ICCJ. Decizia nr. 1981/2008. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1981/2008
Dosar nr. 6188/101/2007
Şedinţa publică din 3 iunie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 294 din 2 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în dosar nr. 6188/101/2007, în baza art. 71 alin. (l) din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 – art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.D.L., la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen, în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 71 alin. (l) din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 – art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.F., la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost achitaţi inculpaţii pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicabilă art. 41 – art. 42 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor reţinerea şi arestarea preventivă, începând cu data de 26 mai 2007 şi până la pronunţare şi s-a menţinut starea de arest a acestora.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 70 alin (1) din O.U.G nr. 105/2001, cu aplicabilă art. 74 – art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.A. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 81 – art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani şi 6 luni.
S-a făcut aplicarea art. 83 C. pen.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a sumei de 500 euro de la inculpatul M.F., sumă ce se află în custodia B.C.R.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a sumei de 1300 euro de la inculpatul M.A. şi obligă pe acest inculpat la plata acestei sume către stat.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a autoturismului marca „Mercedes", aparţinând inculpatului M.F., aflat în custodia I.J.P.F. Mehedinţi.
S-a dispus ridicarea de sub sechestrul asigurător a autoturismului marca BMW, aflat în custodia I.J.P.F. Mehedinţi şi conform dispoziţiile art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea acestei maşini proprietarului de drept T.C.
A obligat pe inculpatul C.D.L. şi M.F., să plătească statului câte 1500 lei cheltuieli judiciare şi pe inculpatul M.A. la plata sumei de 2500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond pe baza declaraţiilor inculpaţilor, declaraţiilor martorilor, a procesului verbal de constatare a faptelor, a procesului verbal de certificare a redării convorbirilor telefonice purtate de inculpatul M.F., înregistrate cu autorizarea instanţei, a reţinut următoarea stare de fapt:
În cursul lunii martie 2007, inculpatul M.F. a fost contactat telefonic din Bucureşti, de către cetăţeanul străin H.S., ce cunoştea limba română, şi căruia, inculpatul M.F. i-a propus să acţioneze împreună, în vederea scoaterii ilegale a unor cetăţeni străini, din România în Ungaria.
Inculpatul M.F. a luat legătura, tot telefonic, cu coinculpatul C.D.L., agent de poliţie la punctul de frontieră Cenad din judeţul Timiş, care a acceptat şi el propunerea făcută de inculpatul M.F.
Astfel, cei trei au stabilit ca cetăţenii străini ce se aflau legal în România, să fie contactaţi de numitul H.S., pentru a li se înlesni acestora trecerea ilegală a frontierei. In acest scop urma ca de la fiecare cetăţean străin să se primească suma de 3000 Euro, din care, pentru sprijinul acordat, inculpatul M.F. urma să primească suma de 500 Euro de la fiecare migrant iar inculpatul C.D.L., suma de 1300 Euro. în acest scop, s-a reţinut că inculpatului M.F., îi revenea sarcina de a călăuzi pe teritorial României migranţii, urmând ca apoi să-i predea inculpatului C.D.L. în apropierea punctului de trecere a frontierei din Cenad, după care, acesta din urmă, să le înlesnească trecerea frauduloasă a graniţei până în Ungaria, cu ajutorul autoturismului său.
În concret s-a stabilit că:
1. În data de 25 mai 2007, inculpatul M.F. a fost contactat telefonic de către H.S., care i-a comunicat că, în cursul aceleiaşi zile, va trimite un cetăţean arab cu trenul de la Bucureşti la Timişoara, urmând ca acesta, potrivit planului stabilit, să-i înlesnească trecerea frauduloasă a frontierei. Astfel, în după-amiaza acelei zile, inculpatul M.F. s-a deplasat cu autoturismul marca Mercedes, în Municipiul Timişoara, unde în faţa magazinului M. avea stabilit să se întâlnească cu inculpatul, cetăţean irakian, M.A., pe care urma să-l recunoască după semnalmentele ce i-au fost transmise prin telefon de către numitul H.S.
