ICCJ. Decizia nr. 1931/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1931/2008
Dosar nr. 2236/36/2007
Şedinţa publică din 30 mai 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 244 din 29 mai 2006, Tribunalul Constanţa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., i-a achitat pe inculpaţii.
- F.G.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen. şi, respectiv art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., aplicându-i sancţiunea cu caracter administrativ, prevăzută de art. 181 alin. (3) cu referire la art. 91 lit. c) C. pen., a amenzii în cuantum de 1000 lei (RON).
- S.F.E, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., aplicându-i sancţiunea administrativă a amenzii de 500 lei (RON).
- O.A, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., aplicându-i sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 300 lei (RON).
S-a luat act că părţile vătămate O.L. şi G.D.C. nu s-au constituit părţi civile.
Au fost obligaţi inculpaţii F.G.C. şi S.F.E., în solidar şi cu părţile responsabile civilmente F.I. şi S.F. la plata sumei de 6.600.000 lei (ROL) despăgubiri către partea civilă SC C. SRL Constanţa.
Inculpaţii F.G.C. şi S.F.E. au fost obligaţi la plata a câte 200 lei (RON) cheltuieli judiciare către stat, să rămână în sarcina statului, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare cu privire la inculpatul O.A.
Instanţa a reţinut, în fapt, că la data de 10 ianuarie 2005, în timp ce se afla în faţa blocului din Aleea Topolog din municipiul Constanţa, unde locuieşte, partea vătămată minoră O.L. s-a întâlnit cu inculpaţii F.G.C. şi O.A., cunoscuţi din cartier.
La un moment dat inculpatul O.A. i-a cerut părţii vătămate telefonul mobil să se joace.
La scut timp după primirea telefonului, inculpatul O.A., într-o falsă ceartă cu inculpatul F.G.C., a luat-o la fugă, fiind urmat de acest din urmă inculpat.
Reîntâlnindu-se, cei doi inculpaţi au mers la domiciliul martorului A.M., pe care l-au rugat să-i ajute să vândă telefonul.
Deşi a vândut telefonul cu suma de 600.000 lei, martorul A.M., aflând ulterior că acesta a fost furt, a recuperat aparatul şi l-a predat organului de poliţie, care l-a restituit părţii vătămate.
În dimineaţa de 19 ianuarie 2005 inculpaţii F.G.C. şi S.F.E. au mers la Şcoala Generală nr. 6 Constanţa, pentru a întâlni un elev.
Văzând-o pe partea vătămată G.D.C., elev de serviciu, că asculta muzică la aparatul radio al telefonului mobil Nokia 6230, la căşti, inculpatul F.G.C. i-a cerut acestuia să-i permită să asculte şi el muzică. Profitând de un moment de neatenţie a părţii vătămate, inculpatul F.G.C. a fugit cu telefonul, fiind urmat de inculpatul S.F.E.
Urmărindu-i pe inculpaţi şi cerându-le să îi restituie telefonul, partea vătămată i-a ajuns în apropierea gardului şcolii, moment în care inculpatul F.G.C. a încercat să o lovească cu cotul. În aceste condiţii partea vătămată a renunţat să-i mai urmărească pe inculpaţi.
Aceştia, prin intermedierea martorului A.M. şi pe numele acestuia, au amanetat telefonul pentru suma de 6.000.000 lei la casa de amanet C. SRL Constanţa, banii folosindu-i în interes personal.
La stabilirea situaţiei de fapt instanţa a avut în vedere plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, procesele-verbale de cercetare a locului faptei, planşele foto, dovezile de restituire a bunurilor, contractul de amanet şi foaia de vărsământ privind telefonul mobil Nokia 6230, declaraţiile martorilor I.A., H.I. şi A.M., coroborate cu declaraţiile inculpaţilor din cursul urmăririi penale şi din faţa instanţei, în contrazicere între ele dar şi ale fiecăruia faţă de ale celorlalţi.
Instanţa a apreciat că faptele săvârşite nu prezintă gradul de pericol social al infracţiunilor luând în considerare modalitatea de comitere, valoarea bunurilor sustrase şi relaţiile existente între persoanele implicate.
