelor sume:
- 2.000 RON în favoarea părţii civile M.L. reprezentând daune morale;
- 820 RON în favoarea părţii civile Spitalul Orăşenesc Cugir reprezentând cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente, la plata sumei de 900 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului ocazionate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, din care suma de 100 RON reprezentând onorariu avocat din oficiu în cursul urmăririi penale s-a avansat de Ministerul Justiţiei în favoarea Baroului Alba.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut, în fapt, de către tribunal că, la data de 18 iunie 2006, în jurul orei 20,30, inculpatul G.I. a aplicat părţii vătămate M.L. o lovitură, cu o bâtă din lemn de esenţă tare, fracturându-i antebraţul mâinii stângi cu care s-a apărat. Pentru leziunea suferită, partea vătămată a necesitat pentru vindecare, un număr de 45 - 50 zile de îngrijiri medicale.
La schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor calificat în vătămare corporală, instanţa de fond a conchis că, în raport de obiectul folosit, intensitatea loviturii, urmările cauzate şi locul vizat a fi lovit, nu rezultă intenţia directă ori indirectă a inculpatului de a suprima viaţa victimei. Mai mult, s-a reţinut de către instanţa de fond că nu rezultă din probele administrate cauzei că inculpatul a vizat capul victimei atunci când a lovit cu corpul contondent.
Astfel, instanţa de fond a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 99 şi urm. C. pen., inculpatul fiind minor la data comiterii faptei.
În baza acestui text de lege inculpatul a fost condamnat.
La stabilirea şi aplicarea pedepsei instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 99 şi urm. C. pen., precum şi dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi s-a apreciat că scopul pedepsei aplicate poate fi atins şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie, astfel că s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 110 şi 1101 C. pen.
Sub aspectul laturii civile, s-au constatat îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale conform art. 998 şi urm. C. civ., astfel că inculpatul minor a fost obligat în solidar la plata de despăgubiri civile, reprezentând despăgubiri materiale şi morale către partea vătămată constituită parte civilă în cauză.
împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel în termen, motivat Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, precum şi partea civilă M.L. şi inculpatul G.I., aceştia nemotivându-şi în scris apelurile declarate.
În motivele scrise de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba şi susţinute oral prin reprezentant, s-a criticat sentinţa penală sub aspectul nelegalităţii, constând în aceea că în mod greşit judecătorul de fond a procedat la schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor calificat în vătămare corporală, fiind mai mult decât evident că atât materialitatea actului de agresiune cât şi celelalte elemente faptice şi comportamentale ale inculpatului pun în evidenţă că inculpatul atunci când a lovit victima în zona capului cu obiectul contondent, chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieţii victimei, a acceptat acest rezultat, existând intenţia indirectă specifică infracţiunii de tentativă de omor calificat, încadrarea juridică reţinută de instanţa de fond fiind greşită.
O altă critică formulată de parchet a vizat tot un aspect de nelegalitate, referitor la aplicarea greşită a pedepsei accesorii şi a nereţinerii dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la încadrarea juridică a faptei, raportat la modificarea art. 71 C. pen., prin Legea nr. 278/2006 şi s-a mai invocat şi netemeinicia hotărârii atacate, privind pedeapsa aplicată, apreciindu-se că instanţa de fond a dat dovadă de prea mare clemenţă la individualizarea pedepsei atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
La termenul de judecată din 18 martie 2008 inculpatul şi partea civilă au declarat personal în faţa instanţei de apel că s-au împăcat, că s-au înţeles şi sub aspectul laturii civile în sensul ca inculpatul să-i achite părţii civile suma de 3.000 lei, din care s-a achitat suma de 1.500 de lei şi, de asemenea, au solicitat a se lua act de faptul că s-au împăcat şi au solicitat a se dispune în cauză o soluţie de încetare a procesului penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen. În subsidiar, inculpatul prin apărătorul ales a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinţei penale atacate şi, rejudecând cauza, aplicarea unei sancţiuni mai mici faţă de cea aplicată de Tribunalul Alba.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi partea civilă M.L.
A desfiinţat în parte sentinţa primei instanţe şi, rejudecând, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 74 şi 76 lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 110 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 1101 C. pen., a încredinţat supravegherea minorului părinţilor acestuia, G.I. şi G.M., până la împlinirea vârstei de 18 ani.
A fost obligat inculpatul minor în solidar cu părţile responsabile civilmente la 3000 lei daune morale către partea civilă M.L., constatând că s-au achitat 1500 lei despăgubiri civile.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, sub aspectul laturii penale a cauzei, că inculpatul a acţionat cu intenţia indirectă de a suprima viaţa victimei, aspect ce rezultă din materialitatea actului de agresiune, acesta lovind victima cu intensitate, în zona capului, cu ajutorul unei bâte din lemn de fag.