Inculpatul M.F., l-a transportat apoi pe cetăţeanul irakian inculpatul M.A., în schimbul sumei de 500 Euro, cu autoturismul său, în care s-a mai aflat şi martora P.E., din Timişoara până în apropiere de localitatea Lovrin, jud. Timiş, unde urma să fie preluat de inculpatul C.
Pe baza acestui înţelegeri, în seara zilei de 25 mai 2007, în jurul orelor 21,30 inculpatul M.F., a ajuns cu cetăţeanul irakian în apropiere de localitatea Lovrin, unde a fost aşteptat de inculpatul C.D.L., care l-a preluat pe inculpatul M.A. în autoturismul său, în apropiere de punctul de frontieră. Inculpatul C.D.L. l-a introdus pe inculpatul M.F. în portbagajul autoturismului cu care îl transporta, pentru a-i mijloci astfel trecerea frauduloasă a frontierei.
În momentul în care inculpatul C.D.L., fiind îmbrăcat în uniforma de agent de poliţie de frontieră, a ajuns în punctul de frontieră, a fost prins în flagrant în timp ce încerca să scoată ilegal din ţară pe inculpatul M.A., ce se afla în portbagajul maşinii.
De asemenea, organele de urmărire penală, l-au reţinut şi pe inculpatul M.F., asupra căruia s-a descoperit o bancnotă de 500 Euro, bani pe care îi primise de la cetăţeanul irakian M.A.
2. Instanţa a mai reţinut că, şi în data de 29 martie 2007, aceeaşi inculpaţi, tot prin intermediul numitului H.S., în aceeaşi modalitate, au organizat şi reuşit scoaterea ilegală din ţară, tot prin punctul de frontieră Cenad şi a cetăţeanului irakian J.A.S., care, a fost descoperit de autorităţile ungare, având asupra sa acte de identitate româneşti false.
Prima instanţă stabilind această stare de fapt, a reţinut că inculpaţii M.F. şi C.D.L. se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi prevăzută de art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, comisă în condiţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar inculpatul M.A. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001.
Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii M.F. şi C.D.L., prima instanţă a reţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, că probele pe baza cărora inculpaţii au fost trimişi în judecată nu au fost obţinute cu respectarea prevederilor art. 6 C. proc. pen., că în faza de urmărire penală inculpaţii nu au fost ascultaţi cu privire la această faptă iar la prezentarea materialului de urmărire penală, inculpaţilor nu li s-au prezentat actele de cercetare penală pe baza cărora s-a dispus trimiterea în judecată.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Ministerul Public – D.I.I.C.O.T. Mehedinţi şi inculpaţii M.F. şi C.D.L.
În apelul Ministerului Public sentinţa a fost criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie arătându-se, în esenţă, în primul rând, că în mod greşit s-a dispus achitarea inculpaţilor M.F. şi C.D.L. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 întrucât din ansamblul probelor administrate în cauză a rezultat că cei trei inculpaţi au efectuat acte în vederea constituirii grupului infracţional.
În al doilea rând, hotărârea a fost criticată şi sub aspectul greşitei scoateri de sub sechestru şi neconfiscării autoturismului marca BMW aparţinând inculpatului C.D.L. precum şi pentru neconfiscarea sumei de 1000 euro primită de C.D.L. de la cetăţeanul arab J.A.S. în luna martie 2007.
În al treilea rând s-a menţionat că în mod greşit au fost reţinute circumstanţe atenuante pentru M.F. şi C.D.L. întrucât primul a mai fost condamnat în trecut iar cel de-al doilea îşi desfăşura activitatea în calitate de poliţist, împrejurări ce pot constitui circumstanţe agravante.
Motivele de apel au fost suplimentate oral, procurorul de şedinţă arătând că hotărârea primei instanţe este nelegală şi pentru faptul că nu s-a reţinut circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 precum şi pentru faptul că pedeapsa aplicată inculpatului M. este nelegală în condiţiile în care i s-a reţinut tentativă la infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei. De asemeni, s-a arătat că sentinţa este nelegală şi sub aspectul pedepselor accesorii aplicate inculpaţilor M.F. şi C.D.L. întrucât le-au fost interzise toate drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) C. pen., deşi circumstanţele cauzei nu impuneau şi interzicerea dreptului de a vota.