S-a reţinut, astfel, că inculpaţii F.G.C. şi O.A. erau prieteni cu partea vătămată O.L., săvârşirea faptei având loc pe fondul teribilismului specific vârstei, fără a conştientiza eventualele consecinţe de natură penală.
De asemenea, s-a avut în vedere că inculpaţii provin din familii destrămate, fiind lipsiţi la această vârstă de suportul ambilor părinţi iar pe viitor putând fi singurul sprijin moral şi material al părintelui supraveghetor.
Această hotărâre a fost atacată cu apel de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, care a criticat-o pentru greşita achitare, solicitând aplicarea unor pedepse cu suspendarea executării acestora.
Un alt motiv de critică a constat în neobligarea inculpaţilor în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat, în condiţiile în care au fost obligaţi la despăgubiri civile.
Prin Decizia penală nr. 5 din 12 februarie 2007, Curtea de Apel Constanţa a admis apelul parchetului, desfiinţând hotărârea atacată şi, în rejudecare, a dispus obligarea inculpaţilor F.G.C. şi S.F.E. în solidar cu părţile responsabile civilmente F.I. şi S.F. la plata sumei de câte 200 lei (RON) fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva deciziei penale sus menţionate a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, criticând soluţia de achitare întrucât faptele săvârşite prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi nu justifică aplicarea art. 181 C. pen., motiv de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.
Un alt motiv s-a invocat încălcarea prevederilor art. 378 alin. (11) C. proc. pen., constând în neaudierea inculpaţilor de către instanţa de apel.
Prin Decizia penală nr. 3418 din 25 iunie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul parchetului, a casat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Constanţa, constatând incidenţa cazului de nulitate a deciziei prevăzut de art. 197 alin. (4) C. proc. pen., constând în nesocotirea dispoziţiei legale de ascultare a inculpaţilor în apel, în condiţiile în care instanţa de control judiciar a fost sesizată cu apelul parchetului prin care se solicita condamnarea inculpaţilor după pronunţarea, în primă instanţă, a soluţiei de achitare.
În rejudecare, prin Decizia penală nr. 1 din 16 ianuarie 2008, Curtea de Apel Constanţa a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, a desfiinţat sentinţa penală nr. 244 din 29 mai 2006 a Tribunalului Constanţa şi l-a condamnat pe inculpatul F.G.C.
- în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., la 6 luni închisoare;
- în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., la un an închisoare.
În baza art. 85 C. pen., a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 212 din 5 mai 2005 a Tribunalului Constanţa.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa de un an închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., raportat la art. 110 C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe termenul de încercare de 2 ani şi 6 luni, cu aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.
Inculpaţii F.G.C. şi S.F.E. au fost obligaţi la plata a câte 200 lei, fiecare, în solidar cu părţile responsabile civilmente, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
A menţinut celelalte dispoziţii ale instanţei.
Instanţa de control judiciar a constatat, în privinţa inculpatului F.G.C., că faptele săvârşite de acesta prezintă pericolul social al infracţiunii.
Această apreciere este motivată prin pluralitatea faptelor, conduita anterioară, tot de încălcare a legii penale, materializată în săvârşirea unei alte tâlhării pentru care a fost condamnat ulterior săvârşirii faptelor din prezenta cauză precum şi de comportarea din cursul procesului, inculpatul încercând să minimalizeze contribuţia sa la comiterea furtului şi tâlhăriei.
Criticile referitoare la achitarea celorlalţi doi inculpaţi pentru lipsa gradului de pericol social al unei infracţiuni au fost considerate de instanţa de apel ca neîntemeiate.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, care a criticat-o pentru greşita menţinere a hotărârii de achitare a inculpaţilor S.F.E. şi O.A. în considerarea lipsei gradului de pericol social al infracţiunii, precum şi de către inculpatul F.G.C., nemotivat în scris însă susţinut oral de apărătorul din oficiu în sensul achitării, neexistând probe din care să rezulte că acesta ar fi săvârşit faptele din cauză.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursurile, motivate în susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., nu sunt fondate.
