ICCJ. Decizia nr. 1947/2008. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1947/2008
Dosar nr. 4557/1/2008
Şedinţa publică din 30 mai 2008
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 19 mai 2008, pronunţată în dosarul penal nr. 41070/3/2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins excepţia de necompetenţă materială formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A.
Totodată, Curtea a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul S.F. de încuviinţare a părăsirii temporare a teritoriului României.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
Prin Decizia penală nr. 3857 din 8 august 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis recursul declarat de inculpatul S.F. împotriva încheierii din 25 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală (prin care se menţine starea de arest preventiv a inculpatului), a casat hotărârea atacată şi a înlocuit măsura arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea instanţei, a dispus punerea în libertate a inculpatului dacă acesta nu este arestat în altă cauză şi a stabilit în sarcina acestuia obligaţia de a se prezenta la toate termenele de judecată stabilite în cauză, atrăgându-i atenţia asupra dispoziţiilor art. 145 alin. (22) C. proc. pen.
Prin încheierea din 14 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de inculpat pentru revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea instanţei, hotărâre rămasă definitivă prin respingerea ca inadmisibil a recursului declarat de inculpat prin Decizia penală nr. 360 din 29 ianuarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În privinţa soluţionării cererii inculpatului de încuviinţare a părăsirii ţării, instanţa a constatat că îi revine competenţa rezolvării acesteia. Cât priveşte cererea inculpatului de a i se încuviinţa părăsirea temporară a ţării în perioada 25 mai 2008 – 15 iunie 2008, pentru a participa la unele reuniuni internaţionale la care a fost invitat, s-a constatat că aceasta nu este întemeiată, niciunul din înscrisurile depuse nejustificând necesitatea deplasării inculpatului în străinătate, iar lipsa încuviinţării neproducând prejudicii însemnate pentru acesta.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, susţinând admisibilitatea acestuia şi solicitând admiterea cererii de încuviinţare a părăsirii ţării.
Examinând recursul, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau Decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
Dispoziţiile legale referitoare la măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, art. 1451 raportat la art. 145 C. proc. pen., ca şi dispoziţiile referitoare la înlocuirea sau revocarea măsurilor preventive, art. 139 C. proc. pen., nu prevăd posibilitatea atacării cu recurs a încheierii prin care instanţa a dispus respingerea unei cereri de încuviinţare a părăsirii temporare a ţării.
De altfel, nici dispoziţiile art. 141 C. proc. pen., nu permit atacarea prin apel sau recurs a încheierii prin care instanţa de fond sau de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive.
Aşa fiind, şi constatând că legiuitorul nu a prevăzut şi nu permite supunerea la vreo cale de atac a încheierii prin care s-a respins cererea de încuviinţare a părăsirii temporare a ţării, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul S.F.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul S.F. împotriva încheierii din 19 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 41070/3/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1946/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1980/2008. Penal → |
|---|