În apelul inculpatului M.F. sentinţa a fost criticată pentru nelegalitate arătându-se, în esenţă că în mod greşit s-a dispus confiscarea autoturismului marca Mercedes.
Un alt motiv de apel al inculpatului M. a fost acela potrivit căruia în mod greşit s-ar fi dispus şi confiscarea sumei de 500 euro întrucât art. 118 lit. d) C. pen., nu îşi găseşte aplicabilitatea în cauză.
Apelul inculpatului C.D.L. a fost motivat doar oral, sentinţa fiind criticată sub aspectul individualizării pedepsei aplicate. S-a arătat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată sau suspendarea sub supraveghere a executării.
Prin Decizia penală nr. 38 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală, la data de 4 martie 2008, au fost admise apelurile declarate de Ministerul Public D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Mehedinţi şi de inculpaţii C.D.L. şi M.F.
A fost desfiinţată în parte sentinţa apelată şi rejudecând în fond:
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. şi art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe fiecare din inculpaţii C.D.L. şi M.F. la pedeapsa de câte un an şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 33 şi 34 C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate mai sus, fiecărui inculpat cu pedepsele aplicate în baza art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 – art. 76 C. pen., în pedeapsa cea mai grea şi s-a dispus ca inculpaţii să execute pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, fiecare.
S-au interzis inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a dedus în continuare detenţia preventivă şi s-a menţinut starea de arest preventiv a celor doi inculpaţi.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.A. la pedeapsa de 1000 lei amendă penală, cu atragerea atenţiei asupra art. 631 C. pen.
S-a înlăturat dispoziţia de ridicare a sechestrului asigurător asupra autoturismului marca BMW şi a menţinut această măsură.
În baza art. 73 din OUG nr. 105/2001, a dispus confiscarea sumei de 500 euro de la M.F., sumă aflată în custodia B.C.R., a sumei de 1300 euro ridicată de poliţie de la M.A., conform procesului verbal din 25 mai 2007 al P.T.F. Cenad.
S-a dispus confiscarea în folosul statului a autoturismului Mercedes şi a autoturismului BMW.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei şi s-a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare ocazionate cu judecarea apelurilor.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut, în urma unei ample analize a probelor administrate în cauză că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
În acest sens s-a arătat că, s-a dovedit înţelegerea dintre M. şi H., ca primul să se ocupe cu scoaterea din ţară a unor cetăţeni străini, urmând să aibă unele beneficii materiale. La înţelegerea iniţială dintre cei doi a aderat şi inculpatul C.D.L., iar activitatea lor nu a fost rezultatul unor întâlniri întâmplătoare, sporadice ci s-a desfăşurat în timp în mod repetat, fiecare dintre cei trei avea un rol bine stabilit în această activitate infracţională. H. racola cetăţeni străini pe care îi punea în legătură cu inculpatul M., acesta îi transporta în zona de frontieră unde erau preluaţi de inculpatul C.D.L. care îi trecea peste frontieră.
S-a mai reţinut că, împrejurarea că inculpatul C.D.L. nu l-a cunoscut personal pe H. şi nu a avut niciun contact cu acesta nu este de natură să conducă la concluzia contrară celor de mai sus, întrucât era evident faptul că în reţea mai sunt implicate şi alte persoane care îi racolează pe cetăţenii străini, lucru acceptat tacit de inculpatul C.D.L.
Instanţa de apel a mai reţinut că inculpaţilor li s-a adus la cunoştinţă infracţiunile pentru care sunt cercetaţi, faptele şi încadrarea juridică a acestora că procesele verbale sunt semnate de inculpaţi, iar inculpatul C.D.L. a şi dat declaraţie în sensul că a ştiut pentru ce anume este cercetat.
Totodată, inculpaţii au semnat fără obiecţiuni, împreună cu apărătorii, procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.
Curtea de apel a apreciat că este întemeiat motivul de apel privind confiscarea autoturismului marca BMW folosit de C.D.L. şi a dispus confiscarea acestuia întrucât a fost folosit la săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 71 alin. (1) din OUG 105/2002.