Faţă de circumstanţele personale ale inculpatului s-a făcut aplicarea art. 74 C. pen. şi s-a apreciat că o pedeapsă coborâtă sub minim şi suspendată condiţionat, cu supravegherea părinţilor, este în măsură să atingă scopul preventiv şi educativ al acesteia.
Sub aspectul laturii civile s-a avut în vedere înţelegerea părţilor, confirmată de partea vătămată, inculpat şi părţile responsabile civilmente în faţa instanţei, în sensul că s-a convenit achitarea sumei de 3000 lei despăgubiri civile din care s-a şi plătit suma de 1500 lei.
Corespunzător, apelul inculpatului prin care se solicita aplicarea unei pedepse mai mici decât cea stabilită de instanţa de fond s-a apreciat ca nefondat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul şi partea responsabilă civilmente G.I.
Inculpatul, prin criticile dezvoltate oral de apărătorul din oficiu, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., solicitând să se reţină că încadrarea juridică corectă a faptei este aceea a infracţiunii de vătămare corporală gravă, sens în care a solicitat casarea deciziei şi menţinerea sentinţei.
Partea responsabilă civilmente nu a invocat în scris niciun motiv de recurs şi, deşi legal citată, nu s-a prezentat în instanţă pentru susţinerea orală a recursului.
Recursurile sunt neîntemeiate.
Înalta Curte, analizând Decizia recurată, atât prin prisma criticilor formulate, cât şi în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
În ceea ce priveşte recursul inculpatului, în care se invocă motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. (greşita încadrare juridică a faptei), Înalta Curte apreciază critica nefondată.
Instanţa de apel a dat o interpretare judicioasă probelor administrate şi ignorate de instanţa de fond.
În mod corect, s-au avut în vedere concluziile ştiinţifice ale raportului de constatare medico-legală, din care rezultă în mod clar poziţia victimă-agresor; ambii în ortostatism şi faţă în faţă, victima fiind cu braţul ridicat deasupra capului.
Aceste concluzii se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate, cu ale martorului ocular M.S. şi chiar cu declaraţiile date de inculpat în cursul urmăririi penale.
În conformitate cu aceste probe, inculpatul a vizat zona capului când a lovit victima, aceasta apărându-se cu braţul ridicat deasupra capului.
Stabilirea poziţiei psihice a inculpatului în raport de fapta comisă, ca fiind aceea a intenţiei indirecte de a ucide, s-a făcut avându-se în vedere obiectul folosit, zona corporală vizată, intensitatea loviturii, urmările produse, perseverenţa inculpatului în acţiunea sa, raporturile anterioare dintre părţi, expresiile folosite, atitudinea ulterioară a inculpatului.
În raport de acestea, s-a constatat, corect, că inculpatul a lovit victima cu un obiect contondent dur (o bâtă din lemn de fag), în zona capului, cu intensitate (acestea rezultă din împrejurarea că inculpatul a lovit victima ridicând bâta deasupra capului, lovind apoi de sus în jos şi oblic, de la dreapta la stânga, cu consecinţa fracturării antebraţului stâng al părţii vătămate, antebraţ ridicat de aceasta pentru a para lovitura), după ce inculpatul, în prealabil, a încercat să lovească în aceeaşi zonă vitală pe fiul victimei, ameninţând cu moartea atât pe acesta cât şi pe victimă.
După faptă, inculpatul a părăsit imediat locul conflictului, iar martorilor întâlniţi imediat în calea sa le-a cerut în mod expres să spună că nu l-au văzut (declaraţiile martorilor I.I.P. şi A.P.).
În raport de aceste aspecte, atât materialitatea actului de agresiune, cât şi celelalte elemente faptice şi comportamentale ale inculpatului pun în evidenţă că acesta, atunci când a lovit victima vizând zona capului şi fracturând antebraţul acesteia ridicat pentru a se autoapăra, utilizând un obiect dur, contondent, chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieţii acesteia, a acceptat acest rezultat, existând cel puţin intenţia indirectă specifică tentativei la infracţiunea de omor calificat, astfel încât critica acestuia este nefondată.
Referitor la recursul părţii responsabile civilmente, Înalta Curte constată că acesta nu a fost motivat şi nici susţinut, iar din verificarea deciziei recurate nu rezultă niciun motiv de casare ce ar putea fi luat în considerare din oficiu, conform art. 3859 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.
Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu pentru inculpat urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul G.I.I. şi de partea responsabilă civilmente G.I. împotriva deciziei penale nr. 11/ A din 18 martie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat G.I.I. să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţie, iar partea responsabilă civilmente G.I. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1924/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1931/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
