ICCJ. Decizia nr. 1946/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1946/2008
Dosar nr. 4545/1/2008
Şedinţa publică din 30 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 15 mai 2008 pronunţată în dosarul nr. 44471/3/2007, Curtea de Apel Bucureşti, ca instanţă de apel, investită cu soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii C.E.M. ş.a., în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor C.E.M., I.G. şi K.H.R., stabilind termen pentru soluţionarea apelurilor la5 iunie 2008.
Împotriva acestei încheieri inculpatul C.E.M. a declarat recurs, solicitând, personal şi prin apărător, casarea încheierii şi revocarea arestării preventive, apreciind că în acest stadiu procesual lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Verificând încheierea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.
În examinarea întrunirii condiţiilor prevăzute de lege pentru a dispune menţinerea arestării preventive a inculpatului recurent C.E.M., instanţa a făcut o nouă analiză judicioasă a tuturor datelor şi împrejurărilor cauzei, relative la fapte şi persoană, în relaţie cu dispoziţiile normative din dreptul intern şi cele din C.E.D.O. referitoare la caracterul de excepţie al măsurilor preventive privative de libertate şi dreptul oricărei persoane la un proces echitabil, ajungând întemeiat la concluzia menţinerii în continuare a temeiurilor avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Inculpatul C.E.M. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor de introducere în ţară cu încălcarea legii de droguri de mare risc şi respectiv, trafic de droguri de mare risc, prevăzute şi pedepsite de art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 3 alin. (1) şi (2) C. pen., ambele din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., constând în aceea că la data de 14 noiembrie 2007 a introdus pe teritoriul României, din Turcia, cantitatea de 4373,6 grame heroină pe care a transportat-o de la graniţă până în Mun. Bucureşti şi a pus-o la dispoziţia celorlalţi doi inculpaţi din cauză.
Inculpatul C. a fost arestat preventiv la data de 15 noiembrie 2007.
S-a reţinut pe deplin justificat de către instanţa de apel prin încheierea atacată că subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f) cu trimitere la cele arătate de art. 143 C. proc. pen., respectiv existând indicii temeinice şi probe care îndreptăţesc şi în acest moment procesual presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit faptele pentru care a fost pus sub acuzare.
Existenţa în continuare a pericolului concret pentru ordinea publică ce ar exista prin punerea în libertate a inculpatului, a fost riguros şi pertinent motivată.
În adevăr, osebit de gravitatea infracţiunilor imputate, evidenţiată de regimul juridic sever de sancţionare, cu particularităţile agravante din cauză decurgând din natura drogurilor, de mare risc, caracterul transnaţional al faptelor şi cantitatea mare de astfel de substanţe care produc urmări deseori ireparabile pentru sănătatea publică, pericolul concret pentru ordinea publică ce ar exista prin punerea în libertate a acestui inculpat este susţinut şi de rezonanţa socială negativă a faptelor de acest gen şi de datele care conturează periculozitatea ridicată a făptuitorului.
Astfel, inculpatul recurent a mai fost definitiv condamnat de mai multe ori pentru o diversitate de infracţiuni, de la dezertare şi falsuri la înşelăciune şi tâlhărie, ultima pedeapsă, de 11 ani închisoare, fiind aplicată prin sentinţa penală nr. 1268 din 1 aprilie 2005 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, aflându-se în condiţiile recidivei prevăzute de art. 37 lit. a) C. pen.
În prezenta cauză în care este inculpat, acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 336 din 20 martie 2008 a Tribunalului Bucureşti la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare, cu executarea în regim de detenţie.
Respectând principiul prezumţiei de nevinovăţie, până la rămânerea definitivă a hotărârii în cauză autorităţile judiciare sunt îndreptăţite să ţină seama de indiciile şi probele din care rezultă presupunerea rezonabilă a săvârşirii infracţiunilor de către inculpat şi să ia măsuri de apărare a colectivităţii, a ordinii publice, inclusiv de natura celei preventive privative de libertate, cum a fost luată şi menţinută faţă de aceştia.
Faţă de cele ce preced, recursul inculpatului C.E.M. urmează să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.E.M. împotriva încheierii din 15 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 44471/3/2007.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1935/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1947/2008. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