Situaţia de fapt a fost corect şi temeinic stabilită.
Niciunul dintre inculpaţi nu a atacat hotărârea instanţei de fond cu apel iar în apelul parchetului critica nu a vizat situaţia de fapt reţinută ci aprecierea făcută cu privire la pericolul social al infracţiunii.
De urmare, inculpatul F.G.C. şi-a asumat fapta aşa cum a fost reţinută de instanţa de fond în recursul său, potrivit art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., nu poate privi decât modificarea adusă soluţiei din sentinţă, prin Decizia pronunţată în apel.
Aşa cum s-a arătat, ambele recursuri declarate în cauză sunt nefondate.
În privinţa inculpaţilor S.F.E. şi O.A. atât instanţa de fond cât şi cea de apel au făcut o evaluare corectă a gradului concret de pericol social al faptelor, având în vedere criteriile prevăzute de art. 181 alin. (2) C. pen.
Inculpatul S.F.E., conform datelor din Referatul de evaluare, provine dintr-o familie dezorganizată, urmare divorţului survenit în anul 1996, cei 3 copii ai familiei rămânând în îngrijirea şi educarea mamei. Minorul inculpat a absolvit o şcoală de arte şi meserii, urmând să se îmbarce pe un vas de croazieră conform contractului de muncă deja semnat.
Se apreciază că există posibilitatea reintegrării sociale fără probleme a acestui inculpat, fiind redus riscul reluării comportamentului antisocial.
În săvârşirea faptei de tâlhărie imputate, aşa cum rezultă din materialul probator, contribuţia inculpatului S.F.E. a fost redusă, limitându-se obiectiv la prezenţa sa în apropierea inculpatului F.G.C., care este cel care a luat telefonul de la partea vătămată G.D.C. şi a încercat să o lovească pe aceasta (a se vedea declaraţie parte vătămată G.D.C. la instanţă).
La rândul lui, inculpatul O.A. provine tot dintr-o familie în care părinţii sunt în curs de divorţ iar cei doi copii sunt în îngrijirea mamei. Este absolvent a 8 clase, fără să aibă performanţe în şcoala de arte şi meserii.
Are, conform Referatului de evaluare, perspective mari de reintegrare socială.
Partea vătămată O.L. a susţinut în faţa instanţei că era prietenă cu inculpatul O.A. şi nu a fost pentru prima dată când acesta i-a cerut telefonul pentru a se juca.
Faţă de modul, mijloacele şi împrejurările săvârşirii faptei de fiecare dintre inculpaţii S.F.E. şi O.A., de urmările reduse, de vârsta acestora şi perspectivele reale de reintegrare, Curtea constată că este întemeiată, aprecierea lipsei gradului de pericol social al infracţiunii, săvârşită de sus-numiţii inculpaţi.
Asemenea, legală şi temeinică este hotărârea instanţei de apel şi în privinţa constatării existenţei pericolului social al infracţiunii în cazul faptelor săvârşite de inculpatul F.G.C. precum şi în cea a individualizării pedepselor.
Şansele acestui inculpat de reintegrare socială sunt, conform Raportului de evaluare, medii, rezultând din actele de le dosar aprecieri negative în ceea ce priveşte comportarea în colectivitate a acestuia.
Înainte de toate, însă sus-numitul inculpat este trimis în judecată pentru două infracţiuni contra patrimoniului, fiind între timp, pentru o altă infracţiune concurentă, condamnat definitiv.
Aşa fiind, se constată că instanţa de apel a calificat corect faptele inculpatului F.G.C. ca având pericolul social al infracţiunii stabilind pedepse just individualizate, inclusiv în privinţa modalităţii de executare.
Neconstatând, din examinarea din oficiu a hotărârii, nici existenţa vreunuia dintre celelalte cazuri de casare, prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursurile urmează să fie respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de inculpatul F.G.C. împotriva deciziei penale nr. 1/ MP din 16 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe inculpatul F.G.C. să plătească statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariile de avocaţi pentru apărarea din oficiu, în sumă de câte 150 lei, pentru intimaţii inculpaţi S.F.E. şi O.A., se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1930/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1934/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