A mai fost considerat întemeiat şi motivul de apel privind temeiul confiscării autoturismului marca Mercedes (reţinând că se aplică prevederile art. 73 din OUG nr. 105/2002), greşita aplicare a pedepsei accesorii (instanţa a constatat că circumstanţele speţei nu relevau necesitatea ca inculpaţilor M.F. şi C să le fie interzis şi dreptul de a vota) şi aplicarea unei pedepse nelegale inculpatului M., peste minimul special în condiţiile în care existau două situaţii obligatorii şi succesive de reducere a pedepsei (art. 20 C. pen. şi art. 74 – art. 76 C. pen.).
Cu privire la apelurile inculpaţilor M.F. şi C.D.L. s-a apreciat că acestea sunt admisibile doar sub aspectul greşitei aplicări a pedepselor accesorii.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpaţii M.F. şi C.D.L.
Parchetul în motivele de recurs a criticat Decizia şi sentinţa primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie solicitând casarea acestor hotărâri şi în rejudecare: să se reţină cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 agravanta prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.; înlăturarea art. 41 – art. 42 C. pen., din încadrarea juridică a infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 întrucât această infracţiune este o infracţiune continuă şi nu continuată; să se dispună confiscarea sumei de 1300 euro pe care i-a primit de la cetăţeanul irakian J.A.S.; înlăturarea circumstanţelor atenuante şi a dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen., reţinute în favoarea inculpaţilor C.D.L. şi M.F.
Inculpaţii nu au depus motive scrise de recurs, iar în susţinerea orală a recursului de către apărătorul inculpaţilor s-a susţinut că urmărirea penală a fost efectuată de un organ necompetent, competenţa revenindu-i structurii centrale a D.I.I.C.O.T.
Decizia instanţei de apel a fost criticată şi sub aspectul greşitei dispoziţii de confiscare a autoturismului BMW de la inculpatul C.D.L., susţinându-se că din actele depuse la dosar rezultă că autoturismul respectiv nu este proprietatea inculpatului, neputând fi supus confiscării.
Examinând Decizia recurată în raport de motivele de recurs formulate în cauză ce vor fi analizate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14, 17 şi 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate de Parchet şi de inculpaţii C.D.L. şi M.F. sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
A. Cu privire la primul motiv de recurs formulat de parchet, cu referire la nereţinerea circumstanţei agravante prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., pentru infracţiunile prevăzute de art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2002, instanţa de recurs constată că, circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., se referă la comiterea unei infracţiuni de trei sau mai multe persoane împreună. Introducerea în lege a acestei circumstanţe agravante a fost determinată de faptul că, cooperarea mai multor persoane la săvârşirea faptei măreşte forţa de acţiune a acestora şi le dă mai multă îndrăzneală, le creează condiţii de natură să îngreuneze descoperirea faptei şi identificarea lor. Pentru reţinerea circumstanţei agravante prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., este necesar ca făptuitorii să acţioneze împreună în aceleaşi condiţii de loc şi timp, fiindcă numai astfel fapta prezintă o periculozitate sporită întrucât făptuitorii se ajută reciproc.
Pornind de la aceste consideraţii, Înalta Curte constată că în cauza de faţă nu poate fi reţinută această circumsţanţă agravantă întrucât la comiterea infracţiunii de trafic de migranţi inculpaţii nu au acţionat împreună, ei au acţionat separat, în perioade de timp şi locuri diferite.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs referitor la greşita reţinere a dispoziţiilor art. 41 – art. 42 C. pen., în încadrarea juridică prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, instanţa de recurs constată că această susţinere a Parchetului, este fondată, întrucât, infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 presupune o singură acţiune, care continuă în timp până când o intervenţie a autorilor sau a făptuitorului curmă activitatea respectivă. Semnul distinctiv al infracţiunii continue constă în aceea că acţiunea infracţională, prin natura ei, continuă, durează în timp, fără a se cere o hotărâre pentru a prelungi această durată.
În caza de faţă, constituirea grupului infracţional s-a realizat o singură dată şi el şi-a continuat activitatea în timp, în mod natural, fără o hotărâre pentru a prelungi această durată. Aceasta, spre deosebire de infracţiunea continuată care atrage aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi care presupune realizarea mai multor acţiuni infracţionale, la diferite intervale de timp, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.
Sub acest aspect recursul parchetului este fondat urmând a fi admis.
Cu privire la cel de-al treilea motiv de recurs, instanţa de recurs constată că în absenţa unor probe certe care să dovedească primirea sumei de 1000 euro de către inculpatul C.D.L. de la numitul J.A.S., în mod corect primele instanţe nu au dispus confiscarea acestei sume de la inculpat, considerând că dubiul creat cu privire la suma de bani şi la primirea acesteia, profită inculpatului potrivit principiului „in dubio pro reo".
Înalta Curte apreciază, ca neîntemeiat, şi ultimul motiv de recurs formulată de parchet, privitor la reţinerea în cauză de circumstanţe atenuante, întrucât este cert că inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor, au dat dovadă de sinceritate pe tot parcursul procesului şi au regretat comiterea faptelor.
Conduita bună a inculpaţilor înainte de comiterea infracţiunii cât şi conduita corectă a acestora după comiterea infracţiunii, justifică pe deplin reţinerea în cauză a circumstanţelor atenuante.
B. Cu privire la primul motiv de recurs formulat de inculpaţi, referitor la competenţa organului de urmărire penală care putea să efectueze urmărirea penală în cauză, instanţa de recurs constată că, aceasta revenea D.I.I.C.O.T. – S.T. Mehedinţi, în raport de locul săvârşirii faptei. Întrucât faptele comise de inculpaţi au fost săvârşite şi s-au produs rezultate numai pe teritoriul statului român, nu au un caracter transnaţional pentru a atrage competenţa structurii centrale a D.I.I.C.O.T., potrivit art. 12 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 508/2004, aşa cum susţine apărătorul inculpaţilor.
Nefondat este şi motivul de recurs formulat de inculpatul C.D.L. privind greşita confiscare a autoturismului BMW, susţinând că autoturismul este înregistrat pe numele lui T.C.
Din actele depuse la dosar, în apel, rezultă cu certitudine că inculpatul a cumpărat autoturismul de la T.C., acesta primind preţul şi predând posesia bunului. Cum, în materia vânzării bunurilor mobile proprietatea bunului vândut se transferă în momentul predării posesiei bunului, ceea ce în cazul de faţă s-a şi întâmplat, proprietarul autoturismului a devenit inculpatul C.D.L., chiar dacă bunul a rămas înregistrat în circulaţie pe numele vechiului proprietar.
De altfel inculpatul C.D.L. s-a comportat ca un adevărat proprietar al autoturismului, folosindu-l în permanenţă şi în interes personal.
Deşi motivele de recurs formulate de inculpaţi apar, ca nefondate, aşa cum s-a arătat, ele vor fi admise sub aspectul înlăturării din încadrarea juridică prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Concluzionând, faţă de toate considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul parchetului şi recursurile inculpaţilor C.D.L. şi M.F. numai pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., va casa Decizia recurată şi sentinţa penală a primei instanţe în partea privind greşita încadrare a faptei prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, prin reţinerea art. 41 – art. 42 C. pen., text, a cărei aplicare o va înlătura.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor M.F. şi C.D.L., reţinerea şi arestul preventiv de la 26 mai 2007, la 3 iunie 2008.
Având în vedere şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpaţii M.F. şi C.D.F. împotriva deciziei penale nr. 38 din 4 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Casează Decizia sus arătată şi sentinţa penală nr. 294 din 2 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi cu privire la inculpaţii M.F. şi C.D.F. numai în partea privind greşita încadrare juridică a faptei prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, prin reţinerea art. 41 – art. 42 C. pen., text, a cărui aplicare o înlătură.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor M.F. şi C.D.L. reţinerea şi arestul preventiv de la 26 mai 2007, la 3 iunie 2008.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor recurate.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.A., în sumă de 100 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru interpretul de limbă arabă, se va avansa din fondul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1980/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1985/2008. Penal. Divulgarea secretului care... → |
|---|
